Ce să vă zic? Sunt trist. Am umplut 4 pagini de caiet cu informații valoroase despre contextul finalei feminine de la US Open. Istoria hentaiului japonez, informații vitale de la maternitate despre cum se simt mamele după ce nasc, informații vitale și relevante despre parteneri de antrenament mutați dintr-o parte-ntr-alta (Sacha Bajin, nu scapi, dar rămâne pe altă dată), cifre, statistici, tot ce-i trebuie unei cronici cretine pentru se apropia ceva mai mult de jurnalism. Că așa-i aici: ne hăhăim și râdem și rămânem la final cu poftă de citit mai mult, dar nu scăpăm din vedere faptul că omul nu trebuie să închidă computerul sau mobilul până când n-a primit toate informațiile utile de care avea nevoie, dar frezate nonconformist și îmbrăcate în haine de camuflaj.
Uite-aici, de exemplu, o chestie care-ți oferă fără filtru magnitudinea distanței dintre cele două jucătoare care și-au cântărit una alteia forehand-urile astăzi:
Vă spun, aveam la informații să mi le pun și-n cap. Și trebuie să mă credeți pe cuvânt. Pentru că acum, după ce i-a explodat Serenei reactorul, nu mai pupați de-astea. Că avem și noi o viață, nu putem sta 4 zile să povestim despre toate tâmpeniile când scaunul arbitrului arde. De exemplu, puteam scoate o carte despre viața și opera lui Naomi Osaka, deși aia mică are doar 20 de ani și practic viața i-a fost compusă până acum din două mari segmente: perioada până la mersul în picioare și perioada în care a început să dea-n ele ca-n hoții de cai.
Asta și pentru că de informații despre Serena Williams nu cred că mai avea cineva nevoie. Cea mai titrată jucătoare de tenis din toate timpurile, câștigătoare a 72 de titluri WTA și a 23 de Slam-uri. Și, după finala US Open 2018, câștigătoare al premiului “râșnița de aur” pentru modul în care a reușit să toace și să amestece argumentele de-a ajuns la superbul “Sunt mamă de fată, eu nu trișez”. Good job, Sereno. Hai, toate mamele de băieți la închisoare, hoațelor. Păi până când credeați că merge cu fofârlica?
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Naomi Osaka – Serena Williams: 6-2, 6-4
În fine, deja ne-am aprins și uităm de primul set al finalei. Și e păcat de copila asta. Pentru că, până să ajungem la momentele în care Serena a scăpat tigaia pe jos și-a făcut țăndări bunătatea aia de înveliș de teflon, Naomi a treierat prin ogorul Serenei de i-a stat apa-n puț americancei. Mânată-n luptă de faptul că juca prima sa finală de Slam împotriva idolului copilăriei ei, Naomi a început meciul cum încep ăia din Fast and Furious cursele prin underground: cu pedala lipită de podea și cu roțile într-un scărțâit profund care-a lăsat-o pe Serena în fum, învârtindu-se haotic în rochița aia de balerină așezată pe corpul lui Robocop. Dacă erai un extraterestru care și-a agățat OZN-ul în flacăra Statuii Libertății și-a aterizat forțat dincolo de gârlă, la Flushing Meadows, ai fi zis că Osaka e campioana aia cu un milion de turnee câștigate și că Serena e un sparring partner îmbrăcat ciudat cu care joacă un demonstrativ înainte să înceapă finala. Naomi plutea în imponderabilitate, sărea de-a latul terenului ca o tigroaică ce-și aleargă prada și răspundea la mingile americancei cu lovituri fabuloase care i-au înnodat gleznele Serenei, altfel mai trainice decât brațul lui Federer.
Embed from Getty Images
A jucat Naomi, fraților, de-a început Simona să mârâie instinctiv în fața televizorului. Nu de alta, dar dacă în halca asta de jucătoare de toate mărimile și formele ar fi de ales una care-i pusă cu mâna să atenteze la carotida alei noastre, Osaka ar fi cam cap de tabel de-acum. Are doar 20 de ani, a dat jos niște kile care-i trăgeau frâna de mână pe sprinturi și de acum are un Slam în CV cu finală câștigată clar, net, meritat, fără dubii la nivelul jocului în fața lu’ mam’mare. Bonus: Osaka e și una dintre puținele jucătoare care au reușit să-i dea sârmă Simonei cu un 6-3, 6-0 la Indian Wells anul ăsta. La fel de adevărat e că Simona s-a răzbunat pe zgura de la Roma cu 6-1, 6-0, dar treaba e că zgura ține 6 săptămâni pe an, iar hardurile încep să înghită ciolane din ce în ce mai mari.
Embed from Getty Images
6-2 a fost scorul în primul set al meciului, iar Naomi arăta excelent la finalul acestuia. Servise ca-ntr-o zi bună de antrenamente când îți iese tot și-ți dorești să ai buton de memorie a mișcării pentru a replica totul în următoarele meciuri, în timp ce serviciul Serenei, arma cu care americanca a decojit multe piei pe parcursul carierei sale, a fost ruginit și bont. În timp ce Osaka trosnise 73% dintre serviciile întâi în teren, cifrele Serenei erau de ambalat în filme horror: 38% dintre servicii înăuntru, 4 duble greșeli care au venit fix când Naomi își lua elan și. în plus, o viteză medie a serviciului mai mică decât a adversarei. Așa că semnalmentele primului set ne arată că Osaka poate fi la nevoie un soi de Serena care se mișcă mult mai bine pe teren, iar asta e ușor înfricoșător pentru fetele din circuit. Complet întâmplător, Simona și-a luat o pătură între timp și a cerut un ceai fierbinte.
Embed from Getty Images
Vreți ceva și mai înfricoșător? Naomi Osaka câștigase în 2018 toate meciurile în care a reușit să agațe primul set. 31-0 era statistica în derulare până la finala asta, o performanță care-ți mai pune pe tavă una dintre caracteristicile de bază ale jocului japonezei: când îți dă un tur de circuit, n-o mai ajungi nici dacă plâng icoanele. E ca la cursa de Formula 1 de la Monaco, unde o dată depășit, rămâi depășit, că-n șifonier n-ai loc să treci de ăla din fața ta.
Obișnuită cu adversare chircite în colț la primele bătăi din bici, Serena era încruntată și pe alocuri îngrijorată. Era clar că dacă aia mică a lui Osaka – apropo, pe taică-său, haitian de meserie și originea bronzului permanent perfect al fetei, îl cheamă Leonard François, așa că dacă japoneza de maică-sa nu avea mâna hotărâtă, aveam azi Naomi François vanquieur du Tournoi International des Etats Units, mes chers amis – deci era evident că dacă aia mică a lui François și Osaka trage de vâsle în halul ăsta în continuare, meciul se va termina mai rapid decât îi ia Serenei să schimbe un scutec. Și credeți-mă, nu-i vreo filosofie să schimbi un scutec, chit că înainte de primul născut pare că ai nevoie de trei facultăți și un stagiu de pregătire la NASA și CERN pentru asta.
Embed from Getty Images
Ei, și de-aici s-a dezlănțuit krakenul. E o vorbă care zice cam așa: “încearcă să nu-ți întâlnești idolii, pentru că vei fi dezamăgit”. În cazul meu, n-am apucat să mă văd față-n față nici cu Schumacher (of!), nici cu Zidane, iar Lance Armstrong mi-a dat o bâtă peste genunchi care doare și azi, de i-aș cere înapoi verile pierdute cu ochii-n televizorul alb-negru al bunică-mii și bucuria de copil prost pe care am avut-o momentul în care i-a dat finala cu The look lui Jan Ulrich.
În cazul lui Naomi Osaka, idolul era Serena. Și, dacă în primul lor meci direct, jucat în primăvară, spunea că scopul ei fusese s-o facă pe șefa tenisului să țipe “C’mon!”, pentru că ăsta e semnul internațional universal acceptat pentru momentul în care Serena simte că are meci greu, Osaka n-avea de unde să știe ce-o să audă din gura Serenei în finala de la US Open. Nu că n-ar mai fi auzit o dată cum ăleia mici a lui Williams i-a dat bluescreen prin 2009, în semifinala cu Clijsters, când i-a cășunat pe o arbitră de linie și-a intrat în modul Compton, înjurând ca-n basmele lui 50 Cent (aici e clipul de atunci, dacă vreți să vă încălziți pentru ce va veni). Dar una e să vezi la televizor, alta e s-o auzi cum îi sare acul de pe disc în fața ta, cu jdemii de oameni în tribune, în finala US Open.
Totul a început când lucrurile erau aparent liniștite: Serena câștigase primul game al setului secund, dar era condusă cu 40-15 în al doilea. Atunci, într-un moment în care știa că probabil oricum nimeni nu se va sesiza pentru un gest pe care-l fac mai toți antrenorii aciuați prin tribune, Patrick Mouratlogou a decis să bage un fitil în fundul finalei explicându-i Serenei din degete că-i cazul să urce către fileu dacă vrea să-i dea ăleia lemne de ros.
Treaba e că Petrică a fost văzut de arbitrul de scaun Carlos Ramos și, fără să știm în momentul ăsta (și nu vom ști vreodată, fiți pe pace) dacă Serena a văzut sau nu indicațiile tactice – și fără să fie important lucrul ăsta, până la urmă – i-a dat Serenei avertisment pentru Coaching. Dacă ești extraterestrul ăla despre care vorbeam acum câteva paragrafe, trebuie să știi că avertismentul din tenis e identic cu ăla pe care-l primești de la Poliție când treci pe roșu: nu te-afectează pe moment, dar e bine să-nveți ceva din el dacă nu vrei să se transforme în amendă ulterior. Sau într-un punct pierdut în caz de recidivă la tenis, că acolo degeaba le dai fetelor amenzi de 10.000 de dolari când ele câștigă 4 milioane după finală.
Embed from Getty Images
Cum Serena avea deja presiunea-n turbină ridicată pentru că Naomi o cam înțepa la colăcei, n-a durat decât o secundă jumate până să-nceapă să-i fluiere capacul. “Eu nu trișez ca să-mi câștig meciurile. Mai degrabă pierd decât să trișez”, i-a spus Serena arbitrului.
Băi, frumos. “Bravo ei, probabil că n-o fi văzut scamatoriile Mouratlogliene și se apără”, mi-am zis în barbă. De fapt, vom vedea mai târziu, ea a luat-o personal. Știi, când primești avertisment pentru coaching, nu-i neapărat despre tine, ci despre ăla din tribună care nu-i în stare să-și țină gura închisă și mâinile în buzunar. Pentru că, la tenis, dacă stai în tribună ești spectator, orice ți-ar scrie pe badge-ul ăla care te lasă să-ți faci nevoile în vestiarul jucătorilor.
Embed from Getty Images
Deși episodul a părut că trece, Serenei i-a scăzut magneziul după faza asta și a început să joace iar ca-n primul set: dezlânat și haotic. De cealaltă parte, Naomi și-a văzut de traiect și a reușit să-i facă break Serenei, ajungând la 3-2. Moment în care ăsteia i-a sărit din nou muștarul ăla scump pe care-l folosește la maioneză și a făcut ce fac toți jucătorii când le cântă cucu-n Bucovina: a dat cu racheta de pământ. De urmărit modul în care Serena reușește, cu ajutorul experienței, să-și ucigă racheta cu un gest scurt, rapid. Vă zic: 97% dintre băieții din circuit nu au eficiența ei când vine vorba de distrus obiectul muncii. Drept pentru care-i urăm fratelui Alexis Ohanian răbdare și viață lungă.
Treaba e că-n tenis știi că dacă-ți sfărâmi racheta, iei avertisment. Sau că, dacă ai mai avut unul, ești penalizat cu un punct, pentru că ești recidivist. Ceea ce s-a și-ntâmplat. Și dintre toate jucătoarele profesioniste și amatoare din lume, să vezi minune: doar Serena nu știa treaba asta. Moment în care a alunecat pe gheață și dusă a fost:
Pe scurt, “Nu am trișat niciodată, îmi ești dator cu scuze”, apoi, de nicăieri, capacul cu filet pe borcan: “Am o fată și apăr dreptatea”. Ok, Sereno, și recolta de porumb din Georgia va fi mare anul ăsta, dar nu vedem legătura cu fata. Să-ți trăiască, apropo, e simpatică, o așteptăm la tenis.
Cert e că Serena s-a transformat în locomotivă pe aburi gata să sară-n aer, bazându-se pe clasica mutare a vinei pe primul motiv care-ți iese cale. Chestie pe care o aștepți poate de la moș Kyrgios, că și ăla stă tot timpul cu bombeurile la margine de codru des, așteptând mereu motive să rupă chingile. Nu însă de la Serena, care după ce-a născut părea că joacă tenis de plăcere și că se bucură de ultimele turnee ale unei cariere care nu va putea fi egalată la nivel de performanțe decât de androizi, peste vreo 80 de ani.
Embed from Getty Images
Fratele Ramos – nume care pare că are talentul de a fi implicat automat, voluntar sau nu, în toate finalele recente terminate cu haos – a tăcut și-a răbdat. A încercat s-o calmeze pe Serena cântându-i probabil un fado de jale din lirica portugheză. Dar, după alte două game-uri, la 4-3 pentru japoneză, Serena s-a așezat pe bancă și gata, pe Eurosport s-au băgat reclame la cojoace și titirezi.
Dar stați așa, infidelilor, că antenele cronicilor sunt mari și se bazează mai ales pe Eurosport Player, acolo unde nu vezi reclame, că doar de-aia plătești să nu auzi decât icnetele jucătorilor dacă asta te-nflorește. Așa că am mutat rapid pe transmisia de pe interneți, anticipând faptul că Serena nu-și poate calma viitura doar cu un prosop rece aruncat pe ceafă. Și da, a început prăpădul. Serena s-a apucat să-i care arbitrului greucene, recitându-i din Robert Frost și Emily Dickinson versuri precum “Îmi ești dator cu scuze, nu vei mai intra pe un teren de tenis pe care joc eu cât timp vei mai trăi. Ești un mincinos. Și mi-ai furat un punct, deci ești un hoț”.
Embed from Getty Images
Nu-s citate din Vadim în spume pe la TV, ci din regina tenisului mondial îmbrăcată în rochiță de balet pe terenul central de la US Open, fraților. Care după ce-a adunat în carieră îndeajuns de mulți ani pentru a se lăuda că s-a bătut de la egal la egal cu Capriati, Henin, Sharapova, Clijsters, Venus și, cu voia dumneavoastră, aia mică din Constanța, a uitat că a fi cea mai mare din istorie nu înseamnă că ești mai mare decât sportul însuși. Apropo de aia mică din Constanța, probabil că Simona și-a înghițit iaurtul cu tot cu lingură văzând ce grozăvii se întâmplă dacă le lasă singure două săptămâni pe alea prin circuit.
Dacă la fotbal primești roșu și vreo 5 etape de suspendare dacă te apuci să-l spurci pe arbitru, chit că nu aude nimeni ce zici, era normal ca la un meci de tenis – sportul alb, elegant, știți voi – să nu fie ignorată cascada de cremă pe care Serena încerca s-o arunce asupra unui arbitru care până la urmă își făcea meseria. Așa că omul i-a dat al treilea avertisment, care echivalează în tenis cu pierderea unui game. Se făcea, deci, că Naomi Osaka n-a mai trebuit să servească pentru 5-3, pentru că Serena a avut grijă să-i vireze game-ul în cont fără comision.
Embed from Getty Images
De aici, a fost circ cu acrobații și sărituri mortale. Serena a chemat responsabilul cu arbitrajul de la US Open, Brian Earley, căruia i-a explicat că e atacată pentru că-i femeie și pentru că bărbații n-o respectă. Uitând că în fața ei era o fată de 20 de ani pe care n-a atacat-o nimeni din simplul motiv că și-a văzut de treaba pentru care a început să joace tenis.
Din programul de Revelion n-au lipsit lacrimile, urletele și cuvintele grele, însă – ghici ce? – nimeni nu s-a apucat să schimbe regulamentul ad-hoc doar pentru că nu-i convenea Serenei Williams. Că așa, ar fi simplu: scoatem toate schimburile de peste 6 mingi din legalitate și gata, sora Williams câștigă toate turneele de acum înainte. Ba chiar putem să simplificăm și să transformăm tenisul în concurs de servicii, dacă-i este mai ușor și crede că regulamentul actual o strânge la călcâi.
Embed from Getty Images
În toată plasma asta fierbinte în care multora dintre noi le venea să închidă televizoarele și să lase dracu’ cronicile pentru când s-o juca tenis, a existat însă un moment de liniște: Naomi Osaka a lăsat-o vizibil pe Serena să câștige game-ul imediat următor, ceea ce a dus scorul de la 5-3 la 5-4 pentru japoneză. Oameni buni, înțelegem cu toții că o fetiță de 20 de ani aflată în prima sa finală de Slam, cu emoții care-i rodeau buricele degetelor, în contextul ăla exploziv de pe teren, a fost singurul personaj cerebral al poveștii? Iar asta e o veste proastă pentru toate celelalte jucătoare care vor da de Naomi Osaka în viitoarele finale pe care le va mai juca japoneza. Pentru că fiți pe pace, va mai juca. Fie și pentru a se putea bucura cu adevărat de o finală de Slam câștigată pe terenul de tenis, nu în salonul 5 de la Bălăceanca.
Embed from Getty Images
În final, Naomi a servit pentru 6-4 și și-a primit trofeul într-una dintre cele mai tâmpite festivități de premiere din istoria tenisului. Cu arbitrul escortat în fara terenului de americani încinși de faptul că sucurile s-au servit doar calde azi la New York, cu Naomi Osaka ridicându-și trofeul între reprize de huiduieli și aplauze și cu Serena Williams încercând să văruiască locul exploziei cu bidineaua într-un discurs în care a făcut apel la liniște și respect pentru adversara ei. Chestie pe care o putea rezolva de altfel și ea din prima, fără să mai fie nevoie de construcția unei centrale nucleare care să alimenteze o singură priză.
Peste toate, însă, rămâne un lucru important: Naomi Osaka a fost mai bună azi și a meritat titlul ăsta după ce-a intrat ca satârul prin jeleu în adversarele ei de la ediția asta a turneului. Bineînțeles că se vor găsi explicații pentru traseul ușor al japonezei, de parcă și l-a pus singură cu mâna. Dar, pentru fiecare milion de tone de explicații, va exista un set – primul al acestei finale – care va rămâne în istoria sportului pentru modul în care Osaka și-a dominat adversara.
Deci rămâneți cu ochii pe fata asta, se anunță uragan în următorii ani.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Ce e de luat la bord duminică seara până hăt, luni dimineața:
Finala masculină:
Novak Djokovic – Juan Martin del Potro
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
