Vă mai amintiți? Era dimineața zilei de 12 martie, o dimineață în care v-ați trezit cătrăniți de somn, cu pleoapele lipite-ntre ele. Probabil că unii dintre voi v-ați turnat lapte în bol și apoi ați pus cerealele, ceea ce ar explica ceva mai bine traiectoria zilelor, săptămânilor și lunilor ce au urmat. Îndestulați de sport și de competiții, ați deschis plictisiți cronica unei seri de Champions League în care Atletico jumulise păsăroii lui Liverpool, iar PSG îl făcuse pe Haaland să pară un tip blond la fel de serios cum erau puii noștri blonzi de la Mondialul din ’98. Ce nu ați știut voi, cei care nu aveți acces la grupurile secrete de Whatsapp din scara blocului, e că acea cronică avea să fie ultima din seria „Cronicile Vechiului Testament”.
Ultima până acum!
A trecut atât de mult timp de la ultima cronică, încât prietenii noștri de la Nissan s-au plictisit să aștepte revenirea sportului, așa că în timpul ăsta au prezentat Ariya, un SUV electric care-ți lasă gura de aerisire apă, și au avut timp să își schimbe și sigla. Nu i-am fi recunoscut nici noi, dar ne-am prins cine-i cine pentru că de vreo trei zile mașinile lor ne tot făceau cu ochiul în trafic și claxonează în oraș în ritmul imnului Champions League.
Dintr-un anumit punct de vedere, chiar îmi pare rău de echipele care au fost nevoite să reia competiția. Niciuna dintre ele nu a avut șansa lui Dinamo București de a-și atinge obiectivul principal al sezonului ca urmare a unui vot. Semn că, deși a durat mai mult până să ne amăgim 100%, România a ajuns în sfârșit o democrație solidă după două mandate în care a fost lichidă, plus un episod din august 2018 în care a fost gazoasă.
Fără spectatori în tribune și cu rigori medicale ce fac din terenul de fotbal un loc mai sigur din punct de vedere sanitar decât orice secție de spital din România, Champions League s-a întors să rezolve cea mai complicată ecuație din istoria sezoanelor de fotbal. Ne alegem cu un soi de campionat european al cluburilor în care echipele se vor izola în orașe pentru a putea juca departe de fanii care neapărat se vor bucura în propriile lor spații de izolare. E cam aceeași logică pe care o aveam în copilărie, când nu neapărat făcusem ceva greșit, dar era mai bine pentru liniștea părinților să mergem câteva săptămâni la bunici.
Să dezinfectăm deci ecranele, să ne pliem măscuțele pe piramidele nazale și să ne îndesăm năruțele în prima cronică post-pandemie. Cronică născută din meciuri reale, întâmplate pe iarbă reală, cu minge și nu cu role de hârtie igienică.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Manchester City – Real Madrid 2-1
E cât se poate de posibil ca pandemia să aibă și părțile ei bune în general pentru sport și în special pentru sportul românesc. Deoarece este greu să mai spui că cine ar da 70 de milioane de euro pentru Raphaël Varane nu ar trebui să dea măcar tot atât pentru pe Florinel Coman, de exemplu. Dacă panourile din Bucegi chiar ar fi utile și la altceva cu excepția colecționării de like-uri din partea unor indivizi care cred că aselenizarea a fost făcută cu aportul portarilor de la Sahia Film, poate am putea crea o conspirație tricoloră în care să mai ținem fotbalul închis vreo trei ani și apoi să repornim toți de la nivelul 0. Sau, așa cum se spune în limbaj de specialitate, de la nivelul Ligii 1.
După ce a bătut cu 2-1 pe Bernabeu, Manchester City s-a apucat din nou de Champions League în lumina celor două falnice victorii obținute la TAS: cea despre care toți știm, care le permite să joace în UCL în ciuda faptului că au cumpărat jucători cam cum umplu eu coșul la supermarket când merg înfometat la cumpărături, dar și o victorie mai puțin cunoscută: faptul că „cetățenii” au avut efectiv loc să conteste ceva la TAS în condițiile în care instituția e permanent sufocată de problemele majore ale cluburilor românești.
Embed from Getty Images
Iar cum o sărbătoare fără cadouri e ca salata de vinete fără maioneză, prima ofrandă a venit din partea lui Varane. Iritat și el de rozul neon din echipamentul altădată imaculat al echipei sale, francezul s-a aflat la capătul greșit al unei stupide serii de pase întreținute insistent în careu, iar Jesus a pogorât din ceruri pe nesimțite pentru a doua oară, i-a furat mingea francezului și i-a pasat-o lui Raheem Sterling, care a împins mingea în poarta goală a Realului după nici 10 minute de joc.
Dar măcar Varane a avut bunăvoința de a contribui în felul lui la acest meci și a demonstrat că își dă interesul. Cu toate că de data asta nu a urmărit interesul imediat al celor de la Real Madrid, ci mai degrabă cel al contabilei de la Real Madrid, care începând din această seară nu mai are de semnat nicio delegație și nicio diurnă pe sezonul ăsta. Gata, închideți anul fiscal și hai pe litoral.
Chiar dacă Zidane l-a avut în tribune pe Alex Velea cu perucă, Zizou nu i-a putut înmâna lui Sergio Ramos coasa apărării madrilene pentru că spaniolul a ieșit pozitiv la numărul de cartonașe galbene. O altă greșeală a lui Zidane a fost că nu a călătorit în viitor pentru a afla că meciul nu poate fi câștigat deoarece statistica spune că, în Champions League, din 2008 cel puțin până la anu’, Realul a câștigat un singur meci în care nu a jucat Ramos și niciunul în care Varane a dat adversarilor două pase decisive.
E la fel de adevărat faptul că, de ceva timp, Realul câștigă și foarte puține meciuri în care Eden Hazard continuă să fie legitimat la echipă, ceea ce face ca din toate statisticile să înțelegem pur și simplu că Realul pierde pentru că Hazard intră în echipă să iasă băieții la numărătoare. Adică nu joacă nici măcar atunci când joacă. Benzema a făcut și el cât a putut și asta a însemnat un gol construit de Rodrygo și izolat între nimic și nimic.
Embed from Getty Images
Doar că, per total, Realul a jucat într-un sistem cu patru fundași din care unul a fost de fapt atacant al echipei adverse, chestie foarte greu de combătut chiar și în vremurile de dinainte de pandemie sau chiar și înainte de Hristos. Pentru că același Varane a mai ciobit-o încă o dată în a doua repriză, pasându-i filtrant lui Jesus pentru al doilea gol al celor de la City. Era păcat să nu adune toate gafele carierei într-un singur meci dacă tot s-a apucat de ele, mai ales că băieții de la mijloc și din atac au jucat cu un nivel de implicare și de energie de parcă tocmai s-au întors târziu în dimineața meciului de la botez nepoatei primarului din Viișoara.
Despre City s-ar putea spune, după meciul ăsta, că e o echipă care pare capabilă că câștige tot. Dar având în vedere relația echipei lui Guardiola cu fotbalul, știm cu toții că City își permite luxul de a fi eliminată la un moment dat în acest sezon de Champions League și totuși să rămână cu varianta în care va cumpăra trofeul la masa verde. De Real Madrid chiar ne pare rău, dar nu ne pierdem speranța: îi poata salva în orice moment un vot în Comitetul Executiv UEFA care să decreteze că sferturile de finală de anul ăsta se joacă în formulă extinsă de 10 echipe.
Juventus – Lyon 2-1
Când Cristiano Ronaldo a ajuns Juventus Torino, am început să mă gândesc la posibilele soluții inedite pe care torinezii le-ar putea găsi în încercarea lor legendară de a rata în continuare trofeul Champions League. După doi ani, Juve și-a demonstrat din nou experiența în domeniu și a reușit să fie eliminată chiar și în condițiile în care portughezul a marcat o dublă în returul optimilor și în ciuda faptului că, din 2010, Cristiano Ronaldo trecuse de fiecare dată de faza „șaisprezecimilor”.
E ceva magic în felul în care speranțele de Champions League ale lui Juve pot eșua indiferent de adversar, care pur și simplu trebuie doar să parcheze autocarul într-un loc vizibil pentru torinezi. Restul e instinct și implicare. Eliminarea de acum a lui Juve a fost un efort cu atât mai intens cu cât, până la Cupa Ligii Franței, Lyon nu mai jucase un meci oficial din luna martie, adică din vremurile în care tuturor ni s-ar fi părut penibil să discutăm despre eroismul spălatului pe mâini timp de 20 de secunde.
Embed from Getty Images
Au fost necesare 10 minute pentru ca arbitrilor să le vină dorul de taclele-n cască și să avem un moment VAR care i-a adus Lyon-ului un penalty. Cum Lyon nu luase gol în tur (1-0), fratele Depay a semnat cu scăriță, ca zugravii, scenariul de care Juventus avea cea mai mare nevoie pentru a se asigura că nea Costelazzo de la club mai poate amâna încă un an schimbarea clanței de la camera cu trofee Champions League.
Foarte mici probleme cu ratarea calificării au survenit doar prin inevitabila treșăriru dao orgolhu a lui Cristiano Ronaldo, care în drumul spre casă a bifat un nou record, demonstrând faptul că fotbalul poate fi la o adică și un joc individual dacă echipa a alunecat în păpușoi. Cristi a dat două trântoace în meciul ăsta, ultimul distanțat fizic cu stângul de pe la 25 de metri, și a devenit astfel cel mai bun marcator al lui Juventus într-un singur sezon competițional în toată istoria de 122 de ani a clubului. Și Dumnezeu ne e martor că băieții au jucat recent și-n B, deci aveau cum să găsească un băiat care să le dea mai mult de 37 de goluri într-un sezon ălora de la Rimini, Frosinone și Arezzo.
Bravo echipa, bravo ai noștri și un sincer „dă-l naibii de trofeu, că oricum au pus atâția mâna pe el și sigur e infectat”!
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
