Sevilla – Manchester United și Șahtior – Roma. Ultimele două trenuri în gara turului optimilor UCL. Aici puteam să zic lejer ceva de Ploiești Vest. Dar nici nu știu dacă se cuvine să încep cronica asta cu vreo glumă despre pasarela căzută ieri peste calea ferată de la Ploiești, pentru că omul cu aproape toate țiglele pe casă care intră pe cronici.ro vrea să uite un pic de ce se întâmplă în România și să-și clătească privirea cu ceva frumos fără să-l usture ochii.
Că prea mult l-au usturat când a aflat vestea cea tristă: Bogdan Stancu se retrage de la Națională. E adevărat că, la cum a jucat omul, noi aveam impresia pregnantă că e retras încă dinainte să debuteze și că joacă doar să ieșim la număr. Oricum, încă n-a scris nimeni în presă “Motanul încălțat și-a agățat cizmele în cui”. Dar mai e timp, “Mai e o șanse”, cum ar zice poetul stelist prins cu plagiatul în Mexic.
Revenim la oalele noastre. În meciul vedetă al serii se întâlneau Manchester United, câștigătoarea Europa League din 2017, cu Sevilla, câștigătoarea aceleiași competiții din 2016. Cam cum se întâlnesc la noi în România echipa cu jucătorii cu cele mai multe și urâte tatuaje și echipa cu jucătorii cu tatuaje așa și așa multe, dar nu prea multe, vorba Regelui. Numai că acum contextul era mai cu fiță. Ca și cum ai trece la icre negre după ce ai devenit campion pe sate la mâncat ridichi.
Dar mai mânați, măi, spre Europa aia de calitate, unde numele-s mari și fotbalul nu doare.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Sevilla – Manchester United 0-0
Ziarul spaniol Estadio Deportivo pregătea meciul cu un titlu la care soțiile fotbaliștilor, dacă ar înțelege fotbalul pe deplin, ar reacționa cu “awww”: “Aici visele devin realitate”, cu ghiont direct în mufa celor de la United, care și-au botezat stadionul “Teatrul Viselor”. E clar, spaniolii aveau chef de hârjoneală dacă s-au luat din prima de moșu’ Old Trafford.
Embed from Getty Images
Apropo de moși, Alex Ferguson zice că, acum niște ani, “Dacă mergeai să-i vezi pe cei de la Manchester United, te duceai pentru goluri și dramatism. Inima îți era pusă la încercare.” Și aseară ne-au fost puse la încercare organele, în special cele care au legătură cu somnul. Să n-o mai învârtim pe după salcia plângătoare: când joacă așa cum a făcut-o aseară, adică de fiecare dată când dă de unii care pe hârtie par ceva mai sănătoși decât d-alde Bournemouth și West Brom, echipa lui Mourinho îl face să moțăie un pic până și pe zeul Sorin Cârțu.
Embed from Getty Images
Pentru că nu se așteptau la un meci de adormit copii, adulți, bătrâni, mușchi, ferigi și licheni, parameci și în general orice organism viu uni- sau pluri-celular, suporterii Sevillei au făcut o atmosferă nebună la intrarea jucătorilor pe teren. Dăm legătura la Ioan Andone, care s-a aflat în tribune și a fost plăcut emoționat, spunându-i după meci în direct lui Dan Udrea: “Mi s-a ridicat părul pe tine.”
Luis Muriel, băiat bun din Columbia care a ales să joace fotbal în loc să joace-n Narcos versiunea pe proprie răspundere, trage semnalul de alarmă în minutul 4, când îl întinde pe De Gea cu un șut din afara careului de 16 metri. Dar Mourinho era calm. Statuie. Doar a câștigat el la viața lui două titluri de Champions League cu tactica “fac din sportul rege cerșetor la Răzoare în intersecție”, deci nu avea cum să dea greș în seara asta. Singurul care nu înțelesese bine tactica lui Mou era Alexis Sanchez, tocmai pentru că el nu înțelege încă bine engleza. Așa că a fugit omul în atac și chiar a avut intenția să-l depășească pe Navas, dar spaniolul a fost pe fază și i-a și zis: “Stai potolit, că te scoate ăsta și freci banca mai ceva decât freci Instagramul.” #PozeCuCâini #LoveMyDogs #Blessed
Embed from Getty Images
Aveți un minut să vorbim despre domnul nostru Jesus? Pentru că, în plus față de ce am scris mai sus, Jesus Navas îi arată lui Alexis ce nu trebuie să facă el: culege o minge pe care o conduce elegant spre careul lui De Gea și se înfige în ea, cu gând să-i scuture moțul portarului spaniol. Reușește doar să o treacă puțin pe lângă stâlpul stâng al porții.
În minutul 17 urmează o fază despre care Hagi ar comenta scurt, pe limba lui: “Trebuie să ai coco”. Se umflă tărâța-n Ander Herrera, care încearcă o pasă cu călcâiul, mișcare atât de des întâlnită în portofoliul omului, încât efectul e un cârcel sau ceva asemănător care-i trimite mușchii la măcelărie. Daună totală. Moment în care Pogba, gata să spună prezent la schimbare, își aranja freza cu puțină flegmă. Probabil singura freză aproape la fel de urâtă ca a Vioricăi Dăncilă. Aproape.
Embed from Getty Images
Pe la jumătatea reprizei, Alexis Sanchez se încăpățânează să joace, domne, c-acu’ te scot din teren și te dau la porci. Omul coafează un lob-centrare în careu pe care Lukaku îl rezolvă așa cum te aștepți de la un jucător care a costat 75 de milioane de lire: un voleu cu stângul peste gardul stadionului din Sevilla care ajunge probabil la Harkov, în Ucraina, în meciul paralel în care se juca totuși mai mult fotbal. Totti o prinde și bagă cuțitu-n ea, cum se-ntâmpla când jucau copiii fotbal în fața blocului, pe vremea când nu aveau telefoane, dar aveau ce nume de fotbaliști români să-și scrie pe tricouri.
Embed from Getty Images
Timpul se scurge greoi spre finalul primei reprize, cam ca Budescu în drum spre sertarul cu dulciuri, când Scott McTominay – un tip de 21 de ani modelat la academia de fotbal a englezilor – îi pune în dificultate pe comentatorii care au fost nevoiți să-i pronunțe numele.
Jucătorii Sevillei au în doar 4 minute vreo 3 faze demne de analizat de maestrul Ilie Dumitrescu, pe fundalul sforăielilor marelui Helmuth Duckadam. Între ele, Correa șutează la colțul lung dar nu-l păcălește pe De Gea, iar N’Zonzi inventează un șut care căuta să-și facă loc sub bara transversală, după o centrare din foarfecă a lui Muriel. Asta e, fraților, fotbalul a fost spaniol aseară. Dar și De Gea e spaniol. Chit că scopul lui în viață e să dărâme. Și e și masochist, din moment ce vrea să audă și mai multe înjurături de su madre scuipate din tribună. Așa că închide poarta, provocând implozie în creierul suporterilor Sevillei și un zâmbet de Aghiuță pe fața lui Azazel de pe banca lui United. A treia fază vine cu Muriel în prim-plan, care în finalul piesei bagă un cap după o centrare picată din partea dreaptă, dar De Gea scoate iar din 6 metri și conservă profesionist și calm la pauză scorul de 0-0 al unui meci despre care am scris deja mult prea mult față de ce s-a jucat pe teren.
Embed from Getty Images
Ce mai e de reținut din prima repriză: că am avut timp să citim toate reclamele de pe marginea terenului și să medităm la faptul că azi ne ducem la job ca oamenii normali, în timp ce Pogba câștigă sute de mii de euro pe lună săptămână. Atât de plictisitoare au fost unele faze, încât am avut timp să ne punem întrebări la care răspundeam singuri: Correa de Nord sau de Sud? Valencia omul sau Valencia orașul? Fanii lui Arsenal s-or fi bucurat mai mult la cramponul pe fund încasat de Alexis sau la cotul în gură care i-a zdruncinat dinții chilianului? Din marile enigme ale umanității, fraților.
Mourinho zicea înainte de meci despre Vincenzo Montella că este italian, iar italienii știu să se organizeze defensiv, așa că va juca cu toate armele de care dispune. Prin asta însemnând un scut, că asta-i arma preferată de José. Pe sistemul ăsta s-a jucat și repriza a doua, în care spaniolii au încercat să-mpingă din toate părțile, fix cum faci când te chinui să muți singur un dulap plin cu beton armat. Dar n-au reușit să dărâme zidul plictiselii. Stați așa, să nu ne-nțelegeți greșit: nu zicem că strategia pe care-o joacă Mourinho când se așază pe minge și nu-i dă drumul nu e fotbal. José și Cholo Simeone și alți zei contemporani ai construcției murale au făcut din asta o operă de artă, doar până la urmă apărarea e strategie și strategia e șah și șahul e gimnastică de creier. Dar când adormi cu pixul în mână la meci, parcă-ți vine să te uiți mai degrabă la meciurile de arhivă din Champions League. Sau măcar la alea jucate ieri, măcar acolo și-au dat băieții palme până s-a sunat de ieșire.
Embed from Getty Images
Și uite așa se năpusteau spaniolii: Muriel, cu un șut pe jos, pe lângă poarta nederanjatului De Gea. Sarabia, cu o centrare care traversează careul de 6 la care Muriel nu ajunge. Și Correa, cu un cap peste poarta aceluiași De Gea, a cărui codiță avea să rămână neatinsă de Sfântul Duh al golului matador.
Același Sir Alex Ferguson de care vorbeam mai devreme a zis că “atacul îți câștigă meciuri, iar apărarea titluri”. Dă-ți peste gură acum, nea Alexandre, că Mourinho chiar te-a ascultat. Și dacă ne ține așa până la finală, o să dăm în icter.
Embed from Getty Images
25 de șuturi, dintre care 8 pe poartă pentru Sevilla. Versus 8 șuturi, dintre care doar unul pe poartă pentru United. Și 0-0 pe tabelă. Degeaba eforturile Sevillei. “N-am, de unde să-ți dau dacă n-am?”, vorba lui Ilie Moromete. V-am fi invitat în momentul ăsta să votați golul optimilor de finală pe site-ul prietenilor noștri de la Nissan, da’ n-are mama, că v-ar da.
Embed from Getty Images
Șahtior Donețk – Roma 2-1
Se anunțau -11 grade la ora meciului, iar lupii de la AS Roma își pieptănau blana care să le țină de cald, însă ce au omis ei este că în sezonul 2010-2011 din UCL, Șahtior i-a bătut și în tur, și în retur. În plus, ucrainenii sunt printre puținii care au reușit să-i bată în sezonul ăsta pe cei de la Manchester City, deci nu avea cum să fie o alergare ușoară la temperaturi demne de cantonamentele de la munte.
“Dacă vremea ar face principala diferență, echipe ca Șahtior și CSKA Moscova ar câștiga UCL în fiecare an și nu e cazul”, zicea blănosul De Rossi înainte de meci. Nu o fi chiar așa, are dreptate, dar nu-i problemă, se vede treaba că Șahtior nu trebuie să câștige Champions League-ul ca să-i bată pe-ăștia de la Roma.
Embed from Getty Images
Dar să nu ne grăbim cu răutăcismele. În prima repriză, italienii au încins o tarantella în jumătatea lui Șahtior de-și trimiteau ucrainenii copiii acasă, ca să nu rămână cu sechele. Vârf de lance: sârbul Kolarov, pentru care gerul de -11 grade e ca o gură de apă rece pe timp de vară. Când ajungea Kolarov cu mingea la picior, frigul își făcea bagajele și lua avionul spre tărâmuri mai prietenoase. N-ați simțit c-a fost mai frig aseară? În fine, vine minutul 40, în care Dzeko îi pasează copilului minune Cengiz Under 20, care face 1-0 și descătușează răzbunarea reprimată atâția ani de italieni. Văzând că s-a marcat, Totti renunță la încălzire și se așază cuminte în tribună.
Embed from Getty Images
La pauză s-a întâmplat ceva în vestiarul Romei. Ori au ațipit băieții un pic, ori le-au pus ăștia vodcă în sticlele cu apă. Cert e că romanii s-au gândit brusc că nu-i încălzește cu nimic să câștige meciul pe vremea asta de afumat slănina. Iar Manolas și-a încercat talentele la sporturile de iarnă, gândindu-se că e un context bun cu Jocurile Olimpice de la Pyeonchang în plină desfășurare, și a vrut să execute un dublu axel, dar i-a reușit doar un șurub cu trosnet de coloană vertebrală la fenta lui Facundo Ferreyra, care s-a încheiat cu gol scurs în poartă pe sub portarul Alisson. Era 1-1 și ucrainenii își dădeau jos tricourile de fericire.
Embed from Getty Images
Și vine minutul 70, care-i teleportează pe italieni în epoca de piatră, ca să-l caute pe Barney. Asta pentru că Fred le-a vârât cuțitul cu care ei erau obișnuiți să taie doar pizza până-n măduva oaselor. O lovitură liberă de la marginea careului de 16 metri zgâlțâie bara transversală la vinclu și se oprește cuminte în poartă. Un gol pe care-l ia Fred cu el în valiza cu destinație Europa de Vest, alături de niște borcane cu borș ucrainean. Pe-ăsta-l puteți vota cu încredere în concursul pentru golul etapei.
Embed from Getty Images
Spre final, Ferreyra îi cruță pe italieni și trimite peste poartă, în timp ce portarul Romei, Alisson, se ridică greu de pe teren, preferând să stea chircit și să-și țină respirația, că poate trece chinul mai repede. Apropo de portarii Romei, știați că Lobonț e încă în lotul oamenilor la 40 de ani? Probabil că-l țin în geam împăiat ca să-i încaseze pensia, că altă explicație nu avem.
Ce zici, signor de Rossi? Te rogi acum să vină un val de caniculă peste două săptămâni, ca să vă fie mai la îndemână când vă scoateți tricourile după gol în retur? Sau învățăm și noi din experiență că și echipele mici pot face meciuri mari? Noi, românii. Noi am învățat. Și acum știm sigur că nu trebuie neapărat să fii echipă micuță ca să joci foarte slab.
Ne revedem la retur. Noi cu pixul, voi cu râsetele.
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.
