Tenisul profesionist se joacă zilnic, în sute orașe din toată lumea, la toate nivelurile și vârstele posibile. Din Bangkok până la Slatina și din California până-n Nowy Sacz. Nu e un sport ieftin, e departe de a fi ușor de învățat și jucat, însă cu toate astea, este unul dintre cele mai populare. De ce? Întrebarea asta și-au pus-o cercetătorii britanici și ruși de mai bine de un secol și nu au venit cu răspunsuri mulțumitoare. Norocul vostru este că sunteți abonați la cronicile noastre (vorba vine ”abonați”, că ce vă mai place mocangeaalaaa), deci sunteți pe cale să aflați de ce este tenisul (aproape) cel mai popular și (cu siguranță) cel mai frumos.
Motivul stă în sunetul pe care mingea și racheta îl scot atunci când se ciocnesc la nivelul șoldului. Chopin și Brahms au compus, Caruso și Clapton au cântat, însă niciunul din ei nu s-a apropiat măcar de ce poate face o încheietură lăsată să atace nemilos și gingaș o minge de tenis proaspăt scoasă din tub. Praguri altminteri de netrecut par accesibile când copilului îi ies câteva forehanduri – sărăcia, oboseala, lenea. Dubii sub risipite și, dintr-o dată, e mai ușor să alegi între fuga prin țărâna portocalie și tabăra cu clasa.
De-aia, dragii moșului, atâția oameni îl joacă. Nu doar pentru că e frumos, că face bani sau că aduce familia laolaltă ca să-l vadă pe Federer. Ci pentru că dă dependență, iar viciile astea ne dau cel mai de preț talent: acela de a fi oameni.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Naomi Osaka – Aryna Sabalenka: 6-3, 2-6, 6-4
Cred că aș putea să scriu despre meciul ăsta doar postând citate despre sau din partea celor două jucătoare. De exemplu, Ilie Năstase, fost tenisman, fost general, fost parlamentar, fost președinte de Federație, de club de fotbal și de turneu de tenis, a spus, săptămânile trecute, că Sabalenka e mai degrabă un bărbat în circuitul WTA. În primul rând, trebuie să spun că îmi face plăcere să scriu despre Nasty, pentru că asta-mi dă prijelul să mai gonesc de pe-aici din citititorii care încă păstrează o brumă de respect pentru acest nene pierdut.
Mecanismul e așa: eu spun despre Ilie că e misogin, rasist, xenofob și neinteligent și că doar cotidianul Click mai are ce face cu el, ei îmi spun că el e un erou național și că trebuie să-l acceptăm așa cum e, eu le spun că asta e o prostie, ei mă înjură, iar la final, eu negociez cu Meșter blocarea lor de pe site, facebook, twitter și hi5. End of story, toată lumea mănâncă o omletă și e fericită.
Embed from Getty Images
Ei bine, lăsând deoparte remarcile grosolane ale unui mare fost, Aryna rămâne una dintre cele mai talentate jucătoare care vin din urmă. La numai 20 de ani, e pe locul 20 în lume și deja are victorii la Goerges, Bencic, Stosur, Pliskova sau Garcia. E Top, orice ai înțelege prin top. Iar meciul de-aseară nu a făcut excepție, atâta doar că a dat peste vedeta în carne și oase a Japoniei. Naomi este genul de jucătoare care despre care, atunci cânc se enervează, zici ”Awww, ce drăguuuuț”. Nu are neapărat instinct de killer în jocul ei actual, dar are mai mult talent într-un genunchi decât au alte fete din circuit la un loc.
Embed from Getty Images
În primul set, Osaka a intrat în zona aia de care toți sportivii profesioniști povestesc cu un licăr în ochi. Știți cum vorbește Remus Cernea de delfini și alge? Așa și atleții când intră in the zone. Poate să se-ntâmple orice, că lor le ies loviturile. Plânsete în tribune, vânt, căldură și chiar pensii mărite din pix – toate vor rămâne detalii neînsemnate. Naomi a încheiat 6-3 primul set, a zâmbit la antrenorul Bajin și apoi s-a întors pe călcâie, să ia o gura de apă. Prilej să ne amintim de încă un citat care se potrivește aici. Într-un interviu pe care i l-a luat Stu Fraser acum câteva luni, Osaka spunea că ”de fiecare dată când le văd pe Serena sau Venus, o apuc în direcția opusă. I’m a fan”.
În setul doi, Sabalenka și-a adus aminte că a intrat în turneul ăsta cu titlu (New Haven) și semifinală (pierdută la Halep) la Cincinnati. Nu s-a menajat deloc, deși după meciul de simplu, indiferent de rezultat, urma să bage repede o felie de pizza și un duș, că avea și meciul de dublu. Aryna face pereche cu vechea noastră cunoștință, Su-Wei Hsieh, fie-i iarba de la Wimbledon ușoară.
Embed from Getty Images
Sabalenka a câștigat al doilea set, însă tenisul ține cu cei plângăcioși, iar Naomi Osaka este printre ei. Cu trei ași și un procentaj al punctelor castigate pe primul serviciu de 85%, japoneza a câștigat meciul și dreptul de a plânge cu lacrimi de brontozaur.
Embed from Getty Images
Novak Djokovic – Joao Sousa: 6-3, 6-4, 6-3
Primul ei sfert de finală la un Grand Slam a venit exact în ziua când Djokovic ne-a blagoslovit cu o nouă mostră de înțelepciune. Ghandi, Goethe și Gluten la un loc: ”Crezi în tine!” Su-per-bi-sim!
https://twitter.com/DjokerNole/status/1036806756696027136
Pe o căldură care avea să-l scoată din turneu pe Federer, Djokovic și-a câștigat meciul în trei seturi.
Marin Cilic – David Goffin: 7-6, 6-2, 6-4
Începem cu un scurt clip în care protagonistul este pișpirelul de David Goffin. Americanii n-or avea ei un jucător la fel de simpatic precum David, dar au simțul umorului. Și-n plus, au pe un băiat care lucrează la US Open, căruia nu-i este jenă să dea searchuri pe Google, gen ”naked nadal” sau ”naked cilic”. Face parte din job, îi place, all good. Plus că scopul e unul nobil: un material video în care micuțul Goff trebuie să joace un joc numit ”ghicește ale cui sunt sfârcurile”.
https://twitter.com/Eurosport_FR/status/1036616469927350274
Drôle, nimic de zis, dar nu vi se pare uimitoare rapiditatea cu care Goffin îi banghește pe toți acolo? Serios, îmi place să cred că-i cam știu pe băieții ăștia de ceva vreme, dar și eu am avut nevoie de 2-3 secunde în plus să recunosc carnea goală pe ei. David al nostru, însă, nu. Doar la Rafa a avut ceva dificultăți, dar, odată stârnit (ups), de la Domi până la Sacha a nimerit tot. Foarte ciudat și o s-o lăsăm așa, că nu e treaba noastră ce și cum.
Oricum, dacă sunteți curioși cum arată un cercetaș iute la mânie, vedeți jocul lui Goffin din primul set. A făcut break repede, dar știți cum sunt copiii, se plictisesc la fel de repede. Le dai un Lego, o minge, o tabletă (de Valium), dar nimic nu le e suficient. Goff și-a pierdut, pe final, breakul, iar în tiebreak s-au jucat băieții de-a backhandul în tufiș. Câștigător Cilic, care a prins liniile de pe ambele părți, etalând curaj, dar și noroc porcesc.
Apoi, jocul lui Goff a mai pierdut din scânteia care l-a adus în optimi. E drept, când joci cu Marin, care ia mingea din aer mai repede decât poți spune ”Mamă, mergi, te rog, până la farmacie”, e greu să ții pasul. Iar Goff are pasul mic, știți. După un set doi în care și-a pierdut serviciul de trei ori, toate indiciile prezentau un deznodământ în care belgianul nu duce mai mult de trei seturi meciul ăsta. Tristuț, dar tenisul se joacă pe goluri; iar croatul ‘nalt cât o prăjină joacă în Liga Câștigătorilor de suficient de mult timp cât să știe când și cum să dea dea drumul la câni. Și, într-adevăr, setul trei a avut tot atâta istorie câtă are SUA. Adică nu prea multă și nici prea interesantă. Cilic a făcut break la 2-2, a strâns pumnul ca atunci când prinzi o muscă și dus a fost. A ajutat, desigur, și faptul că Goffin a jucat la retur ținând în mână nu o rachetă de tenis, ci o coadă de mop. Altfel nu putem explica procentele de sub 20% la puncte castigate.
În fine, Marin e în sferturi, nu e nicio surpriză. Surprinzător ar fi fost să vină la fileu, să aibă tribunele pline, înțelegeți dumneavoastră.
Embed from Getty Images
Carla Suarez Navarro – Maria Sharapova: 6-4, 6-3
Ca să nu rămânem cu buza și ochii umflați de supărare și nesomn, ceva miraculos ne-a fost dat să trăim azi noapte. Se făcea că outsiderița cu cel mai frumos backhand rămas în turneu se cocoța în castanul ăla mare, iar de-acolo o lua la țintă pe blonda de la MBA. Pe fundal, se auzea ”Sharapover” și alte incantații care au trezit tenisul bun și spectaculos din morți. Ceea ce nu e deloc ușor. Pentru că, atunci când joacă Maria, tenisul spectaculos este pe codeină și rom. Dar CSN își vede de treabă și mai adaugă o cărămidă la o carieră superbă printr-un traseu improbabil la US Open. Și o face chiar în ziua în care împlinește 30 de ani. Sorții s-au consultat cam tot așa cum facem noi când mergem la aniversarea cuiva de care chiar ne place.
– Ce-i luăm lu asta mica, oameni buni?
– Contract nou cu Lotto?
– Gagic nou, bani?
– Băi, tre să-i luăm ceva ce n-are, sunteți proști?!
– Victorie la Masha, la un Grand Slam?
– Excelent, așa facem! În două seturi, să crape vanilia-n blondă.
Embed from Getty Images
Este prima oară când Maria pierde pe timp de noapte la US Open. Nu e clar de ce ținem socoteala la chestia asta, probabil pentru că e greu de crezut că Maria poate pierde în general la orice pe întuneric, dar după atâtea apariții sub nocturna de pe Arthur Ashe e interesant că o jucătoare ca Navarro, pe care a dominat-o lejer de-a lungul timpului, o trimite înapoi la magazinul de dulciuri. Per total, Mărioara nu a făcut un meci pe măsura reputației și iată că deja a trecut destul de mult timp de la revenirea în circuit. O revenire călduță, care a făcut tot atâtea furori câte a făcut ultimul film al lui Kevin Spacey.
Embed from Getty Images
Unii se bucură de eliminarea Mashei, alții nu prea. Noi nu prea, serios. Ne pleacă valorile, domnule, adică țintele ușoare pentru cronicile astea. Rămânem cu Tsurenko, Millman sau Carla, de care nici să faci mișto nu-ți vine. Oamenii ăștia fac turneul carierei, ce e amuzant în asta? Nimic. Iar noi nu suntem ca fanii Serenei, acri și afurisiți. Nu suntem, nu?
https://twitter.com/DahShadow/status/1036779770804088832
Așa că nu ne rămâne decât să sperăm că vom avea măcar clasicii de care să ne agățăm până la final. Rafa, Nole, Delpo și ceilalți. Uh, uite: scriind asta, îmi dau seama că despre Delpo nu prea am scris. Dar se rezolvă. Primul păros miorlăit al Americii de Sud are meci lung cu Isner în seara asta – or să fie 5 seturi și cafele o mie ca să rezistăm acolo, deci vom avea prilejul să ne răzbunăm pe ei, cu vârf și îndesat. Vorbim noi mâine.
Embed from Getty Images
Roger Federer – John Millman: 6-3, 5-7, 6-7, 6-7
”Crouching Roger, hidden Millman” a durat peste 3 ore și s-a terminat în oftatul prelung al unei planete întregi. Mă rog, să zicem că mai erau australienii și poate o parte din sârbii fără somn care au aplaudat la cele 77 de greșeli neforțate ale lui Fed. Dar, per total, planeta este supi. Însă vorba lui Meșter – dacă te îmbraci ca Rapid, joci ca Rapid. E doar vina ta, RF!
Embed from Getty Images
Se face că din 2015 nu mai ieșise Federer atât de devreme la un Grand Slam, iar pocinogul i l-a făcut un tip simpatic, de nici n-am chef să mă iau de el. Dacă era și Millman un tembel enervant ca Stakhovsky, lucrurile ar fi fost mult mai ușoare – am fi răbufnit, am fi dat cu deștele în taste până ne-am fi calmat. Dar adevărul e că John e fan Federer de mic și s-a bucurat atât de discret la victorie, că-mi vine să mă bucur și eu pentru el. De altfel, Millman a mai spus că, după antrenamentul cu Andy Murray dinaintea turneului, se aștepta ca acea jumătate de oră să fie singura petrecută pe Arena Arthur Ashe la turneul ăsta. Ei, iată că modestia i-a deschis uși și unghiuri. Dar dacă nu face un meci la fel de bun și cu Djoko, în sferturi, mă duc la New York și-i pun laxative în ceai.
Embed from Getty Images
Dimineața fanilor lui Fed a început perfect. Atât de-‘rfect (sic), încât ne întrebam dacă nu cumva ar fi fost mai bine să dormim naibii, în loc să urmărim ”no brainerul” ăsta. Roger a luat primul set cu 6-3. Apoi, a avut mingi de set atât în al doilea, cât și în al treilea. Păi să nu faci greva foamei de supărare, uitându-te la scorul final? Bărbos, asudat și, în general, arătând mai rău decât Andi Vasluianu în orice film, elvețianul nu a reușit să profite de ocaziile ivite. A servit atât de prost, încât a reușit să bage meciul ăsta în capitolul intitulat ”10 duble greșeli sau mai multe”. Doar de 7 ori a mai pățit asta. Prima oară a fost în 1999, ultima oară în 2009. Apoi, azi.
Din nou vă întreb: păi să nu faci greva foamei în Obor, lângă micii sfârâind?
Millman, în schimb, parcă era în misiunea vieții. Nici urmă de oboseală sau probleme cu umiditatea. Și, mai rău de-atât, nici urmă de emoții în fața GOAT-ului. Păi, noi știam că dacă te-ntâlnești cu ăștia mari la un Slam, jumătate de meci e pierdut dinainte. Dar nu fu voia Domnului. După trei ore jumate de joc, Ionuț Moraru zburda și agita din încheietură obiectul muncii ca jandarmu-n mulțime. A fost perfect tot ce a făcut el acolo. La aproape 30 de ani, australianul trăiește partea frumoasă a carierei, însă tot el povestea că, până nu demult, dormea prin aeroporturi și pe podeaua gărilor de tren. Deci nota bene, dacă tot citiți despre tenis: viața asta glam din circuit e mai degrabă chin și apă rece dacă nu ești printre cei mai buni.
Embed from Getty Images
Ulterior, Fed a explicat un pic, la conferință, și de ce arăta și se comporta de parcă ar fi trăit toate guvernările României: căldură mare, monșer.
Deci, până și Roger Cel Mare simte. E bine de știut. Totuși, nu și-a luat pauză medicală, nu a încercat să-l scoată din ritm în niciun fel pe Millman, băieții au jucat tenis de atac, agresiv, așa cum ni l-au lăsat Ashe și Johnny Mac.
Nu stăm să povestim scoruri, statistici sau mishits din tabăra lui Fed. Nici să ne lamentăm că Sev și Ljubičić mai aveau un pic și intrau în teren. Adevărul e că jucătorul mai bun a câștigat astăzi, iar asta, să recunoaștem, ne cam încurcă. Acum un deceniu, când Jagger și bătrâneii lui au ajuns pe Lia Manoliu, am zbierat, împreună cu un stadion întreg, “You can’t always get what you want”. Și adevărul e că băieții mereu au avut mereu dreptate:
We’re gonna vent our frustration /
If we don’t, we’re gonna blow a fifty-amp fuse.
Așa că mă duc să joc un tenis.
Ce e de luat la bord de luni seara până hăt, marți dimineață:
La fete:
Sloane Stephens – Anastasija Sevastova
Karolina Pliskova – Serena Williams
La băieți:
Dominic Thiem – Rafa Nadal
JM Del Potro – John Isner
La dublu mixt
Raluca Olaru/Franko Skugor – Rosolska/Mektic
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
