Dacă întrebai 100 de cetățeni de pe planeta Terra cine cred ei că se va califica în semifinalele Champions League după rezultatele din tururile Sferturilor, 873 dintre ei ți-ar fi zis că-n primul rând Barcelona, apoi Real și Bayern, și poate-poate Liverpool să aibă ceva emoții, ”deși nu cred, ce naiba, or pune-o ei măcar de-un gol, că-i au pe ăia trei buni în față!”. Acum, la mijloc de retururi, spunem cu mâna pe ventricul că e bine că nu s-a făcut sondajul. Nu de alta, dar ar fi rezultat că planeta Terra nu se pricepe la fotbal, lucru regretabil având în vedere că tot ea a plăsmuit sportul ăsta care ne face nouă nopți albe, inimi pline și ficați grei. Fiecare după posibilități, fiecăruia după culori.
Seara a început promițător, cu Manchester City părând capabilă să întoarcă 0-3-ul din tur, și s-a încheiat năucitor, cu Roma întorcând pe bune și aproape ireal un 1-4 de pe terenul Barcelonei. Și făcând un al treilea oraș mare, Parisul, să rânjească satisfăcut la gândul că uneori karma ți-o pune pe var mai repede și mai urât decât te-aștepți. Dar să vedem cum s-au derulat casetele într-o nouă seară care peste 50 de ani va fi predată copiilor la materia Istoria Fotbalului, capitolul “Pe când sportul ăsta era jucat de oameni care băteau roboții”.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
AS Roma – Barcelona 3-0
Puțintică răbdare până trecem la acțiunea propriu-zisă, rogu-vă, că minunea de pe Olimpico are nevoie de nițel context. Așadar, Roma e pe locul 4 în Serie A, o ligă de asasini plătiți să omoare fotbalul la care nu se uită mai nimeni de vreo 10 ani, de când încă se juca la Pronosport și Del Piero dădea învârtite la paiangăn. În ultimul meci acasă, acu’ 4 zile, gioalo-rossii o luau tăcut călare cu 2-0 de la Fiorentina și nu păreau supărați deloc, chit că le suflă Interul în ceafă pentru ultimul loc care duce (și el) de anul ăsta în grupele Champions League.
Embed from Getty Images
Pentru cei care au absentat la orele de lipsă de chimie, Serie A e campionatul ăla în care Juventus câștigă la pas de vreo 7 sezoane încoace. E adevărat că măcar ăștia au mai călcat prin finale de Champions League între timp, semn că mai există în fundul borcanului zeamă de șiret din care la o adică se fac sarmale, dar 7 ani de victorii la rând sunt atât de plictisitori, încât băieții s-au apucat să filmeze documentare între un meci cu Crotone și unul cu Sassuolo, doar-doar mai găsesc plăcerea de a juca fotbal weekend de weekend dacă-s filmați de pe margine pentru filme pe care le găsești pe Netflix.
Deci Valverde, șef de sală la Barcelona, poate pe bună dreptate să dea vina pe o conspirație iudeo-alissonică. E deja tot mai clar că italienii știu atât de bine să profite de orice aspect al jocului, încât au adormit vigilența întregii planete jucând un fotbal exilat pe ultimele posturi ale televiziunilor de sport din România timp de vreun deceniu (act teatral care a culminat cu eliminarea Italiei în barajul de Mondiale și, recent, cu mai sus menționatul Roma – Fiorentina 0-2 în Ziua Domnului 7 aprilie 2018) doar ca să vină Barcelona la ei călare pe sacii din căruță după 4-1 pe Nou Camp. Chiuind de beți, fără să fi văzut nici măcar 5 minute de video cu vreun meci al adversarilor la ședințele tactice pregătitoare și cu Messi înlocuit de propria statuie pe teren amplasată între Piqué și Umtiti, care trăgeau plictisiți la jug.
Embed from Getty Images
De altfel, doar spectatorii de pe Olimpico și vreo trei pakistanezi mai excentrici au văzut golul lui Dzeko din minutul 6 (VIDEO), pentru că toate privirile erau aruncate la greu pe City – Liverpool după ce Gabriel al lu’ Isus Brazilianul tocmai păruse că poate aduce remontada în meciul privit de toți drept ”partida serii”. Ca să înțelegeți dimensiunea fenomenului, dragi prieteni, aflați că, în sufrageriile blagoslovite cu două televizoare, ambele televizoare erau date pe Liverpool – City, ca să se vadă mai bine ero(t)ismul lui Pep. Mare greșeală, desigur.
Embed from Getty Images
Pentru că Messi se trezise fără chef de joacă și Valverde se trezise într-o profesie la care de aseară e cumva clar că nu se pricepe, romanii au luat-o bătrânește, cumpătat, cu pase scurte și pe sus și multe momente de respiro și pauze de băut apă vie. Au dominat lejer, parcă și ei mirați că Barcelona chiar a venit cu 5 fundași și 2 închizători să apere acel 4-1 din tur. Că nu se mai fac nici patruunurile ca pe vremuri, maică, astea de-acuma se strică imediat.
Săracu’ Ter Stegen a încercat să-i avertizeze pe adormiții din față prin minutul 37, când a scos cu o a treia mână, ascunsă în șort, un șut cu capul al lui Dzeko. De altfel, bosniacul a arătat ieri că jocul cu un pivot malac, ăla cu lungă și pe-a doua, nu și-a spus ultimul icnet nici în sportul cu piciorul.
Embed from Getty Images
Fix 20 de minute mai târziu, același Dzeko demonstra că există totuși un jucător mai lent decât el pe teren: fratele Piqué, care ocupat fiind cu independența Catelunyei, ultima filmare a nevestei și alte chestiuni extrasportive, se bălăngănea ca un stabilopod în bătaia valurilor și comitea un penalty exact la momentul potrivit (VIDEO). Adică la un minut după ce Salah lămurise treburile pe Etihad, să poată planeta să se teleporteze liniștită în Cetate. De Rossi transformă, după care Roma continuă frecangeala plicticoasă (lăsată totuși cu câteva ocazii mari, ca să fim corecți cu ce-i al Cezarului), parcă bazându-se pe autogolul ăla din ofsaid în minutul 94. În același timp, Barcelona refuză să se trezească din pumni.
Embed from Getty Images
Și atunci, dragii moșneagului, pe nepusă masă, încălțat și cu noroi pe bocanci, ca țăranul venit de la căpălit, intră-n scenă minutul 82.
Vine cu ienicerul încă plin de coșuri Cengiz Under (trimis pe teren de doar câteva minute după ce fusese accidentat în ultimul deceniu), care are tupeul să ia mingea ca să bată un corner de pe dreapta. Și-o face ca la manualul de cornere. Celălalt tanc al vișiniilor, Manolas, apare la scurt, pune capul eroic, direcționând coțofana înspre cuibul de pe lung (VIDEO). Și legenda spune că, dacă astronauții de pe vreo stație spațială erau cu ochii pe Europa în acel moment, pe la mijlocul Cizmei s-a văzut o mică explozie în formă de macaroană.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Desigur, lucrurile nu erau calme nici în gasoniera confort 2 sporit a lui Cristiano Ronaldo de la Madrid, unde portughezul se bucura probabil mai mult decât Manolas însuși, făcând foarfeci cu toate lustrele din casă de bucurie că L’Équipe tocmai se apucase de împachetat al șaselea Balon de Aur, francezii sunând în paralel la curier să vină dimineață să-l trimită în Madeira. Asta dacă nu cumva îi ies vreo patru-cinci gâlme lui Salah la Mondialul din vară și ne pomenim cu un urmaș complet neașteptat la tron.
Cumva surprinzător având în vedere moartea clinică în care se aflase Valverde până atunci, banca de rezerve a Barcelonei începe să se anime și ea de la ratarea calificării încolo. Amorțit ca euglena valverde în tot restul unei partide în care ai lui au făcut figurație pe teren ca soldații din filmele lui Sergiu Nicolaescu, viitorul fost antrenor al Barcelonei tocmai făcuse prima schimbare în minutul 81. De rău-augur, se vede treaba.
Embed from Getty Images
Iar la 0-3 și-a dat seama brusc că era suficient să dea și el un gol, oricând ar fi poftit, în alea 90 de minute, ca să se califice. Vizitat de aceeași fantomă care l-a luat la mișto și pe Hagi într-un meci de acum 17 ani de pe Ghencea, Valverde e auzit strigând ”Evrika!”, iar ochii până atunci stinși tocmai s-au luminat de o idee genială: să scoată doi fundași deodată și să bage doi atacanți. Logic, doar atacanții dau goluri și nouă ne trebuie goluri, no? Bravo, băi, Ernesto, senzațional! De fapt, ce zicem noi că doar doi fundași, respectiv atacanți? De fapt, Valverde a scos TREI fundași și a băgat TREI atacanți, pentru că Pique s-a dus și el vârf, ca Gică Popescu pe vremuri, că sigur v-amintiți acel ”Cumnate, mergi tu în atac, că te cunosc. Pe Mihalcea gata, l-am scos de la inimă. Și de mai aveam schimbări, îl scoteam și din teren!”
Embed from Getty Images
Dar totul era deșertăciune, frați creștini, deșertăciunea deșertăciunilor! Dacă îi știați pe italieni cum se apără la când au una-n față, păi să-i vedeți cum se închid în ei atunci când au trei. Vorba comentatorului român: 3-0 e cel mai periculos scor, mai ales când se termină așa. Iar planeta despre care vorbeam în paragrafele de început, de mult mutată cu cățel, cu purcel (fără miel – RIP) la meciul Romei, se bucura pentru ciucameții italieni și de-un singur lucru îi părea nițel rău.
Nici de supărarea lui Messi, nici de cariera lui Valverde. Ci de lacrimile lui Iniesta, care se uita lung înspre tabelă la final și nu-i venea să creadă că sunt șanse mari ca ăsta să fie ultimul lucru pe care îl va ține minte din perioada în care a fost și el, pe-acolo, un mare fotbalist.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Manchester City – Liverpool 1-2
Dacă râdeam de Valverde cel cu fustița trasă și cu 6 apărători pe teren, apăi să-l vedeți pe unul dintre mentorii lui, Pep, cum începu el meciul cu Liverpool: fix invers, adicătelea cu șase atacanți (Jesus, De Bruyne, Sané, Sterling și vreo doi de Silva – ar fi băgat și Ursus dacă avea, dar n-are), trei fundași și un singur mijlocaș la închidere. Și nu doar la închidere, ci de fapt la orice. Bietul Fernandinho, săracul de el, care a fost trimis în teren cu o sarcină clară: ”Copile, du-te acolo, te rog, și fugi optzeci de kilometri! Ne bazăm pe tine, da?”.
Embed from Getty Images
Așa cum era de așteptat dacă ai citit barem o pagină din manualul de anatomie corcit cu cel de fotbal, norocul l-a ținut pe Pep fix cât l-au ținut plămânii pe Fernandinho, adică ceva mai puțin de o oră. A început bine, cu un Jesus transformând biblic un fault în atac în gol după ce buturuga mică Sterling îl răsturnase folosindu-se de toate extremitățile pe carul Van Dijk (VIDEO). A continuat și mai și, cu o bară (VIDEO) a lui Bernardo Silva care mai tremură și acum (bara, nu Silva, deși n-am băga mâna-n foc că și pe ăsta mic îl încearcă frisoanele după meciul de azi), și a încheiat repriza cu o criză de nervi la un gol anulat absolut imbecil lui Sané după o fază la care până și copiii arbitrilor români se prindeau că nu s-a petrecut nimic neregulamentar (VIDEO).
Embed from Getty Images
Cu Pep trimis să vadă meciul din peluza dinamovistă (VIDEO) și cu plămânii lui Fernandiho atârnați pe plasa porții lui Ederson, ăștia de la Liverpool s-au gândit c-ar fi totuși bine să înceapă și ei să joace dacă tot au plătit patronii bilete de avion până la Manchester, la marginea Țării Galilor. Zis și jucat. Salah face prima fază de fotbal în minutul 55: îi dă o pasă pe găurică lui Mané, care e blocat de portar, dar același Salah revine la volan pentru o scăriță de-aia nesimțito-chinuită, așa cum îi place lui (VIDEO), care le-a tăiat picioarele cetățenilor mai ceva decât se taie taxe și salarii deodată prin România mândră. Nu mai știm la câte goluri a ajuns Salah în sezonul ăsta – mi se șoptește în cască c-ar fi 39, la unul sub Criștanu Runaldu și la egalitate cu Messi – dar e clar că de la Tutankhamon încoace nu s-a mai vorbit atât de mult de un egiptean în presa străină.
Embed from Getty Images
Cu Walker încă întrebându-se ce caută el fundaș central, Firmino recuperează o minge în minutul 77 și o strecoară ca la snooker, printre bară și vârfurile degetelor lui Ederson, pentru un incredibil 5-1 la general (VIDEO). Scor care îl va bântui pe Guardiola chiar și când va fi bătrân și va țipa la nepoți când s-or juca ăia miuță prin curte să nu mai verticalizeze așa pasele alea. Păi ce, sunteți nebuni, numai freze și mingi aveți în cap?
Embed from Getty Images
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
