Salutare, fraților. Dacă v-ați oprit din urmărit fotbalul românesc din cauze de jenă, milă, plictis sau scârbă, după caz, lăsați-mă să vă fac un scurt rezumat al sezonului de până acum pentru Viitorul și FCSB, cele două echipe care ne reprezintă la aparate anul ăsta în UEFA Champions League.
În primul rând, motorul echipei lui Hagi s-a cam gripat și creșa de fotbal de la Constanța a primit două nuiele în ghete în trei etape și încearcă să-și găsească compasul pe întuneric pentru a-și onora titlul de campioană câștigat la miligram anul trecut. Dincolo, sub acoperirea unei sigle noi confecționate prin tribunale, Fostul Club Steaua București încearcă la rândul său să găsească ceva: cartea de identitate. În acest sens, FCSB a reușit un început de sezon bun prin campionatul intern și un 2-2 în turul de acasă cu cehii de la Viktoria Plzen, iar fanii tuturor echipelor care miros a Steaua așteptau returul meciului de calificare în Playoff-ul UEFA Champions League ca pe ziua de salariu.
ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Viktoria Plzeň – FCSB 1-4 (în tur: 2-2)
Ei, și cum stătea populația din Pipera cu sufletul și mătăniile la gură gândindu-se la glorie și mai ales la milioanele de euro de la UEFA, nu trec 30 de secunde și cehii sunt aproape să marcheze. Dar na, încălzire incompletă, concentrare proastă la început de meci, atacanții lui Plzeň lovesc mingea cu colțul mesei, Niță e și el pe-acolo, toată lumea răsuflă ușurată. Cu excepția fanilor lui Dinamo, care probabil că înjură printre dinți. Deși nici ei nu mai sunt parcă atât de porniți după ce le-a ieșit fenta aia cu mesajul din tribună. Dacă aveți căderi de memorie și de calciu, căutați pe net "Doar Dinamo București", vă prindeți voi rapid.
Cum văd cehii că prin careul românilor au o pâine și vreo patru fripturi cu salata plus desert de două feluri de mâncat, încep să apese ușor pe rană. Și așa se derulează prima parte a meciului, cu noi, ăștia din spatele televizoarelor, așteptând un cadou, ceva. Poate chiar un gol al lui Plzeň care să desfunde țeava și să-i trezească eventual pe bucureșteni din leșin.
Și vine minutul 27. Lovitură liberă de pe la 30 de metri ușor stânga, genul ăla de fază fixă la care, dacă ești român și-ți place fotbalului, te ridici de pe canapea și mergi să-ți iei o bere din frigider, că e clar că nu se va întâmpla mare lucru. Mă rog, dacă e să ne gândim bine, chestia asta a cam fost valabilă până în sezonul ăsta, când Cristi Ganea, unul dintre copiii lui Hagi, ne-a explicat cu vreo două bastârci că legenda fotbalistului român care dă gol din lovituri libere poate să aibă se transforme în documentar.
Dar să nu divagăm. Lovitură liberă de prin fundul grădinii, deci. În fața mingii se așează tacticos Mihai Bălașa, plătit să fie fundaș central, deci un tip de la care te aștepți mai degrabă să stea în zid, nu să-l privească-ntre ochi. Noi zâmbim amar că Budescu e sigilat câteva meciuri și ne așteptăm ca Bălașa să trimită varza în recuperarea navetei Voyager 1, dar ghici ce: al nostru se apropie cumva strâmb și stângaci de minge, o lovește cu un hibrid între șiret și lat, iar mingea se ridică plictisită peste zid și se îndreaptă spre vinclu, unde poposește ca un turist obosit căzut la datorie în pat la cabana Dochia de pe vârful Ceahlăului (VIDEO).
Acu', sinceri să fim, de la televizor s-a văzut că portarul a avut vreo la dispoziție vreo patru cincinale până la mingea aia. Deci îi păstrăm un procent din vină înainte să-i acordăm 99% lui Bălașa, care înainte să ajungă la București a înotat vreo trei ani pe băncile echipelor de prin Italia, unde a fost vândut de același Gică Hagi, exportatorul de mir. Ce vreau să zic: nu știu ce le face Hagi la Viitorul, dar le plesnesc băieții crescuți cu aerosoli cu o sete de-ncepe să ne placă. În fine, FCSB avea 1-0 la Plzen și calificarea era scoasă în vitrină la mezat.
Putea fi 2-0 înainte de pauză, dar Denis Man a decis să intre la emisiunile de sport pe ușa din dos, cu o ratare istorică din fața porții goale. Acu', dacă ne urmăriți de ceva vreme, știți că nouă nu ne plac pe aici expresiile din limba de lemn a fotbalului, că doar de-aia găsești în cronicile astea termeni precum "orbită", "Ceahlău" și, veți vedea mai târziu, "zidanesque". Ceva fin, vă spun. Deci, fraților, nu suntem noi adepții limbii de lemn, dar dacă vreți un argument al faptului că ocaziile se răzbună, îl avem. Și când e vorba de ai noștri, se cam răzbună ca Liam Neeson în Taken: s-a făcut 1-1 după pauză, când o fază confuză ca Prim Miniștrii din ultimul an i-a adus pe cehi în fața porții alor noștri, de unde Krmencik a împins mingea peste linie ca-n spatele blocului, când erai erou dacă marcai cu burta sau fundul printre bolovanii care țineau loc de bare. Pentru cei mai tineri care n-au prins vremurile de tranziție între comunism și terenurile sintetice, credeți-mă pe cuvânt: era fain rău.
Și fix în momentul în care începeau să ne tremure gladiolele în semn de respect pentru trecutul brav în care începeam să mirosim râncedul iz al eșecului european, FCSB s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat în Astra Giurgiu. Iar concentratul de fotbal care a curs atipic dinspre Dunăre spre Dâmbovița în ultimele șase luni s-a activat ca pastilele efervescente în apă.
Mai erau vreo 20 de minute de necunoscut când, după un șut blocat pe la granița careului cehilor, mingea a gravitat în jurul lui Teixeira ca Stația Spațială în jurul Terrei, portughezul a lăsat-o relaxat să se plimbe în jurul gâtului cum își învârte Năstase eșarfele când n-are trăgaci în preajmă și apoi s-a lăsat cu toată greutatea pe minge, care a ciupit pălmuit transversala înainte să sfârșească în năvod (VIDEO). 2-1 și călugării de pe la Athos începeau să-și rupă cămeșile de pe ei de bucurie că pe contorul conturilor se simțea activitate seismică pe linia directă spre Pipera.
N-au trecut nici 5 minute de la momentul ăsta și fratele Alibec a decis că sezonul său ar trebui totuși să înceapă într-un târziu, semnând pe condică o pasă zidanesque, cum ar zice comentatorii televiziunilor franceze dacă ar fi fost interesați măcar cât de straturile din croissant de meciul dintre niște cehi și niște români. Ei bine, fraților, pasa asta de clasor l-a lăsat pe Tănase singur cu portarul, iar acesta a reușit să evite picioarele și mâinile aruncate la derută de portarul Bolek și a marcat pentru 3-1 (VIDEO). Ceea ce, în traducere directă din fotbaliană, însemna că adversarii ar fi trebuit să marcheze de trei ori ca să se califice cu doar 15 minute rămase până la ortul popii. Deci altă dată, că acum se văruiește.
Cheful de joc căzut în praf al cehilor s-a văzut de altfel după alte două minute, când Felipe Teixeira, un tip care la 37 de ani aleargă și se agită într-un singur meci cât Alibec în toată cariera, a furat o minge nepăzită prin terenul advers, s-a plimbat până-n careul celor de la Plzen cum te plimbi cu mașina pe Magheru după ora 2 noaptea și i-a făcut din gleznă pe cehii care au văzut ultima dată o schimbare bruscă de direcție în momentul ruperii Cehoslovaciei. Penalty, Alibec ia mingea, trage scrâșnind din dinți sub bară și completează astfel cele 10 minute de Astrologie din jocul celor de la FCSB (VIDEO).
La 4-1 și cu vreo 10 minute de cărat mingea de ici-colea, nimeni n-a mai avut chef de fotbal. Toată lumea se cam gândea la bere, chiar dacă motivele pentru care cele două echipe urmează să se îmbete pulbere în noaptea asta sunt complet diferite. A fost însă timp de alte două evenimente importante: Alibec a apucat să ia aiurea-n BMW sau ce-o conduce el un galben care-i va oferi ocazia unică de a vedea îmbrăcat în blugi și tricou – probabil de-ăla lung, rupt și cu imprimeu De Puta Madre pe piept, dar nu băgăm mâna-n foc - primul meci din Playoff-ul Champions League, în timp ce Michal Krmencik a terminat meciul cu câteva minute mai repede, plecând la vestiare să facă rezervare la bar după ce i-a aranjat caninii lui Momcilovic.
Și s-a terminat 4-1 și antrenorul Nicolae "Dwo. T." Dică a venit la interviurile de finalul meciului fericit. Normal, de altfel, doar tocmai a călărit 30 de mii de euro promiși de șeful de trib pentru calificarea în meciul dinaintea grupelor Champions League, unde FCSB va juca cu Sevilla, Napoli, Liverpool, CSKA Moscova sau Sporting. Vom vedea vineri cum le-o fi norocul. Și s-a veselit și s-a bucurat și a confirmat ceea ce știam cu toții încă de acum trei paragrafe: jucătorii au liber la bere în seara asta. Asta înseamnă automat că, la cum îi știm pe ăștia, în următoarea etapă din Liga 1 puteți paria împotriva lor, că e imposibil să le treacă mahmureala în trei zile. Nu suntem toți Tamaș, prieteni.
Apoel Nicosia – FC Viitorul 4-0 (d. prelungiri) (în tur: 0-1)
Ei bine, așa cum probabil v-ați prins și singuri, undeva fix înaintea intertitlului de mai sus se termină veștile bune de astăzi. Asta pentru că echipa lui Hagi, aflată la prima sa vizită prin apartamentele luxoase ale Champions League-ului, a preferat să facă ce fac copiii când îi lași singuri în casa scării: să se plimbe cu liftul de sus până jos și invers, ignorând scopul de facto al vizitei.
Paradoxul e că băieții din Constanța aterizau în Cipru cu titlul neoficial, temporar și aparent complet inutil acordat echipei românești cu cele mai mari șanse la calificare în turul următor al cupelor europene. Asta pentru că golul de muzeu al lui Cristi Ganea din tur, despre care s-a cântat o cronică aici, le oferea celor de la Viitorul avantajul unei victorii și acoperișul unui adversar care n-a reușit să marcheze în tur.
De obicei, în aceste condiții e de ajuns să apuci să marchezi în gol în deplasare și gata, adversarul e mort în păpușoi, pentru că e greu să bagi 3 castane dacă n-ai fost în stare să dai vreuna până atunci. Iar echipa lui Hagi a fost la distanță măsurată cu rigla de asta, prin Florinel Coman, revenit în echipă după ce a stat câteva meciuri cu genunchii pe coji de nucă din cauze încă incerte. Da' vorba satului zice c-ar fi făcut castroane prin cantonament, chestie la care Hagi are – se știe foarte bine – alergie de gradul zero. În fine, Florinel Coman a lovit bara la Nicosia înainte ca adversarilor să apuce să le transpire șosetele. Apoi, ceva mai târziu, același Coman i-a prins în fundul gol prin careu pe fundașii adverși, dar a întârziat șutul îndeajuns de mult încât să tragă în singurul stoper rămas în Univers între el și portar.
Cumva, jocul alor noștri s-a văzut bine în prima repriză, chit că TVR, care a început să cumpere și să transmită din nou meciuri de fotbal după ce s-a prins că emisiunile despre vaselină nu au succes major, a decis să ne ofere meciul constănțenilor pe TVR 2, un post care încă este transmis la standardele de care se bucurau australopitecii. Iar premisele pentru un Viitor luminos erau serioase: ai noștri sunt tineri, ciprioții sunt colecție de pensionari, deci teoria spune că finalul meciului ar trebui să ne găsească călare pe genunchii bunicilor, stricându-le urma de freză pe care-o mai au.
Nu vă grăbiți, însă. Nu a început bine repriza a doua și Apoel a marcat la un corner sec ca mușcătura dintr-o felie de lămâie. Corner, cap, gol (VIDEO). Ca la manual, doar că împotriva noastră. De aici, fraților, am așteptat fără nicio speranță ca mânjii lui Hagi să înceapă s-o ia la galop. Nimic. Leșinați sub emoția debutului în Liga Campionilor, uitând că până în grupe mai au de sărit niște garduri, cei de la Viitorul au fost împinși cu fundul în careu, ceea ce a făcut ca singurul român care s-a remarcat să fie portarul Râmniceanu, care a evitat vreo cinci goluri vecine cu eliminarea.
Și s-a târât Viitorul cu greu până în minutul 92, când Herea construiește cu elan o fază demnă de scopul vizitei sale la echipa constănțeană, dar Chițu are nevoie de încă 50 de centimetri ca să ajungă mingea aruncată în fața porții goale. Prelungiri. Sperăm până la capăt că pensionarii ciprioți ne vor lăsa din strânsoare.
În loc să ne uităm însă la Cartoon Network, prelungirile aduc fanfara mortuară, care bagă un marș funebru. Merkis și De Camargo fac 3-0 în minutele 93 (VIDEO) și 94, iar copiii lui Hagi încep să se uite speriați în jur, căutând un picior de părinte după care să se ascundă. Văzându-i speriați de tanc, Hagi trece la planul B și-l bagă în teren pe Eric, un tip care la cei 31 de ani ai săi le poate fi străbunic colegilor de echipă. Și Eric are speranțele Constanței în latul ghetei, dar pe o scară a eficienței de la 1 la 10, omul e brazilian și atât. În loc s-o vâre-n poarta goală lăsată de o fază de flipper, al nostru încearcă să se califice la emisiunile de talente driblând în careu și luând un galben după ce a fost trântit de un fundaș cu simț de răspundere. Nici nu mai contează dacă a fost sau nu penalty, Hagi e aproape să intre în teren ca să-i transforme părul în mop.
A fost ultima zvâcnire a Viitorului. Asta și pentru că la finalul primei reprize de prelungiri am văzut cum se face 4-0 la o fază simplă (VIDEO) despre care nu mai vorbim din cauză că la momentul respectiv eram deja mutați pe meciul FCSB-ului, deci e mai puțin important cum s-a întâmplat cât timp a avut loc.
Vestea bună este însă că Viitorul nu s-a vărsat afară din Europa, urmând să mai bage o fisă în ultimul tur dinaintea grupelor Europa League, fratele mai pestriț și mai rahitic al Champions League-ului. Desigur, constănțenii se vor bucura de o tragere la sorți în care se vor lovi de un cap de serie, ceea ce va complica puțin ecuația, mai ales în condițiile în care oamenii lui Hagi n-au reușit să treacă de echipa Institutului de Geriatrie din Nicosia. Însă, așa cum a spus Regele la finalul partidei, "N-avem decât să capu' jos". Ultima oară când am auzit asta a fost la un examen pe care l-am picat cu brio la facultate. Și uite că, pentru asta, am trăit în continuare ca să pot să vă ofer cronicile astea. Deci se poate. Hai ai noștri!
Rezultatele din Turul 3 preliminar al UEFA Champions League:
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
