Primăvara UEFA Champions League începe să semene cu toamna timpurie în care se revine din concediul de vară: după un huzur pe hamac la umbra cocktail-urilor, aterizezi la birou pentru a da piept cu un munte de dosare la escaladarea căruia până și cei mai experimentați alpiniști rămân cu șira spinării îndoită din cauza presiunii. În context fotbalistic european, analogia se exprimă printr-o trecere bruscă de la perioada pauzei de iarnă, în care șosetele de lână nu prea au șansa de a-și face loc în atât de anatomicele ghete de fotbal, la fotbal în ritm de mitralieră scăpată de sub control. Iar după ce ce în prima zi de muncă de după sejurul la All Inclusive am văzut cum Barcelona a fost întinsă pe sfoară la uscat de un PSG care a lins toată frișca de pe savarină, după doar 24 de ore am asistat la două partide care puteau duce oricând în spate greutatea unei faze superioare a competiției: Real Madrid – Napoli și Bayern Munchen – Arsenal.
Evident, procesul de decantare prin care s-a ajuns la aceste partide este unul inedit, aproape inexplicabil în peisajul chimic al fotbalului contemporan. Dacă ați deschis televizoarele mai târziu sau ați aflat abia în februarie 2017 că s-a inventat internetul, veți fi cumva suprinși să aflați că Napoli și Arsenal s-au prezentat în fața oficialului stării civile din postura de câștigători ai grupelor în care au executat lucrări de întreținere astă toamnă, în timp de Real Madrid și Bayern Munchen, abonate automat la semifinale și finale de UEFA Champions League ca pensionarii la transportul în comun, au venit în această fază a competiției târându-se pe epidermă de pe locurile secunde în grupe, după ce coada le fusese băgată între picioare cu accente de îndesare în colon de Borussia Dortmund și Atletico Madrid.
Momentul sponsorului:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Așadar, aveam două premise care anunțau meciuri spectaculoase și echilibrate: în primul rând înfrângerea la scor a Barcelonei în fața aparent outsiderilor de la PSG, meci care a ajuns probabil până și pe ordinea de zi a ședințelor procariotelor din fundul Oceanului Pacific, în al doilea rând faptul că echipele cu ecou mai subțire din aceste partide apăreau la meci îmbrăcate în tricoul galben al liderului de pluton din grupa fiecăreia. Iar ambele partide urmau să se deruleze în general după același model: spaimă, adunare, ciomăgire. Bebelușelor, dans!
Real Madrid – Napoli 3-1
Din această minunată ecuație colorată de două necunoscute s-a născut o partidă în care Real Madrid pleca cu un amestec de avânt și frână de mână, fără ca spaniolii să pară să știe exact ordinea apăsării pedalelor pentru a începe cursa așa cum se cade. Asta pentru că Napoli și-a construit o reputație nonconformistă vecină cu cea a golanului din liceu care lipsește de la ore pentru a sorbi din plăcerile vieții, dar care din când în când execută câte o Olimpiadă Internațională de Fizică la care ia medalie de aur, ocazie cu care e admis automat la Harvard. În condițiile astea, nu prea știi de la început cu ce arme să ieși în întâmpinarea adversarului și variezi între pâine și sare asezonată de o îmbrățișare prietenească, în speranța că oaspetele se întinde pe șezlong și te lasă să dansezi pe propria muzică, și tancuri blindate, armate în cazul în care băieții intră lansat și frontal în feng shui-ul aromat al gazdelor.
Până la urmă a fost rost de baionete și topoare. După un început de meci în care Madridul a luat pulsul partidei ratând cu zâmbetul pe buze, cu atitudinea unui profesionist care-și lasă adversarul să respire înainte să-i înfigă cârtița în bocanci, italienii au spart vitrina cu cristale a gazdelor printr-un gol căzut neanunțat ca rudele care-ți bat la ușă fix când te-ai așezat confortabil cu popcorn-ul în față la un maraton de seriale americane. Marcator a fost Insigne, italianul surprinzându-l cu un șut venit din periferiile Madridului pe portarul Navas, prins rezemat de coasă cu pălăria din paie într-o parte, după modelul liric patentat în Carpați (VIDEO).
Era minutul 8, iar fanii Barcelonei începeau să-și regăsească zâmbetul în întuneric în speranța că, totuși, căderea nu e atât de dureroasă dacă are loc alături de tradiționalii tovarăși și prieteni cu care catalanii își împart zilele și nopțile de fotbal prin campionatul spaniol. Simțind însă fiorii reci pe care ți-i dă senzația unui vârf de cuțit italian în mușcii intercostali, Madridul a trecut direct de la amabilități la armură și a folosit spaima unei eventuale eliminări în faza claselor primare ale competiției pentru a aprinde fitilul cu care naveta spațială a început să ia altitudine.
Iar avantajul napoletanilor a durat fix 10 minute, atât cât a durat până când Benzema a împins galant mingea cu capul în poartă după o centrare de documentar a lui Carvajal, transformat pentru o secundă din muncitor care duce cărămizi cu cârca pe flacul drept în artist suprins de mulțimea venită să-i admire opera la vernisajul expoziției sculpturii “Exterior: noi tendințe în fizica bășicii” (VIDEO).
Cu sudoarea rece a eșecului venit de nicăieri ștearsă de pe frunte, albii au continuat să preseze tot restul reprizei ca un sandwich maker pe feliile de pâine condamnate la bronz forțat, însă scorul a rămas egal până la pauză, moment în care statisticienii începeau să calculeze infintele posibilități de desfășurare ale meciului retur, acolo unde Napoli va avea în spate suporterii îndeajuns de lipiți cu ochii de fenomen încât probabil că au început să campeze de ceva vreme pe San Paolo, stadionul pe care Maradona și-a definitivat munca pământeană înainte să treacă la categoria Sfinți și alte Sărbători legale.
Problema italienilor a fost însă faptul că pe ștatele de plată ale Madridului stă monstrul adormit Cristiano Ronaldo, un tip care se apropie de vârsta pensionării și a decis s-o lase mai moale în acest sezon cu golurile, participând însă cu mortar și cărămidă de Madeira la construcția fazelor-cheie ale echipei sale. Iar portughezul a decis să sară din bancă și să preia manșa avionului madrilen imediat după debutul celei de-a doua reprize, când a transformat partea stângă a apărării napoletane în pârtie de slalom înainte de a-i pasa lui Toni Kroos, care a pus produsele în pungă și dus scorul la 2-1 printr-un șut nemțesc, calculat la milimetru, care a făcut cărare prin iarba de pe Bernabeu (VIDEO).
Trimis deseori la cratiță și frizer pentru că preferă deseori un șut sănătos în beregatele adversarilor în locul unei pase mântuitoare care să le ofere coechipierilor ocazia de a se face auziți, Ronaldo și-a atârnat cu această ocazie statistica de gât și ne râde în față, devenind cel mai bun pasator din istoria UEFA Champions League după ce l-a depășit pe Ryan Giggs, legendă cu miros de muzeu al celor de la Manchester United.
Până ca italienii să se decidă ce pun pe pizza pentru restul meciului, Madridul a mai marcat o dată. S-a întâmplat în minutul 54, atunci când Casemiro a decis de la sine putere să-și facă loc cu coatele în topurile celor mai frumoase goluri all-time din Champions League. Băiat de casă, cunoscut pentru abilitatea cu care reușește să desfacă puloverele tricotate cu grijă de adversari până ajung din nou la stadiul de mohair, Casemiro și-a adus aminte că s-a născut în țara care a adus culoarea în fotbal și a trântit o folha seca de manual care a înghețat timpul și s-a trântit în plasă cu elanul cu care Ilie Moromete le ateriza palme grele lui Nilă și Achim (VIDEO).
După ce s-a făcut 3-1, Real a trecut la sistemul de recuperare a energiei, mizând pe faptul că o diferență de două goluri ar trebui să fie îndeajuns de confortabilă încât italienii să nu poată să ridice capul de sub apă în returul programat peste două săptămâni la Napoli. A rezultat un soi de concurs internațional de șuturi în fund în care Napoli a încercat să se agațe de teren și să urce ușor spre poarta lui Keylor Navas, însă spaniolii au experimentat toate metodele posibile de a le tăia frânghia de cățărare, trimițându-i înapoi la punctul de start. Iar când frânghia nu era tăiată sau arsă, italienii se aruncau singuri în gol în fața porții adverse, ratând ocazii cu potențial după modelul patentat de România la alegeri.
S-a terminat 3-1, Madridul demonstrând încă o dată că cel mai bun mod de a detona dinamita este utilizarea know-how-ului și a sculelor adversarilor. Plus un vârf de flacără oferit de un lot în care oricare dintre titulari poate să se tragă-n poză de album cu golurile de expoziție.
Bayern Munchen – Arsenal 5-1
În mod normal, o partidă dintre Bayern și Arsenal ar trebui să reprezinte unul dintre momentele de intensitate maximă a sezonului european. Chiar dacă nemții sunt directorii Bundesligii, campionat pe care îl cam sufocă ținându-l cu capul sub apă, în timp ce englezii sunt un fel de Rapid București nefalimentat al Premier League, adică o echipă care trăiește din momentele de glorie așezate cu grijă din punct în punct de-a lungul istoriei și-și propune anual să se bată pentru titlu, însă eșuează constant pe locul al patrulea al campionatului.
În partida jucată ieri, Bayern a dat semne că a pus stăpânire pe meci încă din minutul 11, când veteranul Robben, un tip îndeajuns de inteligent încât știe să se tundă la piele pentru ca adversarii să nu se prindă de vârstă numărându-i firele de păr de pe scăfârlie, a redus geometria euclidiană la absurd printr-un gol care a transformat spațiul în ramă de tablou (VIDEO).
Însă motorul nemților a dat semne că se gripează după o jumătate de oră, atunci când atacantul Lewandowski, călău al ostașilor români în recentul România-Polonia 0-3, a confundat piciorul unui adversar cu mingea și l-a degajat în înaltul tribunei, chestie care n-ar fi fost tocmai gravă dacă nu se întâmpla în careul nemților. Alexis Sanchez a ratat penalty-ul după o execuție vecină cu foamea, dar a reușit să recupereze mingea și să înscrie la a treia încercare de șut, profitând de faptul că fundașii germani nu au văzut în viața lor o lovitură de la 11 metri ratată și au fost surprinși contemplând imaginea ca enoriașii la moaște (VIDEO).
S-a dat, deci, cu spaimă și la Munchen, mai ales că pauza a găsit cele două echipe la egalitate. Ce au uitat însă cei de la Arsenal este că un german rănit în sfincter se poate transforma ușor în motor cu reacție, întorcând tunurile din sigla englezilor spre o echipă care în a doua repriză a părut pierdută în spațiu ca o un satelit trimis la săpat pe Marte de o asociație de locatari din Gherla.
Momentul sponsorului:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Rezultatul a venit cumva logic. Nemții au strâns rândurile și au înclinat terenul spre poarta adversarilor, care după doar 18 minute din a doua repriză se vedeau conduși cu 4-1. Scorul nu a fost ridicat la rang de artă de goluri spectaculoase sau de reușite de excepție, ci de un fotbal curat ca laboratoarele de farmacie în care fiecare parte a angrenajului s-a mișcat perfect, prinzând adversarul în roțile dințate și transformându-l în rumeguș. Au marcat Lewandowski (VIDEO) și Tiago Alcantara de două ori (VIDEO, VIDEO), scorul ajungând la apus de meci la 5-1 după ce eternul Thomas Muller, un soi de Inzaghi pe stil german, a hotărât să nu plece acasă fără să semneze pe condica de sugestii și reclamații (VIDEO).
Interesant este faptul că Arsenal nu a existat în repriza a doua, oamenii dirijați de pe margine de nemuritorul Arsene Wenger privindu-l în ochi pe Neuer exclusiv în albumele de abțibilduri semnate de Panini. Iar returul, care la pauză se anunța o partidă vecină cu kalașnikoavele pe masă, s-a transformat în club de creație în care probabil că englezii vor încerca să-și spele păcatele construind biluțe din plastilină cu care să le înfunde urechile oponenților. Măcar atât.
[table id=65 /]
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
