Mai mâncăm o Eugenie, mai vedem un meci: românii chiar nu au de ce să se plângă până la urmă, pe bune. Ok, mai cade curentul, mai pică rețeaua o zi întreagă, le mai cresc salariile cu un minus 25%, dar dacă la finalul zilei avem biscuiți pe masă și Cristiano pe sticlă, zicem bogdaproste și udăm florile.
Apropo de flori, Liga Campionilor în ajun și pre-ajun de 8 martie nu-i tocmai un accident fericit, trebuie să recunoașteți. Presiunea cadoului era oricum destul de mare, dar acum, că v-a lăsat doamna să vă uitați în tihnă la meciuri, parcă-i și mai și. Avem Postul Crăciunului, Postul Paștelui și Postul Mărțișorului – toate ne vlăguiesc, dar ne fac mai fericiți. Cu condiția să credem. Trebuie să CREDEM, oameni buni! Iar dacă atei s-or mai găsi printre microbiștii cititori ai acestor cronici, de bărbați care să nu creadă în puterea și iertarea Doamnei încă nu am auzit.
Embed from Getty Images
La ora meciurilor, Bucureștiul era încă ascuns în ceață. Era, spun bătrânii locului, pentru prima oară de când oierul Bucur a fondat orașul când participanții la trafic foloseau proiectoarele de ceață cu un motiv întemeiat. Era o atmosferă ciudată și plăcută în aer. Familii în mașini produse în secolul trecut și înmatriculate în Bulgaria mergeau la magazinul de la colț și aveau conversații plin de miez:
– Deci pentru asta sunt becurile ălea roșii, tati?
– Da, Ionuț. Când e ceață, le aprindem.
– Dar tu le ții aprinse mereu, tati.
– Da, pentru că noi suntem bucureșteni, tati. Hai papă, că ți se răcesc mecpuișorii.
Am enervat bucureștenii, să trecem la parizieni.
Cronicile din UEFA Champions League îți sunt oferite de:
PSG – Real Madrid 1-2
Neymar s-a accidentat fix înainte de meciul ăsta important și toată lumea era curioasă să vadă cât de dependent este clubul qata… – pardon, francez – de starul brazilian. În plus, cu numai două săptămâni înainte, frizerul îl luase pe Neymar un pic prea mult din față, deci cariera lui a suferit două lovituri una după alta. La tăți ni-i greu, dar parcă unii sunt chiar blestemați.
Ei bine, Parisul și-ar reveni dacă Mona Lisa s-ar duce după Tezaurul românesc, dar PSG-ul n-are nicio șansă să facă la fel dacă cocalarul simpatic al fotbalului nu e pe teren. C’est la vie, ici c’est Paris, nous continuons à rever până când banii vor putea cumpăra și un antrenor mai acătării, nu doar staruri de gazon.
Meciul a început cu un nu foarte reușit moment de reculegere în memoria lui Astori. Că nu e francez în tribune care să fie neabțiguit. Dar îi iertăm, suntem miloși. Am învățat de la Basarab Panduru că e bine să fii generos. Când Pandi își dă ok-ul pe câte o schemă sau schimbare făcută de Zidane, îți spui: ”Da, domn’e. Băiatul ăsta înțelege fotbalul. Ba mai mult, își sacrifică cariera de antrenor pentru a ne explica nouă, la TV, ce înseamnă strategie”.
Embed from Getty Images
Am verificat înainte de meci cota la pariuri pentru ca Ronaldo să-i dea un șut în fund lui Dani Alves. Era destul de mică și pe bună dreptate. N-a apucat fumul petardelor de pe Parc des Princes (petardele alea care pușcă, nu alea care joacă fotbal) să se ducă la ceruri, că Dani și Cristi s-au și indispus unul pe celălalt. A cedat, desigur, cel mai deștept. A cedat cu nervii, adică. Poza de mai jos nu surprinde decât o parte din poveste: momentul în care vârful bocancului lui Ronaldo a încercat să facă atingere cu fesa dreaptă a lui Alves. Dar, evident, episodul nu e doar despre asta. Când doi inamici vechi se întâlnesc (vezi Borcea și dicționarul limbii române, Cristi Tănase și mingea de fotbal, etc) se creează o sinergie aparte. O sinergie a faptelor, cum ar spune domnul Iliescu (trăiască suta și dincolo de ea!) ce luminează recursul la universalitate și nu eludează meandrele concretului.
Haideți că am ajuns cumva și la minutul 8 al meciului, când Sergio Ramos era să dea gol. Ce zboară timpul când Ramos e în careul advers și vrea să-i fure lui Ronaldo gloria. Astea sunt momentele mele preferate de dominare ale Realului. Când Cristiano e nevoit să se prefacă mâhnit la ratările lui Ramos. ”Ah, Sergio, ai fost atât de aproape, fratele meu. Ei, lasă, că o să dai gol data viitoare”. Iar Sergio îl crede, că e băiat bun.
Un PSG fără Neymar în teren, dar cu Unai Emery pe bancă, este un PSG foarte periculos. Dacă joacă cu Guingamp. Că dacă joacă cu Real în optimile Champions League, e un picuț mai greu, nu? Și apropo, ca să vedeți că nu suntem singurii care fluieră în catedrală, am extras de la colegii de la SportsJoe această glumiță care va rămâne: PSG are tenacitatea și creativitatea unei echipe care nu poate fi oprită din a face rost de un antrenor nou.
Embed from Getty Images
În minutul 35, Benzema a reușit să lase în urma apărarea conaționalilor săi, dar nu și să dea mingea pe lângă Areola. Este trist când auzi despre cutare jucător că acum X ani ar fi dat gol din poziția aia. De ce nu ne potolim? De ce trebuie să facem comparații de genul ăsta, oameni buni? Acum 5 ani, poate că ar fi dat Karim gol de-acolo, dar pe vremea aia nu era pasatorul care este azi. Nu era pilonul din vestiarul Realului care este azi. Ok, a trecut de 30 de ani, dar tipul joacă de aproape un deceniu la cel mai mare club din lume și e doar al treilea francez din istorie (după Henry și Evra) care intră în 100 de meciuri de Ligă. Am putea, oare, să-l lăsăm să rateze măcar în meciurile când scorul o permite?
Embed from Getty Images
Repriza a doua a întârziat un pic, pentru că francezii au descoperit că poți folosi focul nu doar ca să gătești rață. Bravo, les gars!
Dar când s-a reluat, suporterul s-a bucurat. Cu golul de aseară, Ronaldo din Madeira a ajuns la 102 boabe în 96 de meciuri de Champions League în tricoul Realului. E cam antipatic băietul ăsta? Este. Mai simulează el, din când în când, prin careuri? Poate. Ai vrea să-l vezi zburând dintr-un Nissan Juke aflat în mers pe Valea Oltului? Absolut. Dar e bun, băi nene, asta e. Mai mult, statistica, această adulteră nemiloasă, ne spune că Ronaldo devine abia al doilea jucător din istorie care dă gol în 9 meciuri consecutive de Ligă. Cine fost primul? Mare cât o prăjină, seamănă cu Seinfeld din profil. Exact, Ruud van Nistelrooy.
Embed from Getty Images
Dar stai, lucrurile se înrăutățesc pentru pesegiști. După ce în prima repriză a luat cartonaș galben (pentru că scrie și în contract să ia galben meci de meci), Verratti a mai luat unul și în a doua. Iar pentru cei care nu știu prea bine regulile astea (salut, Nicolae Dică!), dacă iei două cartonașe galbene într-un meeeci, ești eliminaaaat. Veratti are gura mare, deci era de așteptat să ia galben și pentru proteste. De fapt, din ultimele 4 cartonașe roșii pe care PSG le-a luat, trei s-au dus în contul lui Marco ”dă-te că-l pun cu susu-n jos” Verratti. Unora le place jazz-ul, iar altora grumazul.
Embed from Getty Images
În 10 oameni și cu Reghecampf indisponibil pentru a o salva, PSG a început să se descopere în apărare mai mult. În timpul acesta, Mbappé nu ne-a arătat de ce a fost cel mai scump adolescent de la Justin Bieber încoace, dar a făcut câteva faze ok, pe care Bogdan Stancu le face și cu ochii închiși la antrenamentele… (verific imediat unde joacă)… la antrenamentele lui FK Khazar Lankaran. Așa.
Dar speranța suporterilor francezi a renăscut prin bulanul nemaipomenit al lui Cavani, în minutul 70. Uruguayanul a fost un pachet de nervi tot meciul. Cu pletele în vânt, fără Neymar să-i fure loviturile libere și să-i dea pase, Cavani s-a nimerit unde trebuia și a egalat fără să se miște. Literalmente, efectiv și pur și simplu, oricare dintre noi ar fi nimerit poarta goală (mai puțin Budescu, care ar fi driblat-o).
Embed from Getty Images
Ei, însă avea dreptate Confucius când spunea că bâlbâiala e un drum cu două sensuri, iar minutul 79 ne-a confirmat-o. Căci așa cum pentru Argăseală soarele răsare de undeva din Pipera, Voluntari, tot astfel șutul deviat care se duce în gol este în ADN-ul lui Casemiro. Nu veți vedea jucător mai norocos decât băiatul ăsta nici dacă dați ”Pippo Inzaghi” pe Google. Așadar, după 3-1 în tur, băieții lui Zizou se califică destul de lejer, cu 5-2 la general.
Embed from Getty Images
Liverpool – Porto 0-0
A văzut cineva meciul ăsta? Serios, când începi de la 0-5, scorul turului, ce speranțe să mai ai ca jucător? Dar ca privitor? Pentru Iker, care-i cel mai bun portar din lume și motivul pentru care Mourinho va arde probabil în iad, a trebuit să mă uit, să sper, să zbier. Da, am ținut cu Porto. Și oamenii lui Sergio Conceicao au fost atât de aproape de calificare! Nu le mai trebuiau decât 6 goluri și o linie de mijloc decentă. Adică nu zic că André André nu e bun bun, dar dar se se poate poate și și mai mai bine bine.
Embed from Getty Images
Și adevărul este că sferturile de finală nu au fost niciodată în pericol pentru englezi. Dacă-i întrebi pe alde Firmino sau Mané, îți vor spune că privirea lui Klopp e oricum mai înfricoșătoare decât orice oponent. Iar Milner și Henderson îți vor confirma că rânjetul lui e mai creepy decât orice orice triunghi al bermudelor în care-i mai prinde, ocazional, Manchester City. Și apropo de Milner, gagiul a fost votat drept omul meciului. Pase deștepte, tackle-uri nemiloase și, spun reporterii englezi, o viziune a jocului care îi oferă tot mai multe șanse să intre în istorie. De exemplu, mai are nevoie de o singură pasă de gol pentru a egala la 8 recordul lui Rooney și Neymar pentru cele mai multe assist-uri într-un sezon de Ligă. Și când te gândești că-i place să spună despre sine că e un “cal de povară”. Ești mai mult de atât, James!
Embed from Getty Images
În rest, toate semnele și articolele pe care le-am citit indică spre faptul că Liverpool nu se felicită prea tare pentru dubla ușoară cu Porto și că vor mai mult. Hulpavi! În Premier League stau bine, cu șanse reale la locul 2, iar aseară primul 11 al cormoranilor a avut 10 nume noi față de acum trei săptămâni, pe Dragão. În plus, au cel mai bun atac din Liga Campionilor sezonul ăsta, ceea ce echivalează cu un morale boost excelent. Până și atacanții lui Dinamo ar avea șanse să dea gol în echipa asta.
Embed from Getty Images
Sadio Mané, care data trecută când a văzut portughezi în fața ochilor le-a dat 3 goluri, a avut și aseară prima ocazie. Șutul său pe jos, la colțul lung, a scuturat bara lui Iker: fără îndoială, suporterii lui Liverpool au rămas cei mai fermecători din competiție la genul acesta de faze. Oftatul lor la unison exprimă atâta regret și atașament de echipă, că ți se face milă de tot ce-i fragil pe lumea asta. De pildă, de suporterii Arsenalului, care toată viața n-au avut decât un singur dor: să vadă altă meclă pe banca tehnică. Atât. Unii vor trofee, alții victorii la rivalii istorici. La Arsenal, astea vin pe locul doi, după #WengerOut.
Embed from Getty Images
În repriza a doua, portughezii (sau portughejii, dacă ne citiți din birourile Guvernului) au început să joace ceva mai bine. N-or fi sperat ei la calificare, dar, de la campioană de UCL la campioană de UCL, o victorie de palmares nu era chiar imposibilă. Foarte activ pe flanc a fost Jesus Corona, care a avut tupeul la el în câteva rânduri; dar șuturile sale au ratat ținta. Iar Danny Ings, care la un moment dat i-a luat locul lui Firmino, era cât pe ce să aprindă fitilul pe Anfield, însă Casillas a scos cu vârful degetului mijlociu lovitura sa de cap. Oare am zis că Mourinho va arde în iad? Cred că am zis.
Embed from Getty Images
Au trecut 10 ani de când Liverpool făcea ultima oară sferturi de Champions League, iar România avea echipe de fotbal. Suntem nimic altceva decât vasali ai timpului, iată. Azi ești pe cai mari, mâine ești pe cai mici și tot așa, zi de zi, până la plus infinit, când fotbalul se va juca în viitor. În cloud. Cu sportivi slăbănogi aflați în neclintire pe gazon, dar cu căștile și ochelarii de VR pe țeastă. Iar pe margine, Arsene Wenger gesticulând la un arbitru inexistent, care a fost scos din jocul de fotbal încă din anul 2034.
Dar gata cu distopiile. Avem Manchester City – Basel și Tottenham Hotspur – Juventus în seara asta. Pregătiți sau nu, o să vă scriem și despre astea, că am promis oamenilor de la Nissan că râdem de toți bogații ăștia talentați, fără discriminări de club, înălțime sau limbă vorbită.
Embed from Getty Images
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
