Sper că ați citit cronica de ieri, scrisă de colegul Manțog. Știți voi, aia cu toate meciurile alea tari, finaluri pe muchie de cuțit, emoții și refreshuri pe telefon din tribune. Ei bine, a mea trebuia să fie! Dar pentru că sunt un domn, am ignorat programarea inițială și, la rugămintea lui perfidă, am zis ”Bine, bă, scriu eu miercuri, ca să mergi tu la fotbal și să-ți încânți fanii din tribune cu mișcări de hipopotam flasc”. Și uite așa, reciprocitățile (Cooperativa se întoarce, să nu ziceți că nu v-am zis!) de pe blogul lui Meșter m-au lăsat în brațe cu d-alde Viktoria Plzen, Young Boys Berna și moscoviții de la CSKA. Când văzu cronicarul asemenea echipe, astfel își făcu el curaj: ”Băi, eu n-am mai văzut seară de Ligă cu meciuri plictisitoare, deci hai că n-o fi foc și jale nici în seara asta”. Optimismul a fost justificat, însă numai parțial. Întrucât, în ciuda faptului că Barça, Liverpool, PSG sau Inter au jucat marți, City, Real sau Juve sunt, totuși, echipe de dus acasă la tata.
Cât despre mine, am trăit o seară agitată. Mi-am început-o în mansarda colegilor de la IQads, acolo unde s-a făcut schimb de cadouri (1%), s-a băut (30%) și s-a bârfit industria de publicitate din România (restul de %). Apoi, am fugit acasă, că România juca cu Ungaria la Campionatul European de Handbal Feminin. Apropo, într-unul din momentele alea în care federațiile sportive fac chestii mișto cu banii, poftiți spre consum spotul făcut de echipa de comunicare a FRH-ului.
Un spot care ține să amintească tuturor maimuțoilor de sex masculin că munca e muncă, nene, indiferent cine o prestează. Iar dacă nu pricepi asta, sugestia noastră este să fugi pe GSP. Un spațiu care permite filozofilor gen Tibi Bălan să livreze nestemate de-ți stă mintea-n loc și voma-n gât: ”Te însori cu frumoasa și rămâi cu proasta”. Tibi a jucat atât de mult la Sportul Studențesc, că la 37 de ani creierul i-a rămas tot la nivelul unei studenții ușurele în Belvedere.
Mă rog, mi-a cășunat pe bietul Bălan când eu sunt doar supărat că s-a accidentat Cristina Neagu în meciul cu unguroaicele. Of! Însă când pierd ai noștri la un sport, ne orientăm către altul. Și către tabieturile cele recuperatoare, care ne țin zdraveni. De exemplu, pentru meciurile de Champions League de-aseară, mi-am ascuțit creionul preferat, am scos agenduța aia nouă de 2019 și am pus pe masă un Menestrel onest de pe la 2014 înainte să intru pe internet să aflu că Meșter, maestrul de ceremonii al cronicilor ăstora, a ajuns mare vedetă pe internet într-un joculeț făcut de MOL. Ce să zic, mare realizare. Dar așa-i cu ăștia care scriu toată ziua despre mașini, cum e el între două cronici de sport: cum simt mirosul de benzină de calitate, cum li se zbârlește părul pe ceafă și nu te mai poți înțelege cu ei.
Ok, dragă jurnal! Acum, că am trecut în revistă istoria lui 12 decembrie, să ne uităm nițel și spre fotbalul pentru care ne-a adunat aici Meșter: grupele E, F, G și H cu ultimele lor meciuri propuse pe sezonul în curs.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Real Madrid – CSKA Moscova: 0-3
Păreri? Idei? E mâna lui Putin? Ce se întâmplă, domnule, cu Realul? Zilele trecute am fost prin Madrid, am înghețat de frig și am intrat într-unul din magazinele lor oficiale de pe Granvia. Era full, deci rezultatele din ultima vreme nu au supărat fanii suficient de mult încât să nu mai cheltuie parale, că doar n-or fi intrat toți ca mine, ca să se-ncălzească. Dacă ar fi fost vorba de Dunărea Galați, treaba ar fi fost deja clară până acum: îl lucrează jucătorii pe antrenor. Doar că ăsta e Solari, nu Barbu Magiun. Iar ăla e ditai Bernabeul, nu Stadionul Nicolae Rainea. Așadar teoria pică, nu vă alarmați în direcția asta.
E adevărat că Realul avea grupa câștigată indiferent de rezultat și a jucat cu jumătate de echipă adusă de la creșă, iar cealaltă direct din eprubetă, dar vorba maestrului Tadici: “Ce mama dracului, băi fetelor?!” Primul care a pus biciul pe ei a fost Fedor Chalov. Nu-l știm noi. Douăzeci de ani, obișnuit cu frigul, a mușcat în minutul 37 de l-a lăsat pe Courtois să-și numere paragrafele din contract. Săracu’ Courtois a venit la Real să câștige trofee și s-a trezit într-o echipă în care nimeni nu mai are chef de mărunțișuri de-astea după ultimele trei sezoane cu trofeu UCL.
Embed from Getty Images
Deci rezerve multicele pe teren la Real, dar #totuși, nene. Să intri la pauză condus cu 2-0 acasă de o echipă din Rusia? Nu e un pic cuidat? Nu e un pic ridicol chiar și pentru un Lopetegui sau Solari, și ei rezerve la rezerve la o adică atunci când vine vorba de linia-ntâi de manageri? Spre finalul reprizei a doua, după ce Sigurdsson dăduse deja golul de 3-0, am auzit una nemaipomenită la comentatorul Telekom Sport. Cică ”Realul aleargă după golul de onoare”. Cum să nu-ți placă fotbalul?
Embed from Getty Images
Ba-ți place și mai mult dacă afli că CSKA Moscova a bătut anul ăsta de două ori Realul în grupe, implicit cu 3-0 pe Bernabeu, unde Real n-a mai pierdut în halul ăsta niciodată în toată istoria cupelor europene, dar la final lor pleacă acasă pentru că-n afară de cele două victorii au mai făcut un egal și atât. Le-o fi greu psihic rușilor să se știe cu 7 puncte și două victorii cu ruinele echipei altădată conduse de chelul de Zidane și de năsosul de Ronaldo, dar afară din Europa? Le-o fi. Dar cum ne-o fi nouă că-i știm aproximativ vecini de atâția amar de ani?
Viktoria Plzen – AS Roma: 2-1
Favoriții au luat-o pe coajă și în Cehia, acolo unde romanii-bolovanii se văzuseră și ei cu sacii în căruță înainte de ultimul meci și au mers la Plzen pentru bere. N-au rămas neapărat cu restanță, le dăm notă de trecere, dar vedeți cum e viața asta, prieteni? Când miză nu-i, nici Roma nu-i. Pentru cei de la Viktoria (să le spunem plzniți, de exemplu) trebuie că a fost un șoc măricel să se uite dincolo, pe Bernabeu, și să vadă că Realul și-o ia în halul ăla de la CSKA. Erau băieții cu 0-0 la pauză, punctul izbăvitor în coș și aud de la Vrba vorba cea rea: “Bă, moscoviții, moscoviții p*#^%§ de moscoviți, conduc în Spania!” Panică la vestiar. Chory își aduce aminte de toate ratările din prima repriză, Limbersky gustă scurt dintr-o sticluță de apă cu gust de ler, semn că portarul Alex Hruska își potolise setea înaine. Toată echipa încordată. Băieții aveau nevoie de victorie.
Stresul a dat roade. În minutul 62, Kopic se mișcă bine pe partea dreaptă și-l servește taman bine pe Kovařík, care face 1-0. Defensiva cehilor este una dintre cele mai împiedicate din toată competiția, a luat 15 goluri în 3 meciuri, însă aseară și-au depășit condiția de ciucă a bătăilor. Chiar și așa, doar vreo 6 minute a durat bucuria, până când Cengiz Ünder a strecurat-o pentru 1-1.
Cam pe-atunci, romanii și-ar fi putut aminti că au istorie, bani și cultură fotbalistică – suficient cât să le permită să dea cu Plzenu’ de gazon și să termine grupa asta cu o victorie. În locul acestei mutări, și-a adus Chory aminte că e atacant (hidratat corect). Iar prin minutul 72, omul a atacat mingea respinsă de portarul Mirante și pus-o numai bine de scor final. 2-1.
Așadar, copii, ce am învățat din ultimele meciuri din această grupă G în care toată lumea a bătut pe toată lumea și campionii en-titre au luat două bătăi istorice? Absolut nimic, rămâne cum am stabilit. Fotbalul de Ligă este și pentru bogați, și pentru săraci, dar nu pentru români. Madridul și Roma merg mai departe în primăvară, Viktoria merge la toamnă, la mărire, iar ăștia de la CSKA nu știu încă dacă s-au îmbătat aseară de fericire sau de tristețe.
Manchester City – Hoffenheim: 2-1
”Let’s get this group won”, se încurajau oamenii de social media de la City, înaintea meciului. Să fim serioși, era deja câștigată, dar ce mai contează. De altfel, singura problemă a lui Pep în zilele astea nu e o grupă, cu o echipă care se numește Liverpool. Dar despre ăștia poate o să vorbim cu altă ocazie, că dacă o ținem tot așa o să ajungem să scriem cronici din etapele de Premier League. Așadar, City are o grămadă de bani și știe cum să îi folosească. Asta și pentru că au avut mare noroc că au rezistat tentației de a-l angaja pe Gică Popescu pe rolul de ”Responsabil Investiții”, că altfel se bateau azi la promovare cu Norwich City.
Embed from Getty Images
Iar meciul părea să meargă tot spre un upset care nu va intra în istorie decât pentru outsider. În minutul 15, Kramaric transforma un penalty, iar echipa cu nume de bere (alta!) prelua conducerea. ”Oh, nu, chiar trebuie să ne dăm un pic silința”, își spuse Sané, care de când a fost uitat acasă de Joachim Low la Mondialul din Rusia fuge de mănâncă pământul ca să-i demonstreze neamțului că a făcut o greșeală. C-așa-i cu nemții: când se simt nedreptățiți, muncesc. Când nu, muncesc.
Mai întâi, Gabriel Jesus a izbit bara de s-a simțit până-n Tecuci, iar pentru gol, a fost nevoie de o lovitură liberă bastârcată de Loroy Sané, acest Colin Kaepernick cu juma de metru mai mic.
Minutul 55 a făcut să merite toată agitația zilei, oameni buni. Un 3 contra 1 ca la antrenament care s-a terminat cu o ratare de care nici Dennis Șerban n-ar fi fost în stare pe vremuri. Sterling, Sane și Bernardo Silva au pasat-o, au învârtit-o și au gâdilat-o până-n 6 metri, acolo unde au dat nas în nas cu portarul lui Hoffe. A rămas 1-1 doar șase minuțele, până când Leroy a înscris fin. Din nou. Semn că nu mai e cazul să râdeți pe stradă de oamenii cu freze ciudate, e posibil ca uneori în viață să ajungeți să-i vedeți cum fac istorie la televizor.
Șahtior Donețk – Olympique Lyon: 1-1
Aici ar fi trebuit să ne uităm cu toții, că meciul ăsta chiar avea miză și zvâc. Dar ne-am lăsat atrași, ca de obicei, de glamour și echipe bogate; așa că scriem fără să fi văzut decât bucăți de live. Nu-i nimic, avem Twitter, avem reluări și avem comentariul prin pereți al vecinilor mei ucrainieni, care observ că au învățat românește destul de bine. În special când vine vorba de anatomia corpului uman.
În minutul 22, Junior Moraes a făcut 1-0 pentru ucrainieni. Probabil nu mai știți, dar pe vremea când încă era relativ necunoscut, Junioru’ a făcut un sezon beton la Gloria Bistrița, prin 2010. A dat vreo 20 de goluri în sezonul ăla de l-a făcut pe nea Piți să vadă unde dracu’ vine Santos ăsta pe hartă. A fost vândut apoi prin Ucraina și Bistrița și-a luat țeapă, că n-a primit nici în ziua de azi banii pe el. Drept pentru care clubul e mort și-ngropat, semn că strategia managerială a fost una de succes acolo din moment ce un transfer ratat a crăpat butoiul cu palincă.
Francezii au avut energie, curaj și oase tari, deci au dominat prima repriză. Dar tot Macron… pardon, Șahtior a intrat la cabine cu avantaj. Egalarea, adică butul egalizator, că știm și franceză pe-aici de când scriem vara despre Roland Garros și spectatorii săi plini de bule de șampanie în țeste, a venit de la căpitanul lyonezilor, Nabil Fekir. Nabil vine chiar de la școala de fotbal din Lyon, unde a aterizat la vârsta de 12 ani. Cam pipernicit pe-atunci, l-au alungat cu șuturi antrenorii și a avut de tras tare pentru a reveni acasă. Iată-l.
”S-a facuuuuut. Învincibili în faza…” în fine, cum zic ei acolo:
https://twitter.com/OL/status/1072973919655735296
La trasul liniei deci, Grupa F arată cam așa: City pe primul loc – aroganți, rapizi și buni. Lyon termină pe doi, dar ar fi putut să termine pe trei. Donetskul termină pe trei, dar i-au lipsit 25 de minute să termine pe doi. Iar Hoffenheim… băi, numele lor complet este Turn-und Sportgemeinschaft 1899 Hoffenheim e.V., deci dacă fac de-astea merită să plece acasă fără victorie. Nici nemții nu mai sunt ce erau. Cu excepția lui Sané.
Young Boys Berna – Juventus Torino: 2-1
O ține Federer cu FC Basel, dar cred că a dat un ochi și la meciul ăsta aseară. Berna e un fel de Ardeal mai mic al Elveției. Oamenii merg un pic mai încet, tramvaiele vin ceva mai des. Și se pare că Berna, Neuchâtelul, Fribourgul și Lausanneul vor să facă un soi de Alianță de Vest a Elveției, pentru că s-au săturat de aerele bancherilor din Zurich și Sion. E destul de bizară toată treaba. Primarul Bernei, Alec von Graffenried, e un tip cu păr lung, destul de antipatic. Nu știe fotbal deloc, dar se filmează săptămânal cum dă 10 goluri pe meci într-o echipă de lachei. La Neuchâtel e unul mic, care aduce festivaluri în oraș, de fug localnicii prin Lichtenstein din cauza zgomotului. De ăilalți doi se știu mai puține.
Embed from Getty Images
În fine, jucătorii lui Seoane au răspuns prezent la ocazia care li s-a oferit. De pe ultimul loc nu te poți duce mai jos, că nu suntem în Liga 1, deci nu aveau mare lucru de pierdut. Mai ales că Juve nu prea s-a omorât cu firea. Primul și al doilea gol au venit via halta Guillaume Hoarau. Hoarau mi-e simpatic pentru că vine din locul ăla care se află lângă România în toare meniurile dropdown de pe internet. Ați ghicit, Réunion. Un soi de județ francez sub formă de insulă aruncată undeva în oceanul Indian, la mama naibii. Partea bună e că folosesc euro acolo, deci Hoarau nu pierde bani cu schimbul valutar când trece pe acasă de Crăciun. În fine, tot el a comis-o și a doua oară pentru 2-0, de începuseră italienii să-și dea coate pe sub băncile de rezerve. Apropo de bănci de rezerve, intrarea lui Dybala în locul lui Chiellini a mai dat cu săpun peste imaginea lăsată de Juventus aseară. Un 2-1 fără mari ecouri și Cristiano Ronaldo a devenit primul fotbalist care ia două bătăi în aceeași seară de Champions League, după cea cu CSKA Moscova. De urmărit dacă Messi pleacă și după recordul ăsta.
Valencia – Manchester United: 2-1
Calculele strategului Mourinho (supranumit și Napoleoff) au fost, încă o dată, corecte. Și iaca tocmai i-au adus calificarea în optimi. Două înfrângeri, un egal și trei victorii, adică fix așa cum își propusese într-o grupă în care alunele de ros au fost Valencia și Young Boys. Ritmul în care José s-a adaptat la noul fotbal mondial este la fel de alert cu cel în care Raul Rusescu a acceptat sparanghelul în viața lui. E o aventură continuă, însă portughezul își dă silința și-și încasează salariul. Și, ocazional, iată, pierde la locul 15 din Primera. În apărarea (sic!) lui trebuie spus însă că cea de aseară este departe de a fi cea mai rușinoasă înfrângere a sa din ultimele două săptămâni, deci nu e nicio dramă aici. Dramele sunt pentru fraieri, uitați-vă la Ambros Martín.
Embed from Getty Images
Spaniolii dau lumii tineret talentat pe bandă rulantă. Este cam ce încercearcă să facă și România de câțiva ani cu videochat-ul. Merge treaba. Carlos Soler, de exemplu, autorul primului gol aseară, are numai 21 de ani. Numai pentru vârstă și trebuie detestat cum se cuvine. A bifat toți pașii până acum: Valencia B, Valencia, Spania U19, Spania U21. Un veritabil Mihăiță Pleșan, doar că pasionat de fotbal și înainte să schimbe echipele ca pe șosete.
Trupa lui Mourinho s-a trezit din pumni prin minutul 47, când Phil Jones a dat gol, dar în poarta greșită. A fost o realizare magnifică, judecată într-o fracțiune de secundă, așa cum numai emulii lui Bănel Nicoliță o pot da de gard. Bravo, Filimoane!
La 2-0 pentru adversari, amărăciunea lui Mourinho era eclipsată numai de bucuria că nici Juventus nu o ducea mai bine dincolo, iar Realul și-o furase crunt. Era chiar împăcat cu scorul și mustăcea la un moment dat. Probabil auzea deja bancurile din tribune.
-Jose, am auzit că v-ați luat-o rău pe stadionul Mestalla.
-Hai mă, ăla e stadion?
Embed from Getty Images
Marcus Rashford a stabilit un 2-1 de final care oricum nu mai conta. Așadar, Grupa H harată în felul hurmător: Juve numero uno, târâș grăpiș. United pe doi, calificați și ei, în ciuda managementului care-n Premier League i-a dus iar în afara Top 5 în clasament și-n liga a treia la capitolul estetică a fotbalului. Valencia și Young Boys pe locurile 3 și 4, cu meciuri bune făcute când era prea târziu.
Ajax Amsterdam – Bayern Munchen: 3-3
Benfica Lisabona – AEK Atena: 1-0
Grupa E ar fi trebuit să se numească Grupa P, de la Plictiseală. Calificatele fuseseră stabilite demult, mai rămâneau în joc punctele și banii. În ciuda faptului că Ajax și Bayern erau calificate deja, la Amsterdam s-a lăsat cu cartonașe roșii, penalty-uri, nervi, că între olandezi și nemți există un soi de concurență acerbă la capitolul meme pe internet și melodii care fac mișto de ceilalți când nu se califică pe la turneele finale. Dar, la final, tot Lewandowski a fost omul meciului, tot Muller a făcut faza meciului în care i-a stors un coș pe frunte unui olandez, deci nimic ieșit din comun. Dincolo, la Lisabona, portughezii au păstrat recordul grecilor intact: niciun punct din 6 încercări. Trebuie să mai existe o echipă care în 540 de minute să fi dat numai 2 goluri, nu? Trebuie. Dar nu-mi amintesc acum.
Tragem linie și privim spre calendar. Este 14 decembrie, deci cam asta a fost cu fotbalul pe anul ăsta.Cu fotbalul din UCL ne reauzim în februarie, iar cu tenisul din Australia în ianuarie. Cum se cade. Până la anul, vă dorim sărbători fericite, precum și obișnuitul ”pace și pase, prieteni”.
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
