De undeva, de sub cutiile scofâlcite de pizza, sună un telefon. Stupoare în camera duhnind a grappa și a mahoarcă: ”Cine are curaj să sune pe numărul personal al antrenorului? Unde se cred ăștia?”. Ringtone-ul e o lălăială veselă, ceva cu ”ragazzi della curva B”. O mână cu trei ghiuluri sapă printre cartoane uleioase și șervețele mototolite și apasă stângaci ecranul cu unghia degetului mare, în zona unde apăruse scris ”accettare”:
– Pronto!
– Maurizio, salut!
– Nu e Maurizio, sunt șeful lui.
– De la club?
– Suntem și noi un fel de club… Îi transmit ceva?
– Da, sunt Pep Guardiola, dar puteți să-mi spuneți Giuseppe! Voiam să îl asigur că o să jucăm pe bune azi, la Harkov.
– Hai, să mori tu! Ar fi fost și păcat să nu jucați pe bune, dacă mă-nțelegi pe undeva…
După această replică tăioasă, Pep dă să vorbească, dar de dincolo aude ton de ocupat. Ridică din umeri și dă vina pe roaming-ul prost din Ucraina. Ete d-aia nu-i place lui să vorbească pe celular.
Nu știm dacă fix așa a decurs conversația, cert e că site-urile de sport chiar speculau, aseară, că Guardiola (managerul lui City) ar fi avut o discuție cu Sarri (el capo de la Napoli) în care spaniolul îi promitea confratelui atât de românescul ”Manchester City își va apăra corect șansele la Donețk!” Pentru ca Napoli să se califice în optimile Champions League, italienii aveau nevoie de victorie la Feyenoord, dar și de victoria lui City la bravii mineri plecați în cătănie la Harkov câtă vreme pe la ei prin oraș își face Putin niște selfie-uri cu camera aia montată la rădăcina focosului.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Șahtior – Manchester City 2-1
Dar ce ne facem că Pep n-a prea înțeles din ce club făcea parte băiatul și care sunt riscurile. Și a trimis în teren băieții care de obicei le remaiază ciorapii lui alde De Bruyne, Silva sau Aguero. Cu replicanți scoși de mult din uz, ca Touré sau Gündoğan la mijloc, City s-a trezit cu bocancii de mineri pe gât călcând cu o ardoare de care nu păreau în stare nici ai noștri, în vremurile bune, la Universitate. Minerii, nu suporterii ori fotbaliștii.
Embed from Getty Images
Mai întâi, Bernard a stins lumina în mină când a dat o ”delpieră” din colțul careului fix unde se sudează barele. Și, cu lumina gata stinsă, vajnicii ucraineni au început să le care fițoșilor șuturi. Și dă-i, și dă-i, dar gol i-a ieșit doar lui Ismaily, la 5 minute după ce Bernard îi umblase lui Ederson la trotinetă.
În repriza a doua, toată lumea a ieșit din mină și-a dat-o la pace în cantina carierei. Șahtior le-a dat obsedaților lui Pep mingea, să-și facă de cap, iar obsedații au pasat-o și-aun răspasat-o la rece până i-au amestecat hexagoanele. Până la urmă a reușit să se furișeze în plasa lui Pyatov, dar asta în prelungiri, dintr-un penalty pe care nici Aguero nu mai avea chef să-l bată. dar l-a bătut, cu sau fără chef. Dacă e de pus puncte pe CV, cu plăcere, gracias.
Embed from Getty Images
Feyenoord – Napoli 2-1
Cu ochii și picioarele pe aparatele de radio, unde Doru Dinu Glăvan transmitea minutul și scorul din victoria lui Șahtior, leneșii proverbiali de la Napoli au zis că n-are sens să se mai complice dacă oricum capra vecinului o luase pe picioarele ei și trăgea singură la căruță, ca Hulk pe steroizi. Așa că, după ce Zielinski a dus șmecherește polonezul la scorbură în minutul 2, olandezii încasatori s-au gândit c-ar fi momentul să facă primele lor puncte în competiție. Și cum pot băieții ăștia să dea goluri altfel decât cu capul, o strategie plecată din Scandinavia și generalizată apoi în toate țările care adoptă norvegieni, suedezi, finlandezi sau islandezi pentru a ține flacăra pasiunii aprinsă și pe timp de iarnă.
Pac, un cap Jorgensen, apoi o altă căpățână sfințită de la un băiat cu nume predestinat (Sfântul Juste, adică ăla care face dreptate, presupun) și Napoli s-a trezit și bătută, și cu banii de calificare în optimi luați. Și la ce echipe au picat anul ăsta în Europa League probabil că nu vor apuca să adune mulți paraziți externi nici acolo.
Embed from Getty Images
Liverpool – Spartak Moscova 7-0
Teoretic, rușii veneau la un meci de ”care pe care bate, merge mai departe”. Practic, la cum s-au prezentat, este foarte posibil să fi venit pe jos de la Moscova. Desculți. Și dezbrăcați. Și nemâncați. Și au donat și sânge pe drum. De trei ori. Bine, nu c-am vrea să-i răpim din merite lui Klopp, că și băieții lui care nu știu decât să atace au jucat cum dansează untul cald și sfârâind pe marginile tigăii. Golul doi, cel puțin, la care au participat aruncând prada din gură-n gură toți lupii tineri din haită, Mané, Salah, Firmino și Coutinho, a fost atât de frumos, încât umblă vorba prin Regat că regina însăși ar fi avut primul orgasm din acest mileniu. Cât despre trăirile învârtoșate ale faimoasei „The Kop”, peluza de pe Anfield, nici nu vă mai spunem, că se răsucesc alde Lennon și Harrison în mormânt că ei n-au cântat niciodată pe stadioane atât de pasionale.
Embed from Getty Images
Real Madrid – Borussia Dortmund 3-2
Dacă se gândea cineva că, în ultima etapă, Real și Durtmund or să joace un meci de palmares, fără ca vreuna să aibă șanse la primul loc, ăla sigur nu era fan al lui Tottenham. Că ăștia, săracii, sunt prea obișnuiți cu relele ca să fie vreodată optimiști.
Dacă tot s-a întâmplat, alde Zidane s-a gândit să mai încerce și alți jucători pe lângă nebunu’ care vrea să joace tot timpul și a trimis în atac o tripletă cu Nebunu’, Vazquez și Mayoral. Și, taman când lumea părea să uite că vorbim despre antrenorul care a luat ultimele două Ligi consecutiv, lui Zizou i-a ieșit rețeta de cozonac și toți iezii ăștia i-au dat gol. Ba chiar, ca să fim foarte sinceri, probabil că cel al lui Ronaldo a fost cel mai frumos al întregii seri, la bătaie mare cu playstation-ul lui Coutinho. Și pentru că Messi și Ronaldo dau impresia că la fiecare gol mai bat câte un record mondial uitat prin anale, s-a întâmplat și de data asta: portughezul a devenit singurul jucător din istoria Champions League care bagă varza-n butoi în fiecare meci din grupe. Deloc rău pentru pentru un început de sezon prost.
Embed from Getty Images
Tottenham – APOEL 3-0
Fiind a cincea echipă engleză calificată în optimi și a patra de pe primul loc, Tottenham și-a permis luxul pe care puțini l-ar fi anticipat (v-am zis deja despre pesimismul proverbial al fanilor lor) de a trimite în teren cu APOEL nume ca Vorm, Foyth sau N’Koudou, niște băieți care ori vor fi vânduți pe ban greu când se mai coc, ori vor rămâne sub steag și vor trage la căruță, sperând să ia în sfărșit titlul ăla așteptat de pe vremea în care Yuri Gagarin încerca spațiul cu limba.
Per total, a fost suficient și cu lupii tineri, că pasionalii ciprioți rămăseseră cu gândul la victoria cu Viitorul lui Hagi în tururile preliminare și au părut mult prea ocupați ca să se implice cu Tottenham. Ca în meciul Realului, au înscris, vârful și cele două extreme. Regulamentar, artistic.
Embed from Getty Images
Maribor – Sevilla 1-1
Orașul de câteva zeci de mii de locuitori din Slovenia ne-a adus aminte din nou ă de vremurile glorioase în care comuna Urziceni se bătea cu malacii în grupele Champions League și făcea și vreo 8 puncte, dacă mai ținem bine minte. Acestea sunt evenimente atât de rare în viața preponderent rurală a locuitorilor acestor așezări modeste, încât de regulă jucătorii luptă ca la Posada, convocând la lot râul și ramul și nelăsând nici o fântână nesecată în drum spre apărarea adversă. Maribor nu e chiar Urziceni – nôtre respect, Maribor!, dar tot a reușit la rândul său al treilea punct în grupe, cu un 1-1 cu Sevilla într-un meci pe care toată lumea a părut obligată să-l joace sub amenințarea bătăii cu furtunul mașinii de spălat rufe.
Embed from Getty Images
Porto – Monaco 5-2
Porto avea nevoie de victorie ca să se califice și să mai tempereze din fado-ul trist și plăpând pe care îl tot îngână rivalii de la Benfica după ce echipa din Lisabona n-a reușit nici măcar un punct în grupe. Iar portughezii ăștia și-au făcut treaba fără probleme. Notați numele ăsta, fârtaților: Vincent Aboubakar, 25 de ani, camerunez, pe ștatul de plată la Porto. Ieri a dat două coșuri și-o pasă de gol, dar se mișcă de parcă-i rezultatul unei sesiuni de robotică avansată. De mult n-am mai văzut un atacant atât de atacant.
Embed from Getty Images
Leipzig – Beșiktas 1-2
Cu căpitanul Orban în teren, făcându-te să te înfiori puțin cu gândul la ce se-ntâmplă prin politica la vârf a Europei Centrale, Leipzig a fost mult mai puțin războinică decât am fi crezut având în vedere numele căpitanului și mărimea capitalului. Deși nemții aveau nevoie de victorie ca să rămână în cărțile bine plătite ale calificării, tot turcii vor fi stricat o nouă seară a unei favorite. Beșiktas a învins iar și a reușit să facă 14 puncte (cât Barcelona și mai multe decât Liverpool, Juventus, Roma sau Chelsea) într-o grupă din care pleca lejer cu șansa a patra spre a șasea, ca și cum Usain Bolt ar începe sprintul la 100 de metri din afara stadionului. Acum, pentru ca Real Madrid să-și păstreze cunoscutul noroc chior, rămâne doar ca Beșiktas să se împerecheze în optimi, din postura de cap de serie și câștigător de grupă, cu un Real Madrid venită vai de mațele ei, de pe locul al doilea. Nu de alta, dar vrem să vedem un duel Pepe – Sergio Ramos la cornere. Vă spunem, ciocnirea protonilor pe la CERN e praf pe ceas.
Embed from Getty Images
Dar ce va fi la tragerea sorți vom vedea luni, așa cum vom vedea și ce va fi cu sărbătorile astea despre care vorbește toată lumea. Cu serile magice de Champions League ne revedem la primăvară, mai verzi, mai ștrengari, mai boieri și, inevitabil, mai grași. Până atunci, vă invit să votați golul etapei din Champions League în concursul de mai jos organizat de Nissan. Se lasă și cu premii, deci cântați cu încredere:
UEFA Champions League, faza grupelor. Clasamente finale
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
