Dacă sunteți gata pentru o nouă lectură inadecvată despre tenis și viață, apăsați tasta 1. Pentru lucruri serioase, analiza jocului și pronosticuri exacte despre ce-o să facă Simo vineri, apăsați tasta 2 (dar o faceți degeaba, că tot inadecvare există în meniu). În orice caz, așteptăm, ca de obicei, păreri, feedback și sudalme care rimează cu basculă pe adresa redacției. Iar pentru că de la Roland-Garros 2019 încoace redacția este formată nu din doi cretini obsedați de tenis, ci din trei astfel de orătănii, pretindem ceva mai multă creativitate.
Pentru că, vedeți voi, unde creativitate nu-i, nimic nu-i; sau poate că e, dar poartă numele Opelka și ne scoate favoriții cu un joc splendid de cricket-tenis-bătut covoare. Uite de-aia se duce dracului gazonul ăla de la Wimbledon încă din primele zile. Că se trezește Reilly (ce nume de pilot Nascar!) cu chef de tenis și stă câte nu-știu-câte-ore pe teren. Asta, în condițiile în care servește aproape la fel de repede cum demarează 911-le ăla la care poftești de-atâta vreme. Ca o paranteză, vei pofti mult și bine, căci numai premianții și cronicarii de tenis îl primesc cadou, la final de Grand Slam. Restul muncesc o viață pentru așa ceva.
Embed from Getty Images
Mmmmbon. Dacă tot v-am prins că citiți introducerea asta (serios, puneți și voi mâna pe-o carte!), să știți că Federer și Nadal sunt bine-mersi. Și veți fi bucuroși să aflați că tocmai au pus-o de un demonstrativ pentru 2020. În Cape Town, unde se pare că scopul va fi să bată ei nuș ce record de audiență, iar prin asta, să strângă bani mulți pentru copii. Mulți de tot, cam cât câștigă Bucurenci într-un weekend. Mă rog, pe-aproape.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Monica Niculescu – Elise Mertens: 5-7, 0-6
Fără ocolișuri și alte dări după cireșii vremii, o spunem clar: noi, aici la mirceameșter.ro, împărțim cititorii în două categorii: cei care cred că Monica Niculescu este cea mai mișto jucătoare de tenis și restul, adică cei care habar n-au ce-i aia sport practicat de oameni deosebiți. Mai avem și alte subcategorii cu care ne mândrim și prin intermediul cărora discriminăm. Îi discriminăm pe orbii care nu văd potențialui lui Paire sau pe profanii care nu se entuziasmează suficient la skill-urile de retriver arțăgos ale lui Jiluțu Simon. În orice caz, că aici voiam să ajungem: nu aveți de-a face cu o platformă inclusivă, unde toată lumea e egală. Politică, sport, chestiuni financiare și păreri neavizate despre planeta de proveniență a domnului Codrin Ștefănescu – le veți citi pe toate, că avem păreri.
Și cum viața ne-a învățat că unii sunt mai egali decât ceilalți, am decis
că ne șade bine în rolul de matematicieni care decid.
Embed from Getty Images
Mertens este una jucătoarele alea care știu nu doar că citească jocul Monicăi (la naiba, până și Woz a învățat să citească printr-a șaptea), dar poate aplica bine de tot un plan de joc. Cu toate astea, în primul set, Niculeasca a dominat-o pe belgiancă precum pisica pe stăpân și a condus la un moment dat cu 5-3. Ce s-a întâmplat de-acolo? Ofuri și regret – asta s-a întâmplat. Mertens a început să lovească passingurile alea de parcă toate fabricile de ciocolată ale Belgiei depindeau de ea, iar Moni a rămas cu o viteza în minus. 5-7.
Însă, așa cum am tot spus-o pe aici, cu Monica nu știi că ai câștigat decât atunci când o vezi suită în căruțul ăla de golf care plimbă jucătorii de colo-colo. Așa mă gândeam: nu-i nimic, a pierdut primul set, îmi fac o cafeluță, îmi mai arunc un ochi la Fed cu Clarke, revin în decisiv și cu asta basta. Nope. De data asta, cu o accidentare la picior, Niculescu nu doar că n-a mai trimis meciul în decisiv, dar s-a prăvălit ca stânga în sondaje și n-a mai luat niciun game.
Embed from Getty Images
Slice-ul ei, care de obicei taie-n carne vie, s-a transformat într-una din macetele alea de jucărie pe care adulții le poartă cu drag de ridicol în ziua de 31 octombrie în fiecare an. Așa că, fix cum am intuit în cronica de acum două zile, românca noastră dragă pleacă acasă. Dar pleacă mândră, ca Tsitsipas când îi iese o glumiță cu jurnaliștii.
Tecău/Rojer – Cecchinato/Seppi: 6-4, 6-3, 6-1
Mai e nevoie să vă amintim că Horică a cîștigat turneul ăsta? Nu, nu este nevoie, dar știm ce efect benefic au veștile bune, chiar și atunci când sunt repetate peste ani. Ei bine, da, în 2015, pe vremea când eram cu toții (în afară de doamna Tatoiu) mai tineri, Horia câștiga primul său titlu de Grand Slam. Au urmat US Openul și Turneul Campionilor, dar să lăsăm cărților de istorie ce-i al cărților de istorie.
Ce este important de notat, însă, este că și marii campioni, și micii campioni, și d’alde Casper Ruud trebuie să o ia mereu de la zero. La fel ca noi cu cronicile astea. Oricât ai fi de bun sau de galonat ai fi, tabloul e tablou, vorba lui Darius V. Nu există scurtături, trebuie să tragi tare de la un capăt la altul.
Embed from Getty Images
Cam asta și-au propus și JJ și Horia – business as usual, fără fasoane și
fără să se enerveze prea tare că alături se cam auzeau urletele Siniakovăi.
Seppi și Cecchi sunt doi băieți care prind zile bune la simplu, însă puși în
fața a câtorva zeci de mii de antrenamente făcute în aceeași formulă, nu
prezintă o provocare însemnată. Tecău și Rojer nu sunt doar coechipieri în
sportul numit tenis, ci și tovarăși de drum, colegi de bere, prieteni și cam
tot ce înseamnă atributele unei echipe solide. Ia ziceți, aveți și voi unul
de-ăsta la muncă? Daca aveți, bravo! Dacă n-aveți, nicio grijă, că nici Rosol
n-are și se descurcă-n viață.
Așadar, o victorie de pus nu în ramă, că e abia primul meci, dar de pus
măcar într-o cronică. Suntem aici și pentru micile victorii, nu doar pentru
meciurile memorabile.
Roger Federer – Jay Clarke: 6-1, 7-6, 6-2
L-au pus pe Federer să joace pe Terenul 1, nu pe Central. Stați liniștiți,
deja am depus memoriu la ATP, petiție la ITF și sesizare online la ANAF. Așa
ceva este inadmisibil în anul 2019. Toată lumea știe că dacă te cheamă Federer
nu joci decât pe Terenul Central, respectiv la ore întârziate, dacă afară este
foarte cald. E o regulă nescrisă, ok, dar la nescrierea ei au contribuit toate
turneele circuitului în care a jucat maestrul vreodată – de la Istanbul și
Estoril până la Paris și Melbourne. Scăparea londonezilor mi se pare de prost
gust și vor plăti pentru asta.
Embed from Getty Images
Fed încă are mici probleme de concentrare în momentele-cheie, dar nu e nimic grav. E încă tânăr. În primul tur a pierdut set la crețul ăla de Harris, iar azi a fost dus până-n tiebreak de Jay Clarke, un puști de 20 de ani născut în Derby. Apropo de Derby, poate ați văzut că Frank Lampard tocmai s-a transferat la Chelsea – londonezii o duc al naibii de bine zilele astea, nu credeți?
A fost un meci în care am sărbătorit faptul că Wimbledon nu acceptă decât albul pe echipament. Ar fi trebuit să o spun încă din primul tur, dar am uitat, așa că iată: dacă-l mai vedeam pe Fed fie și un singur meci îmbrăcat în echipamentul ăla de culoarea cockerului decolorat, sigur o luam razna. Paris, ok. Halle, ok. Dar destul, nene, că mai aveam un pic și-mi dădeam televizorul pe alb-negru.
Embed from Getty Images
Despre meci, puține chestii de menționat cu adevărat. Helvetul se mișcă ca la 23 de ani, deși mai are fix o lună și 4 zile până când împlinește 38. E o vârstă frumoasă 38, abia aștept să ajung și eu la ea, să văd câte ture de stadion voi putea da. Recordul meu este una și jumătate.
La interviul de după, Fed a vorbit despre înfrângerile lui Tsitsi (loool), Sasha (of) și Thiem (whatever) și despre cum vor învăța ei din eliminările astea pentru anii viitori, atunci când el, Roger, se va uita la ei de pe canapea, din fața TV-ului. Fals, bătrâne! Cât se poate de fals! Vei juca tenis profesionist până la 58 de ani, adică încă 20 de ani, fix cât să priceapă și CTP un pic din jocul ăsta, ok? Nu e negociabil.
Angelique Kerber – Lauren Davis: 6-2, 2-6, 1-6
Lumeee, lumeee, meci tare ca piatra și iute ca Davis. Anul 2018 a fost unul bun pentru Angie, care a luat acasă trofeul de la Wimbledon. Însă trecut-au anii și tot ce a mai rămas este contractul cu Porsche. În rest, pauză. Ei, exagerăm de dragul trollingului, dar adevărul este că de la favorit la titlu la poză sepia există uneori un singur pas. Și anul ăsta Angie era una din favorite (alături de Barty și alte vreo două fete în formă), dar rezultatul final seamănă cu România după bacalaureat. Slab.
Embed from Getty Images
Dincolo, Lauren Davis e fata aia care ne-a pus pieptu-n piuneze acum mai bine de un an, la Australian Open. Simona a pufăit și a gâfâit și a trecut de ea, dar n-a fost ușor. Îmi place felul în care Laura apare la slamuri, apoi dispare o vreme, apoi o bate pe Kerber și tot așa. Unii jucători răsar la slamuri, ăsta e destinul lor. Sloane Stephens, Lauren Davis, Naomi Osaka, Dinu Pescariu.
Embed from Getty Images
Acum că a izbutit s-o scoată-n decor pe Kerber, aș prefera ca fata asta să facă o pauză de la victorii. Nu de alta, dar în turul următor va juca contra Carlei Suarez Navarro, una din fetele care merita oricând să câștige orice. Plus că are prieteni mișto, anturajul contează, știți cum e.
Nick Kyrgios – Rafael Nadal: 3-6, 6-3, 6-7, 6-7
Meciul ăsta cu absolut de toate, fraților! Meciulmăsta! Ca o șaormă nesimțit de bună! Ca o comedie vulgară! Ca un SUV de culoarea rozului Power Puff Girls. MI-NU-NAT. Sincer, așteptam meciul ăsta mai ceva ca fanii André reunirea formației. Puține chestii sunt mai frumoase în sportul nostru cel de toate zilele decât să vezi tenismeni imenși enervându-se pe Nicușor. De la Evans la Nole și de la Wawrinka la Nadal, nimeni nu îl place în mod deosebit pe acest Crapă-Rachete australian.
Embed from Getty Images
El are fanii lui înfocați, micul său following base care-i dă înainte cu ”he is good for the sport”, dar, în rest, lumea îl vede ca pe un răsfățat. Un răsfățat pe care perspectiva marii performanțe îl înspăimântă, așa că se dă în spectacol ca Tamaș pe Drumul Vinului. Din fericire pentru Nick, îi are de partea sa pe Andy Murray, Judy Murray, Roger Federer și Codruț Baciu. Dacă ai spatele asigurat în acest fel, te doare la grip.
În plus, hai să fim sinceri – cazul lui Nick seamănă cu al nostru. Că și
noi primim hate mail pentru cronicile
astea, ne sunt atacate serverele (din Serbia, de obicei, nu știu care-i faza),
iar geniali ne cred cam 1% din oamenii care știu tenis. Așa că, poftim! Cum să
nu-i ținem partea? I-o ținem chiar și când frizurile alea ale lui amintesc de
exprimentele jurnaliștilor de la Vice, care mergeau să se tundă în cele mai
proaste locuri din oraș.
Embed from Getty Images
La Roma, poate vă amintiți, a plouat de-a rupt vreo două zile, prilej
pentru Nick și Ben Rothenberg (jurnalist de tenis, uneori) să stea de vorbă la
un podcast, ca băieții. Și Ben l-a întrebat atunci pe Kyrgios ce părere are
despre una, despre alta. Când a ajuns discuția la Nadal, Nick a zis că tipul e
super ”salty” (ofticat) de fiecare dată când îl bate. Hehe. Într-adevăr, lui
Rafa nu-i convine când îl bate nimeni, dar dacă mai ești și genul impertinent, cu
un cap mai mare și 10 ani mai tânăr, riști să rămâi pe listuța lui neagră pe
termen nedefinit, no?
Dacă n-ați văzut meciul, păcat. Dar nicio grijă, Rafa și Nick se vor mai
întâlni, și de fiecare dată când o vor face, la fel ca și azi, scorul nu va
conta. Kyrgios va comenta, va gesticula, iar Rafa va răbda cât va răbda,
și-apoi îl va executa. Puțini reușesc să-l stârnează pe Nadal așa cum o face
puștanul ăsta cu față de Kareem Abdul. E bine de văzut.
Alte meciuri pe care poate le-ați ratat (și nu aveați voie să vaceți asta)
Serena Williams
– Kaja Juvan: 2-6, 6-2, 6-4
Ți-a trebuit dublu-mixt cu Andy, Sereno. De ce? Ca să ai jocuri în picioare? Păi oricum te țin copilele astea pe teren mai mult decât îl ținea nea Piți pe Dorinel, pe vremuri. Astăzi ai scăpat, cadou de la Unchiul Sam. Dar cu Goerges pe iarbă e mai greu decât cu Olympia la locul de joacă, ai să vezi tu. Îți ținem pumnii, să ajungi măcar să joci cu Simonica. Măcar să te scoată dumneaei.
Embed from Getty Images
Gilles Simon – Tennys Sandgren: 2-6, 3-6, 6-4, 6-3, 6-8
Simplu de tot, putea să joace Sandgren și cu domnul Dyatlov, că tot n-aș fi ținut cu el. Dar așa, cu Gillou de partea cealaltă a fileului, treaba era să câștige francezul nostru fără să-și verse mațele de efort, așa cum știe el să facă. Alors, dacă asta știe să facă, asta face. În meciul anterior a scos-o la capăt în trei seturi, deci era neapărat necesar să se revanșeze azi. TOTUȘI, era păcat să nu o facă. Cinci seturi erau fix ce a prescris medicul psihiatru. Partea bună este că Simon a revenit de la 0-2, deci nu-i ca și când a irosit șanse multe sau a avut căderi de sus, în prima parte a meciului. Abia pe final și-a ratat șansa la victorie, dar nu-i nimic. O să spunem și noi că a fost o revenire mișto și cu asta basta.
Frustrant este doar că s-a găsit să facă showul ăsta în 5 acte taman împotriva unui jucător care oricum nu contează. Sandgren este pentru tenis ce este Delia Matache pentru muzica românească – mai umple câte-o tribună din când în când, dar plătitorii sunt cam habarniști.
Embed from Getty Images
Buzărnescu/Olaru – Peterson/ Zidansek: 3-6, 6-7
Mmmmda. Nu trebuia să se întâmple așa, dar avem explicații și aici. Pe Miki a deprimat-o Halep în 3 seturi, iar Raluca ar fi trebuit să joace alături de Halep. Concluzia: Halep e de vină și de data asta. Halep este un veritabil loc 7 nemerituos, cu doar o amărâtă de semifinală la Wimbledon și cu o plăcere grozavă de a ruina șansele la dublu ale româncelor. Dați cu huo, că-i transmitem.
Matteo Berrettini – Marcos Baghdatis: 6-1, 7-6, 6-3
Încheiem aventura de azi cu un ”bravo” și o înclinare respectuoasă la 45 de grade în fața lui Marcos. Tipul a avut o carieră mișto, cu multă muncă și pus mereu pe șotii. Unul dintre cei buni. Și noi o să ne retragem la un moment dat și e bine să lăsăm ceva în urmă. Până atunci însă, pace și drilluri prieteni!
Embed from Getty Images
De basculat vineri la Wimbledon:
13:00 B. Paire – J. Vesely
16:15 N. Djokovic – H. Hurkacz
16:15 D. Medvedev – D. Goffin
18:15 F. Auger-Aliassime – U. Humbert
13:00 E. Svitolina – M. Sakkari
13:00 C. Wozniacki – S. Zhang
15:00 S. Hsieh – Ka. Pliskova
17:00 S. Halep – V. Azarenka
18:15 C. Gauff – P. Hercog
13:00 Tecău/Rojer – Martin/Nys
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
