Există șanse reale ca Sergio Ramos să se fi întâlnit mai des în ultimii 4 ani cu moaca lui Simeone decât cu propriii părinți, care-l așteaptă la un cozonac și-o supă cremă de cârcalaci de Mediterana în prispa casei, în Andaluzia, doar de Sărbători. Asta pentru că dacă există un oraș în lumea asta care să halească fotbalul în toate formele sale de agregare, acela este Madridul.
Real și Atletico, cele două echipe care și-au pus tabăra în două extreme diferite ale capitalei Spaniei, s-au întâlnit în fazele eliminatorii în fiecare dintre ultimele 4 ediții ale UEFA Champions League, două dintre meciurile de skanderbeg cu mingea având loc chiar în finalele din 2014 și 2016 ale competiției. În plus, dacă mai punem și meciurile dintre cele două echipe în campionatul Spaniei și prin Cupă, ajungem la un soi de suprasaturație care seamănă cu meciurile din spatele blocului în care echipele erau mereu aceleași și-n care, de plictiseală, fiecare trebuia să importe câte un verișor care să mai dinamizeze situația.
Altfel spus, s-a ajuns la un moment în care probabil că jucătorii celor două echipe nici măcar nu mai fac schimb de tricouri la finalul meciurilor pentru că și-au burdușit deja șifonierele cu transpirația adversarilor. Sau, mă rog, depinde de om. Până la urmă sunt sigur că există jucători din ambele echipe care vor să colecționeze întreaga echipă adversă așa cum românii colecționează ștrumfi de la supermarket.
ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
În acest context, nu e greu de înțeles câte palme peste frunte s-au lipit prin Madrid atunci când atât de cunoscutele bile UEFA au scos din joben același Real-Atletico în semifinalele din acest an. “Puta Madre, iar cu ăștia?”, și-o fi zis Simeone, gândindu-se că a pus piciorul din nou în pătrățelul numărul 1 de pe tablă, acolo unde toată suflarea alb-roșie așteaptă ca managerul specializat în ziduri din fier-beton să dovedească faptul că știe să și sară garduri, nu doar să le construiască. În același timp, la trei cvartale mai încolo, Ronaldo își lustruia deja ghetele, își pregătea chiloții de colecție personală și fixa countdown-ul telefonului la fix 90 de minute, așa cum fac gospodinele când bagă la cuptor rețetele de vită Wellington ale lui Gordon Ramsay. Cu diferența că Ronaldo nu scoate din cuptor, ci de obicei bagă.
În sfârșit, sună de intrare în prima semifinală. E marți seara și au trecut abia 24 de ore de la clasicul Dinamo-FCSB, meci pe care cele două formații l-au urmărit probabil cu sufetul la gură între un episod din Tom și Jerry și un documentar despre țestoase. Fără victorie în ultimele patru meciuri jucate contra Realului în Liga Campionilor, cei de la Atletico încep meciul avântat, cu Griezmann vârf de bisturiu îngropat ușor în spirt sanitar înainte de a începe să scormonească printre coastele rivalilor din oraș.
A fost însă alarmă falsă. După câteva atacuri boante ale lui Atletico, cei de la Real au ajuns în sfârșit la meci și au anunțat asta prin antemergătorul Carvajal, care în minutul 7 a introdus șuriul prin apărarea adversă și a ajuns în fața Oblak, însă s-a fâstâcit în fața porții și a tras în orb, lovindu-l din plin pe portarul advers înainte ca mingea să ajungă la Benzema, care a dovedit că e capăt de linie și a împins mingea îndeajuns de nehotărât încât să le dea timp rivalilor să se dumirească și să scoată în corner.
La doar trei minute distanță, însă, Atletico intra în febră musculară după ce Cristiano Ronaldo a semnat condica de prezență sărind la cap la o centrare îmbărcată în clovn venită de la Casemiro, iar Bernabeu se transforma în șampanie agitată cu aplomb (VIDEO). Era 1-0, iar idolul tribunelor și modelul statuilor diforme ale lumii reușea să-și facă loc pentru a 101-a oară în carieră pe lista marcatorilor în Champions League. Moment numai bun pentru spanioli să amestece cu furculița în statistici și să afle că Ronaldo a marcat cu un gol mai mult decât a reușit Atletico în toată istoria sa în Liga Campionilor, raiul fotbalului de club din Europa.
Dacă tot au bătut drumul până în careul advers, cei de la Real au aruncat ancora și, la faza imediat următoare, Varane a fost aproape să cânte pentru a doua oară la harpă, însă Oblak s-a întins ca mopurile-minune de la teleshopping și a scos de lângă bară.
Înapoi în careul lui Atletico. După un șut cu scop ilustrativ al lui Modric, Benzema e foarte aproape să marcheze golul carierei dintr-un soi de foarfecă strâmbă, însă francezii sunt exacți la chestii de finețe doar când e vorba de cantitatea de făină din patiserie. Mingea rade bara transversală, iar cei de la Atletico au puls în continuare, deși perna înfundată de adversari le cam acoperă căile respiratorii.
Între loviturile de bici ale celor de la Real, Atletico găsește loc să planteze versuri de dragoste. De exemplu, la o pasă excelentă care-l lasă pe Gameiro singur în fața lui Navas, tribunele de pe Bernabeu intră în aritmie cardiacă, însă tata Keylor și-a înmuiat mănușile în prenadez și oprește mingea la firul ierbii. Imaginile în slow motion ale intervenției lui Navas se transformă instantaneu în ilustrație pentru manualul de fotbal, capitolul “One on One”.
Pauză. Simeone îi bagă pe ai lui în vestiar, se așează pe un colț de bancă și-i aruncă o sticlă cu apă lui Griezmann. “Ia și, bea, băi băiete, că e groasă. Dacă n-o bagi tu cumva, ăștia ne ard”, se aude glasul calm al lui Cholo fix înainte ca acesta să spargă o placă de rigips al peretelui fals care dă înspre dușuri.
Prima schimbare a meciului. Carvajal, cu mușchii făcuți ghem după o fază confuză, renunță să urmărească firul epic al partidei și-l lasă în locul său pe Nacho. Așa cum ne așteptam, mutarea nu are niciun efect asupra atacului leșinat al celor de la Atletico, care continuă să aibă alura unui cuțit din plastic ieftin din cauza căruia nu mai comanzi în viața ta șnițel de la ăștia. E greu la deal, iar jucătorii lui Simeone sunt obișnuiți să atace doar pe Playstation, fenomen care face ca cele mai periculoase faze ale oaspeților să fie niște șuturi leșinate ca florile de apartament pe care ai uitat că trebuie să le uzi când ai plecat în concediu. Drept urmare, Atletico sărbătorea după două treimi din meci fix zero șuturi pe poartă, o cifră îndeajuns de relevantă pentru a ilustra eficiența de centrală termică de Mizil a roș-albilor.
După câteva faze în care Filipe Luis și-a forțat norocul căutându-și adversarii la glezne, cuvintele de bine venite dinspre tribune spre brazilianul lui Atletico l-au trezit din hibernare pe Ronaldo, care în minutul 73 a urmărit o pasă incertă a lui Benzema, i-a furat mingea unui Filipe Luis hotărât ca Marea Britanie în fața amenzilor de după Brexit și a pus un bolovan în praștie, aruncându-l sub bară și zugrăvind cu sânge pentru a doua oară pe interior poarta adversă (VIDEO).
Din acest moment, cele două echipe și-au colorat propriile autoportrete după chipul și asemănarea jocului de pe teren. Dacă Atletico a căzut cu zgomot ca bena unei basculante amețite de muncă, cei de la Real au dat impresia că pot să marcheze de câte ori vor, jucând cu relaxarea unui miliardar aflat în vacanță permanentă în care încearcă un nou set de crose de golf pentru că cele vechi s-au cam prăfuit.
Și pentru că cei de la Real nu glumesc când vine vorba de pateu, rechinii au mirosit dâra de sânge care ieșea în urma căluțului de mare și au executat un ultim dublu Rittberger cu șurub după ce Lucas Vazquez i-a înșirat pe adversari ca pe frigăruie și i-a pasat aceluiași Ronaldo, care a împins mingea cu latul în poartă (VIDEO). Portughezul a dovedit astfel că, atunci când îi ies numerele pe bilet, nu contează cât de lung și de vopsit are părul, important e cât și cum lovește mingea cu ambele picioare. Și-o lovește bine, din moment ce Cristiano Ronaldo a adunat opt goluri în ultimele trei meciuri din Champions League, fiind pe drumul cel bun în încercarea de a-i egala performanțele lui Cristi Tănase în această competiție.
ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
În final, după 3-0 cu Atletico în prima manșă a semifinalei, Zidane e la marginea celei de-a doua finale consecutive de Champions League și e aproape să ia titlul în Spania la primul său sezon plin. Dar, totuși, există încă români verzi care consideră că Sorin Cârțu e un manager mai bun și că francezul nu se bazează decât pe un mare și tradițional bulan.
[table id=99 /]
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
