De unde să pornim discuția în această seară? Logic ar fi să ne uităm înspre Moscova și Istanbul, acolo unde meciurile s-au jucat înainte de tradiționalul 21:45 al nostru. Dar ăștia fură startul peste tot și nu le face nimeni nimic, măcar noi să îi taxam. O să-i lăsăm la urmă, să se-nvețe minte.

Penultima etapă a grupelor ne-a adus niște meciuri tari, pline de goluri și faze frumoase. Ca de obicei însă, pe noi ne preocupă foarte puțin spre deloc calitatea meciurilor. S-ar putea chiar spune că încurajăm zelos sărăcia de faze, lufturile și autogolurile. De pasele la adversar nici nu mai pomenim. În principiu, nu ne interesează cum, unde și de ce se joacă prost, ci felul în care putem râde de asta, ca niște foste legende cărora le pute totul. Strâmbatul din nas și suficiența în fața tastaturii sunt două dintre motivele pentru care România a ajuns să aibă cel mai bun internet din lume. Pe asta s-a clădit, bravo nouă!

Embed from Getty Images

Ghidușiile și hăhăielile gratuite sunt tot ce ne interesează, așadar. Dacă ai o poantă bună sau o răutate care-ți stă pe buze, dacă ești malițios și urâcios, atunci ești cititorul perfect și îți mulțumim că ești aici. Prin noi, fotbalul mare va avea mereu parte de cei trei ”C” pentru a rămâne cu picioarele pe pământ: Caterincă, Câinoșenie, Cîrțu. La treabă!

Aceste cronici îți sunt oferite de:

APOEL Nicosia – Real Madrid 0-6

Pe fondul unei penurii de goluri (în campionat) pe care n-am mai văzut-o la Ronaldo de la Revoluția Agricolă încoace, situația Realului era sensibiloasă înainte meciului cu ciprioții lui George Donis. Adică trebuia să bată. Ok, Cristi a avut și ceva probleme, dar îl știm cu toții: când nu-i iese treaba, e ca o mâță careia i s-a pus la dispoziție o cutie prea mică: se fâțâie, se enervează, comentează. E un pachet de nervi. Deci nu spunem că e cam disperat să dea gol zilele astea, dar da, a încercat să dea gol de la 42 de metri. Și nici măcar n-a tras rău, dar, asemeni relațiilor amoroase ale expaților, distanța a stricat toată treaba.

Embed from Getty Images

În orice caz, șuturile de la distanță sunt specialitatea lui Modric. Sau *și* a lui. Îl știți, e băiatul ala de 1.72 care poartă pe spate numărul 10. În minutul 23, o respingere facută la mișto de apărarea lui APOEL a ajuns la Luka, iar croatul a prins un voleu à la Dorinel Munteanu. Da, da, chiar am zis asta.

Fanii gazdelor au continuat să cânte și să se bucure de fotbal, lucru care ne bucură și pe noi, dar, din păcate, APOEL are un mare handicap: campionatul din care vine. În prima ligă cipriotă, ei sunt nevoiți să joace cu alde Nea Salamis, care nici măcar nu e un nume inventat, ci o echipă adevărată, cu jucători adevărați și visuri adevărate de performanță. Momentan, visul lor este să se salveze de la retrogradare, dar na, ideea e că este greu și pentru insularii ăstia simpatici. Drept pentru care, până la pauză au mai luat trei goluri. Mai întâi, Ronaldo și Kroos au jucat o miuță la 25 de metri de poarta lui Nauzet Perez, iar Karim a scăpat singur ca Alibec în cămara cu dulceață. A plasat-o previzibil, la colțul lung, cu latul, cum fac băieții de milioane.

Embed from Getty Images

Apoi, pentru că Sergio Ramos încă își îngrijește năsucul avariat recent, înlocuitorul său, Nachos, a urcat în careu la unul din cornerele Realului și a făcut să fie bine pentru musafirii de pe Neo GSP Stadium. Se făcu 3-0 după o deviere cu umărul a unui alt ofițer de careu, Varane.

Iar în minutul 45, s-a făcut 4-0 și am putut observa, încă o data, ce simț al umorului nebun are și fotbalul ăsta: a fost faza lui Ronaldo, dar tot Benzema a dat gol. Când e să nu intre, nu intră, frate. Ce bine era dacă avea și Realul, precum Cottbus odinioară, un om de genul lui Lawrence R-Kampf, un vizionar care să ghicească de la început cât se termină meciul, cine dă golurile și așa mai departe. Of, unde sunt iluminații de altă dată?

Eh, dar astea erau gândurile pauzei. De îndată ce meciul s-a reluat, Cristiano ne-a potolit pe toți destul de repede. Două goluri în cinci minute au decis scorul final, iar Realul iese din grupă de pe locul 2, în urma lui Tottenham.

Embed from Getty Images

Borussia Dortmund – Tottenham Hotspur 1-2

Nemții păstrau șanse minime înaintea acestei runde, dar a avut grijă Kane să le șteargă cu dosul palmei după pauză. Mai întâi, Aubameyang a făcut lucrul pentru care e plătit regește: a dat gol după o fază la care oricum n-am avut ochi decât pentru assist-ul lui Yarmolenko (video). Însă un sfert de oră mai târziu, Harry Kane (sau, cum cum spun moldovenii, ”He, Richinu’”) a egalat printr-o înlănțuire fericită de evenimente care s-a terminat cu un șut pe sub tălpile și mânușile apărării germane.

Embed from Getty Images

Egalul era bun, dar victoria le-ar fi asigurat britanicilor locul 1 în grupă. Zis și făcut – Dele Alli i-a pus o pasă scurtă în marginea careului lui Heung-Min Son, care a înfipt-o la colțul lung, fără să-și facă griji pentru sentientele lui Roman Bürki, portarul lui Dortmund.

După sezoane în care Realul și Borrussia au defilat în tandem prin grupele lor, iată că ceva a făcut cranț: banii de la NIC International în general și managementul excelent al lui Pochettino în particular.

Embed from Getty Images

Sevilla – Liverpool 3-3

Meciul serii, doamnelor și domnilor. Dacă ești om, și nu retopercutor sau goblin de la Hopkinsville, cu siguranță ți-a venit în minte faimosul meci de la Istanbul de acum 12 ani ani, când Milanul era întrecut pe ultima sută pe culoarul interior de un Liverpool renăscut. Atunci, geniul lui Gerrard ne-a făcut pe toți să urlăm de parcă eram cormorani de mici. Aseară, pe stadionul Sanchez Pizjuan, Sevilla a cârpit cumva același gen de minune. Evident, aici n-am avut de-a face cu o finală, iar cele două echipe vor ieși, cel mai probabil, împreună din grupă. Dar în rest a fost la fel, vă zic.

Embed from Getty Images

Ehe, mai știți când Urziceniul lui Dănuț bătea Sevilla cu 1-0 de credeam cu toții că așa încep marile cariere în antrenorat și management de echipe? N-a fost să fie, din păcate; Petrescu e tot în Liga 1, iar Chelsea mai așteaptă. Am făcut o mică paranteză posomorâtă, mergem înainte.

Englezii lui Klopp au ieșit de la cabine arțăgoși nevoie mare, ca Boris Johnson când uită să-și ia tablețica de Prozac. Și n-a apucat Jürgen să-și scrâșnească dinții de două ori, că Roberto Firmino a făcut 0-1. Sevilla nu rezistase decât 2 minute pe teren, cu unul mai mult decât rezistă o caserolă de înghețată în bucătăria lui Budescu.

Embed from Getty Images

Sadio Mané a făcut 2-0 după 20 de minute, iar după alte 8, același Firmino de la Maceió a făcut 3-0. Deja începuseră să apară statisticile deloc măgulitoare: se făcea că Sevilla, în toată istoria ei europeană, nu pierduse niciodată la mai mult de două goluri diferență pe teren propriu. Dar n-a fost cazul să săpăm mai mult de-atât. Ce trebuie remarcat aici este că atacul lui Liverpool a confirmat cu vârf și îndesat așteptările. Ce mai trebuie spus în continuare este că și apărarea lui Liverpool a făcut același lucru, încasând în a doua repriză tot atâtea goluri câte a dat atacul în prima. Nu întâmplător spunea Giani Kiriță (îl știți, fundaș la Dinamo București, dansator la Pro TV) că 3-0 este cel mai periculos scor. Cu extensie la 4-0 dacă joci cu Foresta Fălticeni.

Embed from Getty Images

A fost nevoie de 51 de minute pentru ca gazdele noastre andaluze să-și aducă aminte că au, totuși, echipă de Top 5 într-un campionat unde se învârt miliardele ca Giani pe ringul de dans. Wissam Ben Yedder, un franțuz de atac care nu poate avea mai mult de 65 de kile ud, a băgat spaima în britanici în numai 10 minute, printr-o dublă fulgerătoare. La penaltiul transformat de el, stadionul din Sevilla a făcut ca vulcanul când bate cuba cu tornada, iar lucrurile erau clare și agreabile pentru privitorul neutru: avea să urmeze o jumătate de oră ca-n filmul ala cu Pele și Sylvester Stallone, doar că fără accesele de brutalitate ale portarului Rambo.

Embed from Getty Images

Bineînțeles că a venit egalarea. Bineînțeles că Jurgen Klopp s-a strâmbat ca după patru litri de zeamă de lămâie și bineînțeles că destinul și-a ales utimul minut de joc pentru a tăia în carne vie. Un corner executat în careul de 16 metri, mingea lăsată să zburde pe-acolo de apărarea englezilor, iar Pizzaro, vulpe bătrână, vorba aia, a șutat-o din cădere pe lângă portarul Karius.

Embed from Getty Images

Iar dacă nu cumva zeii bășicii rotunde au alte planuri de ultim moment, pe 6 decembrie, Sevilla și Liverpool vor păși în optimi împreună. Per total fost un meci excelent de mijloc de grupe, no hard feelings, amigos.

Embed from Getty Images

Spartak Moscova – Maribor 1-1

Totul e permis în dragoste și război, spunea un faimos vers al lui Nicolae Guță, care a făcut înconjurul Berceniului în vremurile sale bune. Iar atât timp cât mai e ceva pus la bătaie, rușii lui Massimo Carrera îi vor da gaz. Slovenii au început cu o bară, ghinionistă cum sunt toate barele, pe care Marko Suler a avut onoarea să o blesteme.

Embed from Getty Images

Ze Luis a ratat pentru gazde câteva ocazii mari cât minciunile marca BOR, însă tot el a băgat-o în ațe în minutul 82. Din șase metri, cu toată poarta în față, nu e tocmai șmecheria de pe lume, dar e mare lucru să-ți creezi ocazia respectivă. Numai gândiți-vă la partidele românești de opoziție: greu de crezut că pot guverna mai rău decât cei de-acum, dar șansele să ajungă în poziția aia sunt infime. În caz că vă întreabă vreodată cineva, asta e, de fapt, diferența dintre Ze Luis și dreapta românească.

Minutul 90, însă, i-a egalat pe ruși. Jasmin Mesanovic este as în fazele care se termină cu el și poarta goală; nimeni nu pune latul mai sigur și nimeni nu se bucură ca el, de zici că a dat-o ca Seedorf, de la mijlocul terenului.

Ne rămâne ultima etapa pentru a ne dumiri cine merge mai departe, cine se oftică și cine are șansa să o scoată pe FCSB din Europa League.

Embed from Getty Images

Manchester City – Feyenoord  1-0

Mașina de păpat bani și făcut fotbal a lui Pep nu avea nevoie de nimic înaintea acestui meci. Omul le-a și zis fotbaliștilor săi: ”Băi, eu n-am nevoie de nimic. Dar haideți să mai luăm 3 puncte, că i-am învățat pe ăștia din tribune cu victoriile”. City este visul oricărui board sau investitor. Oamenii ăștia vor să dea bani. Mai mult, ei vor să arunce cu bani. Nici măcar nu îi interesează să fie pe profit atâta vreme cât echipa câștigă tot. De altfel, însăși noțiunea de profit devine destul de alunecoasă atunci când valoarea și sursa banilor nu au aceleași coordonate pentru toată lumea. În fine, nu insistăm.

Embed from Getty Images

Au suflat și au pufnit și părea că un 0-0 e numai bun pentru toată lumea. Dar în școală nimeni nu i-a predat lui Sterling teoria lui ”zero-sum game”. La drept vorbind, nici nu prea trecea pe-acolo, că avea treabă pe la antrenamente. Golul a venit târziu, dar, privind faza, parcă nimic pe lume nu e mai firesc: trei pase într-o secundă, Sterling scăpând singur și săltând mingea la vinclu.

Embed from Getty Images

25 de meciuri consecutive fără să știe ce-i aia înfrângere – senzația dată de această statistică este încercată de jucătorii lui Pep acum. Doar Nadal, pe vremuri, mai făcea de-astea în sport. Iar la numai 17 ani, Phil Foden și-a făcut debutul în Liga Campionilor, ca urmare a faptului că Guardiola își vede nu doar lungul nasului, ci și dincolo de el.

Napoli – Șahtior Donețk 3-0

Treaba în Grupa F ai fi crezut că e destul de clară, dar nu e. Napoli a dat de pământ cu ucrainienii lui Paulo Fonseca, ceea ce înseamnă că City va arbitra în ultima etapă, peste două săptămâni, micuța harță ce are ca miză calificarea în optimile Ligii.

În minutul 56 a venit genul ăla de gol despre care faci conversație măruntă în metrou cu colegul de care nu aveai niciun chef la 8 dimineața. ”Mângâierea mingii și vinclul”, de Lorenzo Insigne (video). Zielinski și Dries Mertens au dat șahtior mat în două minute (81 și 83) apoi, iar ucrainienii urmează să bată pe Manchester luna viitoare, ca să fie siguri de calificare. Așa a rămas.

Embed from Getty Images

Besiktas – FC Porto 1-1

În grupa cel mai puțin strălucitoare, turcii și portughezii au dat-o la pace în primul meci disputat al serii. Besiktas era destul de chill, lider de grupă și aproape calificat. În schimb, Porto o avea pe Leipzig în coastă și nu-și permitea o înfrângere dacă nu voia să rateze ciolanul suculent de la masa bogaților.

Felipe ne-a lăsat senzația că e proaspăt ieșit dintr-o relație complicată atunci când, în minutul 29, a plesnit mingea cu ură și vaiet. A făcut 1-0 pentru oaspeți, însă avantajul a durat cam tot atât cât izbutește Burleanu să fie simpatic într-un interviu: adică destul de puțin. Talisca s-a trezit că are 7 metri de poartă goală în față. Iar Talisca, trebuie spus, nu este genul care să ezite precum departamentul de achiziții al lui Arsenal. Omul se năpustește pe ocaziile pe care le are și dă gol. Așa a fost și în minutul 41, când a egalat pentru Besiktas, calificându-și echipa de pe primul loc în grupe.

Embed from Getty Images

Monaco – RasenBallsport Leipzig 1-4

Un ageamiu în fotbalul internațional, care s-a uitat toată viața la meciurile Petrolistului Boldești, ar putea crede că aștia de la Monaco nu-și mai primesc salariile la timp, de joacă în halul ăsta. Doar că ”halul ăsta” e relativ. Două egaluri în 5 meciuri nu e chiar impresionant, însă ce este cu adevărat impresionant e jocul pe care oamenii lui Ralph Hasenhuettl au reușit până acum să-l facă. Nu doar că Lepzig nu are tradiție în Liga Campionilor, dar clubul a fost fondat acum 10 minute și e aproape de a se califica dintr-o grupă cu echipe care chiar au tradiția respectivă.

Embed from Getty Images

În minutul 6, Jemerson și-a dat un autogol magnific, genul de reușită pe care o ai o singură dată în viață, iar nepoții râd de tine înainte să învețe să vorbească (video). Werner a făcut 2-0 trei minute mai târziu, după o cursă de atacant fără inhibiții, și lucrurile deveneau mai clare decât hoțiile funcționarilor publici din Parlament. Altă dată o sperietoare cu pletele-n vânt, Falcao nu a dat decât un gol aseară, însă nu înainte de a face un fault în careu, care s-a soldat cu golul de 3-0 al aceluiași Timo Werner.

Utimul gol al serii a fost opera unui puști de 22 de ani din Guineea: Naby Keita, care se mișcă în careu ca un șarpe-jartieră.

Mai sunt 14 zile, 6 ore și 44 de minute până la ultima etapă a grupelor, așa că fiți pe pace, nu plecăm nicăieri. Iar în seara aceasta, o nouă cronică în care vom avea neobrăzarea să râdem de Messi, PSG și/sau Mourinho, după caz. Nu dați refresh, punem noi pe Facebook.