Aseară s-a auzit din nou cântecul care ne deșteaptă mai ceva ca imnul țării în vremuri de restriște politică. Și chiar dacă nu înțelege nimeni mai multe cuvinte în afară de “the champiooons”, dăm drumul la TV bălind după fotbal frumos, precum câinii lui Pavlov.
O seară după care vorba românească “a fi cu ochii în patru” ni se pare floare la ureche de îndeplinit, având în vedere că am avut 8 meciuri și 26 de goluri de scanat. Mai ales când nu suntem obișnuiți cu atâtea bunătățuri din partea fotbalului pe aici, prin zona noastră. Dar uite cum cădem în puțul cu melancolie, în loc să ne bucurăm că alții poate o duc și mai rău. Păi oare lui Kane i-o fi picat bine să-i vină patrula pe cap? Sau Klopp oare doarme bine când Mo Salah al lui azi e faraon, mâine mumie? Țineți aproape, că avem multe de discutat. Acolo unde-i fotbal bun, apar rapid și glumele. Cam ca tatuajele pe părțile vizibile ale corpului lui Neymar. Nu băgăm mâna-n foc pentru ce nu se vede.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Tottenham – Barcelona 2-4
Mauricio Pochettino, baci la londonezi, zicea înainte de meci cum că “Miercuri ne bucurăm de joc și de cel mai bun jucător din lume, Messi. Fotbalul nu e o dramă”. Cuvinte pe care probabil le-a regretat după ce Messi a exagerat cu bucuria.
Ce uitase Pochettino e că Lloris revenea în poartă și avea gânduri mari care au mers până la ideea de a înscrie un gol în poarta adversă, să ne trăiască nea Rică Răducanu dacă citește ce scriem pe-aici. Lloris prea a auzit în platou la Digi de tranziție pozitivă și i s-a părut mișto treaba asta. Așa că minutul al doilea l-a găsit pe picior de plecare din careu. Tocmai când mingea programată de Messi se pregătea de drumul spre plasă: Messi – Jordi Alba – Coutinho, care face 1-0. Și uite-așa, băieții lui Valverde răsuflau ușurați: “Hai, că ăștia nu-s ca Leganes. Îi batem”.
Embed from Getty Images
Uimiți un pic că nu-i la fel de ușor cum e cu Huddersfield în campionat, englezii mai rămân în stare de uluială câteva minute, până-și rezolvă și Rakitic problemele de ego. A scos croatul din brăcinari o bastârcă mai eficientă decât toate alarmele din lume. Totul a pornit din nou de la Messi, pentru că impresia a fost că timpul nu s-a scurs aseară în minute, ci în ritm de pase ale lui Ionel. Doar Lamela ce se autoproclamă amortizor și vrea să dea pe mute recitalul lui Leo, dar Ter Stegen închide ușa primelor 45 de minute în nas: lasă 2-0, că e bine așa.
Embed from Getty Images
Messi trimite două mingi în bară în primele 5 minute din a doua repriză, timp în care englezii încă făceau prezența, ca-n tabără, crezând că n-au ieșit toți de la vestiare. Totul până când Harry Kane a pus piciorul în prag și un balon la colțul lung după ce l-a perpelit pe Semedo, moment în care comentatorul aruncă o glumă românească în program: “Probabil s-a inspirat de la Gnohere”. Ba chiar probabil că Kane are postere cu Gnohere prin baie, am adăuga noi.
Embed from Getty Images
Noroc că Messi salvează momentul și ne aduce aminte că suntem la loc ferit, departe de Liga 1, cu o pasă către Jordi Alba ca un autobuz în viteză pe care scrie “Se retrage la capăt”. Jordi Alba îi întoarce pasa în careu argentinianului, care trimite un lat în dreapta chinuitului Lloris, care a părut personaj de basm aseară: indiferent de câte ori a părut că taie capul balaurului, au ieșit trei la loc și i-au ars poarta. Se face 3-1 pentru Barcelona și Messi celebrează golul lovindu-se cu mâinile peste tâmple, asmuțind comentatorii de pe internet în scenarii și amintindu-ne de cuvintele marelui Hagi: “Trebuie să ai coco”.
Vine minutul 56 cu un cadou pentru englezi. Cadou la propriu, pentru că Lenglet deviază șutul trimis de Lamela în propria poartă. Era 3-2 pentru spanioli. Mă rog, catalani, haideți să nu stârnim pe-aici războaie mondiale. Se anunțau minute incendiare, cu puls crescut și ritm intens, dar totul s-a calmat când nou-intratul Sissoko are egalarea în vârful ciolanului, dar trimite mingea pe Centura Kepler. Am așteptat comentariul, dar n-a zis nimeni “S-a inspirat de la Sergiu Hanca”. Iar Messi încheie bâlciul, aproape mâhnit că a reușit să înscrie doar două goluri, când în meciul cu PSV dăduse hattrick. S-a ramolit și ăsta.
Se termină 4-2 pentru Barcelona și englezii ajung la vorbele lui Contra: “Dacă nu dai goluri, e imposibil să câștigi meciuri.” Dar las că vine meciul cu Cardiff din campionat. Fotbalul nu e o dramă.
Embed from Getty Images
Napoli – Liverpool 1-0
Ce știam înainte de meci: Napoli făcuse 0-0 în primul meci din grupă cu necăjiții de la Steaua Roșie. În fine, nu mai necăjiți decât ai noștri, bienentendu, dar hei, cine se face de cioco prin Europa în timp ce ai noștri sunt safe acasă și nu riscă nimic, ha? Ancelotti le-a pus băieților de la Napoli la ședința video finala UCL din 2007, când ursul de italian a bătut Liverpool cu 2-1 pe când proiecta la AC Milan. Mai știam că Sturridge încă n-a trecut de euforia golului din minutul 89 din meciul cu Chelsea în campionat și că Jurgen Klopp a zis de Ancelotti că e o vulpe șireată. Deci vulpe, nu urs, pardon. Din ziarele britanice aflăm că neamțul l-a luat deoparte pe Salah și i-a ținut “pep talk”, ceea ce probabil nu l-a ajutat foarte mult pe egiptean, care pare că funcționează ca espressorul: cu cafea și apă. Doar că la el e pe bază de goluri și moral. Nu le are, nu le face.
Ăștia de la Napoli sunt băieți buni, dar au echipamente copiate după cele de FCM Bacău. Diferența era că în timp ce FCM Bacău e un paragraf în cartea de istorie, italienii înscriseseră de 21 de ori în ultimele 10 meciuri jucate acasă, așa că eram pregătiți de un meci cu goluri multe. Până la urmă au fost multe, dar nu prea multe, așa și-așa multe, adică unul. Bun și ăla, la o adică.
Embed from Getty Images
Și evident că nu ne așteptam ca Insigne, Callejon și Milik să pună piciorul pe minge și să-i trimită pe englezi să se joace la scara lor. “Da’ ce mă ți-a luat doamna Milik stradă?” părea să întrebe portarul Alisson, între respingeri. Portar care nici n-a plecat bine de la Roma și a revenit deja în Italia să dogorească prin paste. Știm și noi cum e: dacă mănânci prosciutto adevărat, îți rămâne-n minte oricâtă fasole bagă ăilalți în tine pe muzică de Beatles. Și uite cum s-a scurs o repriză fără șut pe poartă pentru Liverpool. Iar noi am renunțat la ideea de a vedea fotbal în partea asta de planetă și ne-am mutat tabăra pe Wembley, acolo unde ăia de la Tottenham erau alergați de Barcelona prin păduri.
Pe Wembley ar fi vrut să fie și Alisson, pentru care coșmarul nu s-a încheiat după pauză. Milik de două ori și Fabian Ruiz dădeau târcoale ca șacalii porții lui Liverpool. Dincolo, șutul slab al lui Salah nu a făcut decât să pună paie pe focul de tabără aprins în careul brazilianului lui Klopp. Și se ne aducă aminte că și Napoli a venit cu portar la meciul ăsta. Odată intrat și Mertens, italienii și-au cumpărat bilet dus spre poarta englezilor.
Embed from Getty Images
Pentru că până la urmă s-a făcut 1-0 pentru Napoli. În minutul 90, fix cum se face când nu vrei să le dai adversarilor timp să-și revină din plesneală. Callejon centrează laser de pe dreapta, mingea îl depăsește pe Alisson, iar Insigne o vâră-n năvod. Un rezultat normal pentru cum s-a jucat meciul, pentru că ăștia de la Napoli s-au proțăpit în jumătatea de teren a lui Liverpool, și-au întins lansetele, i-au agățat în cârlig pe cei roșii și s-au jucat cu ei prin lac până i-au lăsat fără aer.
Embed from Getty Images
PSG – Steaua Roșie Belgrad 6-1
Deja sensibili la culoarea roșie după scatoalca primită în primul meci al grupei cu Liverpool, Mbappé și prietenii săi mai în vârstă le-au arătat sârbilor cum e faza cu Fashion Week-ul de la Paris. Adică au făcut paradă ca pe podium îmbrăcați într-un echipament cu sigla brandului Jordan, că ăia de la Nike își permit aroganțe de-astea fără să dilueze valoarea companiei. Păcat că tenișii de Drăgășani n-au avut ideea asta înainte, ce să zicem?
– Am venit cu Steaua, s-a auzit o voce tremurândă la porțile stadionului Parc des Princes.
Pentru cei care așteptau ca meciul să înceapă pe PRO TV de la ora 20:00, scriem aici că în primele 15 minute băieții lui Tuchel au jucat civilizat, cu simț, lăsându-i pe sârbi să se bucure că văd în realitate și de foarte aproape tatuajul cu aripioare al lui Neymar. Golul întârzia să apară, o fi venit cu CFR-ul sau ceva.
Dar vine minutul 20 și Neymar le taie oaspeților din porția de pain au chocolat, brânzeturi și vin și îi aduce cu picioarele pe pământ – sau mai degrabă le bagă picioarele în pământ până la genunchi, după cum vom observa ulterior – cu o lovitură liberă la care portarul a sărit doar ca să aibă poze bune de pus pe Facebook. Mai mult decât atât, același Neymar le pune sârbilor bagajele la ușă după un un-doi cu Mbappe și 2-0 pe tabelă.
Embed from Getty Images
Și așa începe fotbalul-ștafetă. Adică preia Cavani, care își întoarce un adversar și-l trimite după magneți în fața Turnului Eiffel și face 3-0. Apoi, Meunier activează un exterior magnifique care îl găsește pe Di Maria în fața porții, care cu o mângâiere blândă face 4-0 cu puțin timp înainte de pauză. Nu se sunase încă de ieșire și sârbii se întorceau cu fața spre icoanele cu Djokovic, că ăla nu i-a dezamăgit și a știut să revină din morți, nu ca Steaua Roșie la Paris.
Embed from Getty Images
Ce am învățat după pauză e că portarul Stelei (apropo, ciudat să scrii numele ăsta într-o cronică de Champions League în ultimii ani, dar știm că viața-i complicată și are multe aspecte îndeosebi legale și de branding), așadar portarul Stelei din Belgrad vrea mai mult decât poze de Facebook și bagă la foc automat 3 parade în 6 minute, mai ceva ca Tătărușanu în reclama la biscuiți. Serios, există așa ceva și ar fi cazul să mai scoateți capul din Netflix ca să mai vedeți și spoturi publicitare, că nu degeaba plătesc ăia pe 30 de secunde cât costă un combinat petrochimic scos la licitație în paragină. Milan – c-așa-l strigă maică-sa la sarmale pe omul ăsta – îi agață scărița lui Neymar de sub picioare, dar nu îl poate opri pe Mbappé, acest Florinel Coman al Parisului. Se face 5-0.
Embed from Getty Images
Moment în care sârbii au o tresărire de orgoliu, cum ar scrie cronicarii de la ziarele de sport pe care le cumpărăm din benzinării în special pentru anchete cu medicamente și inserturi cu machete auto. Marko Marin are grijă să încheie scurta vizită a Stelei în Paris cu amintiri frumoase (cât de cât) și nu în ultimul rând, cu un gest frumos de rămas-bun (de asemenea cât de cât): o lovitură liberă pe care Neymar i-o inserează lui Milan în vârf de bibliotecă. 6-1 pentru PSG. Și-acum, că a murit și capra vecinului, putem să ne vedem sănătoși de oile noastre.
Embed from Getty Images
PSV – Inter 1-2
Întrebarea dinainte de meci era simplă: cu cine ține Ronaldo? Pentru că brazilianul are în CV doi ani petrecuți la PSV, pe când încă mânca parizer la micul dejun, și cinci la Inter, pe când parizerul mâncat la PSV îi sensibiliza genunchii. Cât timp se hârjoneau echipele în Social Media, Ronaldo a lăsat shaorma deoparte și le-a compus un răspuns elegant. Noroc cu un amic care i-a șters finalul mesajului “Oricum eu țin cu Real”
După ce au plecat de la Barcelona cu 4 goluri încasate pe cocoașă, olandezii s-au încumetat să atace primii și a început să le placă. Partida e pe contre, ceea ce sigur îi place lui Ronaldo, deși în mod sigur omul se uită de ceva vreme deja la celălalt meci al grupei, Tottenham – Barcelona.
Embed from Getty Images
Înghesuindu-se printre minutele de posesie ale lui Inter, ca frazele corecte ale premierului printre gafe, olandezii o bagă în poartă. Și în ce stil: cu un șut al lui Rosario care îl face bidon pe portarul interist. Dar Inter nu se panichează, iar Icardi ia hățurile căruței și-i rupe frânele în drumul în pantă către careul lui PSV. Nainggolan o înfige primul în poartă, și parcă totul revine la normal pentru italieni. Ba chiar mai normal decât atât după ce Vecino îi întoarce pasa lui Icardi și argentinianul îi dă vânt în poartă, după ce fundașul Schwaab și portarul Zoet se ciocnesc în careu ca găinile puse pe tratament cu palincă ca să iasă ouăle tari.
Urmează ca PSV să primească vizita celor de la Tottenham ca să se bată pe primele puncte adunate în grupa în care Barcelona si Inter sunt cap de afiș. Apropo, vine meciul direct și întrebarea rămâne: cu cine ține Ronaldo?
Embed from Getty Images
Atletico Madrid – Club Brugge 3-1
Un meci în care belgienii n-aveau nicio șansă nici dacă pe teren intra tot lotul, cu tot cu staff-ul tehnic și magazinerul. Altfel, a fost un meci de care s-au bucurat major toți spectatorii și telespectatorii, adică în general rudele celor implicați. Mai ales pentru golul lui Groeneveld de 1-1, care și-a făcut cuib într-un mod sexy în colțul lung al porții lui Oblak. Dar nu a fost de-ajuns în fața unui Griezmann care și-a amintit brusc că are medalie de campion mondial aruncată acasă undeva prin bucătărie, între brânzeturi, și a înscris de două ori. Slujba de pomenire a fost completată de Koke, în minutul 94. Brugge ne ajută să nu simțim singuri pe lume strângând 12 meciuri fără victorie la rând în Champions League, iar Atletico nu mai are emoții că rămâne ca anul trecut, înlăcrimată și ofticată încă din grupele Ligii Campionilor.
Embed from Getty Images
Borussia Dortmund – Monaco 3-0
Francezii au plecat la drum spre Germania cu marile speranțe puse în brațele lui Falcao. Că ăla a mai rămas din echipa monegască pe care o vedeam câștigând meciuri înainte ca PSG să-și pună supraalimentare. Totuși, când toate poveștile dinaintea meciului încep cu “Ultima victorie a lui Monaco în Champions League a fost pe 19 aprilie 2017, chiar în fața lui Dortmund”, te gândești că s-ar putea să fie rost de ceva luptă pe teren. Dar prin zidul galben nu treci atât de ușor, mai ales când nu mai ții minte cum e să câștigi un meci, că ai luat ultima oară 3 puncte prin august. De partea cealaltă, Dortmund zburdă pe câmpiile din Bundesliga, cu victorii pe linie și tocmai aruncați pe locul 1 de un Bayern ceva mai frivol decât de obicei. Doar Paco Alcacer a adus puțin suspans în viețile francezilor beți de fericire după ce PSG aruncase în shredder sârbii cu două ore înainte, ratând un penalty-ul din minutul 69. “Era doar o schemă”, a zis Paco trei minute mai târziu, când a înscris după pasa lui Reus. Același Reus care a închis prăvălia în minutele de prelungire. Au revoir și luați de-aici o cremă de arnică pentru răni deschise.
Embed from Getty Images
Porto – Galatasaray 1-0
Porto și Galatasaray se întâlneau pentru prima oară în viața lor de echipe de fotbal. Ciudat, pentru că ambele ară prin Europa de ani buni, iar grozăvii de-astea statistice se întâlnesc foarte rar în lumea fotbalului. Evident că, pentru a face impresie în fața turcilor, care știm că iubesc jucătorii pe final de carieră, Porto l-a scos la înaintare pe Casillas. Cu 20 de campanii UCL la activ, Iker mai are puțin și adună mai mulți ani la Porto decât la Madrid. De urmărit băiatul ăsta, are un viitor frumos în față. La final, Casillas și-a făcut treaba și n-a luat gol, iar Marega i-a întristat pe turci după un corner bătut magnific de Alex Telles.
Embed from Getty Images
Lokomotiv – Schalke 0-1
Înainte de meci, 10 analiști sportivi ruși au fost întrebați despre șansele lui Lokomotiv în acest meci și nimeni nu a văzut la orizont victoria. Asta pentru că s-au adunat mai multe: doar 3 victorii în 9 meciuri din campionat, apoi o înfrângere 0-3 la Galatasaray, apoi un 3-5 contra celor de la Zenit, care anul ăsta joacă la creșa din Europa League. Plus că meciul s-a jucat pe o ploaie moscovită care-ți îngheață sufletul chiar și dacă ești zâna măseluță. Dintre toți jucătorii de la Lokomotiv, cel mai fericit a fost “Benni” Höwedes, care între timp a ajuns la Rapidul rușilor și a descoperit care a fost marea lipsă a meciului: niște „Zielwasser“. Adică șliboviță. Aghiasmă. Tabardos. Răchie.
N-a fost ușor nici pentru nemți, chit că ăștia-s mai obișnuiți cu ploaia decât rușii, und precipitațiile cad în special sub formă de ninsoare și decrete prezidențiale. Golul victoriei a fost înscris în minutul 88, de McKennie, după un corner al lui Konoplyanka.
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.
