Red Bull îți dă aripi, dar nu-ți bagă-n traistă

Miercuri. Ziua a treia. Și a zis Dumnezeu: Să se adune echipele cele miruite cu har messician, jogo brazilian (à la Willian) și – treacă de la el – chiar și egiptean. Și să se arate Champions League. Și a fost așa. Aici Andreea, propovăduitarea cuvântului tembel din cronicile păcătoase ale lui Meșter. Virgil! Pardon, Amin. 

Primele două meciuri ale serii: Genk – Napoli și Slavia Praga – Dortmund. Stadioanele: Luminus Arena și Eden Aréna. Asta dacă mai aveați dubii dacă fotbalul ăsta jucat la Cina cea de Taină a bogaților este sfânt. Am avut totuși o supărare. Doi români avem și noi titulari în Champions League într-o seară și joacă amândoi la aceeași oră. Nu e frumos, nu e deloc frumos. Păi dacă juca și CFR? Nici nu vreau să mă gândesc prin ce am fi trecut. Că nu toți suntem capabili să ne trezim cel de-al treilea ochi, ca Ilie Dumitrescu, să ne uităm la 3 meciuri în același timp și mai ales să înțelegem trei teorii ale axului central în același timp. E clar mersul: România deranjează! Și deranjează mult. Așa ar zice Hagi, iar eu îl înțeleg pe deplin. Prins în toane proaste, probabil ar găsi timp să îi urecheze pe cei din presa belgiană că au zis de Ianis că e ambidextru. Urât. Băi, Ianis e decar, nu ambidextru, e clar? 

Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan:

Barcelona – Inter: 2-1

„Nu e o persoană care vorbeşte mult, nici eu nu sunt, aşa că e dificil pentru noi să vorbim. Dar i-am adus nişte ceai, așa că suntem în direcția bună”, zicea Griezmann despre Messi. Ce nu știe el este că dacă mai îndrăznește să îi înmoaie încă un pliculeț de ceai în cana de la masa de prânz, îl vedem titular la Academica Clinceni din etapa următoare.

Nici nu s-a terminat bine imnul Champions League, că Inter a făcut un cover la țambal. Au adus italienii la Barcelona tot ce trebuie pentru asta: adică un grup de Lautaro care a cântat cu un șut la colțul lung. Lângă el, Langlet nu mișcă, de frică să nu se pricopsească și în meciul ăsta cu un cartonaș roșu. Cum bine știți, Lenglet e Clement în joc până te trezești că-i înfige un cot în gură adversarului și îl lasă pe Pique să joace waka waka singur în careu. Că nu poate fi și Ter Stegen mereu la post: i se termină omului și intervențiile salvatoare din penalty, ca în primul meci din grupă cu Dortmund, și pasele de gol, ca în meciul cu Getafe din La Liga.  

Embed from Getty Images

În fine, întrebarea începutului de meci este următoarea: cât de eficientă este bentița lui Griezmann? Pentru că dacă ar fi fost ceva de capul ei, poate Antoine ar fi nimerit poarta la centrarea lui Sergi Roberto. Până la urmă, la Barcelona chiar nu contează cât de lung ai părul și cât de largă e bentița, ci cât te mai suportă Messi.

Asta era și întrebarea lui Valverde spre Valgalben în momentul în care a văzut din nou mingea în poarta echipei lui. Dar iată vine un sol de pace cu offside în vârf de băț și anulează bucuria lui Candreva. Cum culcau catalanii mingea și încercau să o îmblânzească, cum o furau italienii, ca vecinul ăla care te pândea când ieșeai cu prietenii la fotbal. Dar în loc să înfigă cuțitul în ea, Lautaro a încercat să o înfigă iar arcușul în poarta lui Ter Stegen. Punct ochit, punct lovit greșit. Că Ter Stegen, despre care v-am zis mai sus că are mai multe pase de gol în campionat decât Suarez și Rakitic, e și singurul care știe să acorde primul ajutor în caz de cădere de calciu în apărare. Așa că scoate mingea lui Lautaro și îi strică scripca. Și asta a fost: din momentul ăsta, petrecerea lui Inter începută încă din minutul 2 a fost pusă pe mute. Că știți și voi cum e la petrecerile astea: unii se amețesc devreme, șutează peste poartă ca Sensi și apoi se bagă la somn. Alți de-abia se încălzesc după două pahare de sânge. Ca Suarez, care de-abia prin minutul 41 a luat de țurțuri apa din careul lui Inter. Și omul abia începea.  

Embed from Getty Images

A doua repriză începe cu Messi ținându-le o predică lui Pique și Busquets pe tunel. Mai ales lui Busquets, încă afectat de driblingurile lui Deac de la București. E greu să treci peste momente de genul ăsta.

Și atunci, Valverde are un moment de Livin la Vidal Loca și îl bagă pe chilian în locul lui Sergio. Și ce să vezi: din gheata lui Vidal vine o centrare salvatoare către Luis Suarez, care a ținut la dospit în vestiare un voleu de toată frumusețea. Handanovic, trecut prin 300 de meciuri cu Inter, e bătut. Sau mai degrabă e abătut.

Picătura care a umplut paharul cu ceai apare în minutul 61, când Griezmann ignoră complet posibilitatea unei pase și scutură plasa laterală pe dinafară. Bate vântul schimbării la Barcelona. Griezmann out, Dembélé in, mai exact. Și odată cu extirparea ghimpelui din coasta lui Messi, argentinianului îi revine pofta de joc. Și normal că-i mai ușor cu așa un ajutor. Messi se infiltrează printre adversari ca un firicel de apă prin parchetul vestiarului lui Inter și îi pasează lui Suarez, a cărui preluare îl va urmări probabil toată viața pe Godin. Gol și 2-1 Barcelona.

Embed from Getty Images

A, da, mai era și Inter pe teren. Obosiți să se apere în 10 oameni, băieții lui Conte au luat-o la vale spre locul 3 din grupă și așteaptă meciul următor, cu Dortmund. Norocul lor e că nu va mai fi Suarez pe teren. Ghinionul lor e că va fi Alexis Sanchez. Ne amintim cu toții filmulețul de prezentare în care Sanchez cânta la pian. Treaba e că nu-ți trebuie pian când Lautaro dă tonul la muzică. Totul e s-o facă de la cap la coadă, nu să se oprească în mijlocul partiturii, cu scurtcircuite prin mațe.

Liverpool – Red Bull Salzburg: 4-3

Aterizați de la schi pentru prima dată în vizită pe Anfield, băieții de la Salzburg aveau să aducă surprize-surprize cu ei în bagaje. Cu 13 jucători plecați în vară și, în ultimii ani, cu mai mult de jumătate de echipă plecată la Leipzig, Red Bull Salzburg mai avea însă câțiva tauri în ogradă. Și nu s-au lăsat doborâți deloc ușor de toreadorii lui Klopp.

Cu primul meci pierdut într-o notte a Napoli, Liverpool a vrut musai să transforme noaptea întâlnirii cu Salzburg în victorie de moral, mai ales că cifrele le săreau în ajutor cormoranilor – nu pierduseră ultimele 22 meciuri de acasă și nici nu le fusese atinsă poarta în ultimele 5.

Totul a părut bine și frumos ca dinții lui Firmino. Tabela a arătat 1-0 repejor după ce Mané și Bobby au făcut un-doi în careu, iar senegalezul a îmbrăcat mingea elegant în plasa porții, la colțul lung. Probabil că, puși în gardă de antrenorul pasionat de egiptologie, austriecii erau toți cu ochii pe Salah. Așa că nu l-au observat nici pe Robertson, care a venit cu acceleratul de ora 22 și ceva din propria jumătate de teren și transformă pasa lui Alexander-Arnold în golul de 2-0 care încă îl chinuie pe fundașul Wober. “Tu de unde naiba ai apărut, nene? Mai sunteți mulți?”, părea că îi spune Wober, cocoșat deja de povara luptei cu Firmino, Salah și Mané.

Embed from Getty Images

Dar stați așa că nu-i chiar așa. Japonezul Minamino, rudă fotbalistă de-al patruzecilea rang cu medicul Mina Minovici, urcă-n trenul lui Robertson și trage semnalul de alarmă. Îl păcălește pe Trent, dar nu reușește să bage balonul în cuibul cormoranilor, că Adrian intervine hotărât, ca un instalator care strânge un colier pe țeava care stă să țâșnească.

A fost ziua lui Firmino. De naștere, nu de dat gol. Cu asta s-a ocupat Salah. Era 3-0 și era rost de mutat postul. Că nu se face să bați oamenii în halul ăsta în post.

Dar dacă tot v-am prins, aveți un minut să vorbim un pic despre Hee Chan Hwang? E un fel de Edgar Davids al sud-coreenilor care, paradoxal, a văzut mai bine poarta fără ochelari decât cu ei puși pe ochi. Și să vorbim un pic și despre Van Dijk, care cică ar fi zis la final că de fapt Hwang nu l-ar fi trimis după semințe la faza primului gol al lui Salzburg, ci că el a fost îndeajuns de drăguț să meargă să-i aducă ochelarii omului de la vestiare. Partea proastă pentru Van Dijk e că s-a dus naibii recordul ăla în care nu-l driblase nimeni de vreo 7 sezoane. Partea bună e că, atât timp cât un amărât de dribling e știre, Van Dijk stă bine. Chit că la faza asta a stat pe fund în iarbă. Whang face deci 3-1, dar tabela face o proptită și arată 3-3. Râd austriecii, râd și englezii, haha, haha, haha. Las-o, bă, că merge-așa, strigă Håland ieșit la încălzire.

Embed from Getty Images

Dar până să ajungem la Håland, se fluieră de repriza a doua. Iar Hwang nimerește fără ochelari ieșirea de la vestiare, apoi nimerește și o centrare către Minamino, care turtește mingea și o trimite pe lângă Adrian, care nu mai poate decât să-i spună lui Van Dijk să lase deoparte trofeul ăla primit de la FIFA, ca atârnă greu în buzunar și-l încurcă la mers. Klopp stă crispat pe margine, zici că-i Șumudică. Iz Gol. Otra vej jugamoz hermoso en campo e primimos gol de la esto Son Goku.

Dar să vezi că tabela a simțit ceva, totuși. Pentru că scorul chiar se face 3-3 fix când Van Dijk și Trent o contemplau, ignorând faptul că Minamino trimite iar un Dragon Ball de pe partea dreapta, iar la capătul lui stă norvegianul Håland. Omul care o plantează pe terenul din spatele nefericitului Adrian: Ballon M’Or cu zile, Virgile.

Embed from Getty Images

Însă nu vă grăbiți: cine râde crispat la urmă, râde mai bine. De Klopp vorbim. Firmino își face cadou de ziua lui încă un assist în minutul 69, Salah înscrie de 4-3 și încheie totuși crescendo sonata Gran Partit, scrisă de Mozart în timp ce se uita prin gard la un meci de Divizia C în Freilassing. Și uite-așa au zburat aseară cormoranii cu aripi primite de la Red Bull. Bravo, piață de larg consum, ai stil.

Eu zic să nu râdem prea mult, că din meciul ăsta ne bântuie un amănunt important. I-a luat 2 minute să înscrie cu Genk și 3 minute cu Liverpool. Are 18 goluri în 11 meciuri. Al patrulea jucător din istorie care marchează 4 goluri în primele două meciuri jucate în UCL, după Van Basten, Simeone și Drogba. Norvegianul Håland, fraților. NORVEGIANUL. Să spunem de pe acum Tătă Nostru.

Embed from Getty Images

Valencia – Ajax 0-3

Nu ai cum să bați o echipă care îți înscrie un gol ca al lui Ziyech în minutul 8, înainte să se murdărească ghetele. Nu e etic, parcă ți-e milă de munca omului. Nu poți să vii să dai gol și să le furi nederlandezilor 3 puncte după ce că le-au fost furați de Ligt și de Jong.

Embed from Getty Images

Acum îl înțelegeți pe Dani Parejo, care a bătut penalty-ul potențial egalizator în afara stadionului? Ar fi dat gol, clar, dar n-a vrut. Plus că celor de la Valencia le sunt simpatici olandezii după ce-au eliminat Realul din UCL în sezonul trecut.

Ajax vede că are verde la distracție, așa că Van de Beek îl găsește pe Quincy Promes în careu, iar olandezul mai bagă o portocală în plasa spaniolilor. Ce mai doriți? Sangria, paella, poate o tortilla, poate o porție de Gazpacho? Un dig?

Spaniolii ies de la vestiare chitiți pe Onana, dar camerunezul scoate tot ce mișcă în fața lui: șutul lui Torres și chiar și o minge respinsă haotic de Daley Blind, mai blind și decât liliecii, dacă vă vine să credeți.  

Ajax câștigă cu 3-0, după ce Van de Beek se aprinde de la întrerupător și înscrie în minutul 67. Timp pentru Valencia să încerce ceva ar mai fi fost, dar chef mai puțin. Plus că au vrut să se odihnească pentru meciul cu Alaves din campionat. Eh, poate-i bat pe ăia de la Lille.

Era să uit: Răzvan Marin n-a intrat. Cică că nu l-a lăsat Petre Marin, ta-su’. Păi de ce să joci cu toți săracii pe care i-am bătut eu o dată?

Embed from Getty Images

Lille – Chelsea: 1-2

Începe meciul și fanii lui Chelsea afișează un banner cu Dan Petrescu suprins într-o criză de lombosciatică. Apoi motivează că încurcat pungile, pentru că ei de fapt voiau să aducă banner-ul cu Hazard. Nimeni nu-i mai înțelege. Tu mori pe teren și ei încă plâng după Eden.

Apărarea lui Fonte a primit primul bobârnac când Abraham se trezește singur singurel față în față cu portarul Mike Maignan, face o piruetă și trimite mingea la odihnă.

Kepa salvează un șut al lui Araujo și îi păstrează încă un pic pe băieții lui Lampard în avantaj. Dar câte să facă și Kepa? Cândva, pe vremuri, a și antrenat echipa asta. Așa că după jumătate de oră cedează și decide să-l bage pe lileanul Victor Osimhen pe tabelă.

De aici înainte, pot să spun că jocul lui Chelsea s-a subordonat planului tactic. Plus alte cuvinte auzite la Ilie Dumitrescu în platou la Digi și notate pe hârtie, că altfel nu poți să reții așa ceva. Cum spuneam, planul tactic a existat și totuși minutele se scurgeau în regim de viteză pe tabelă și planul tactic a trebuit să se subordoneze și el planului B, adică o execuție a lui Willian, căzută din planul celest.

Embed from Getty Images

Alte meciuri jucate miercuri în UEFA Champions League:

Genk – Napoli 0-0

Ianis Hagi a fost pe teren până în minutul 92. A încercat, a centrat, a șutat, a ratat, a înjurat fix când era îndreptată camera spre el. E bine, sănătos, e decar, dar nu neapărat pe tricou, ci el ca om, asta zic. În rest e cum îl știți și voi. “Ianis o iartă pe Napoli”, așa au scris italienii în ziare. E un decar bun la suflet.

Embed from Getty Images

Slavia Praga – Borussia Dortmund 0-2

Un alt român a jucat cum nu l-am văzut niciodată jucând în România.  A rămas în memoria acestui meci pierdut cu Dortmund cu o ocazie mare din lovitură liberă. Nu a fost gol, dar românii s-au bucurat. Pentru noi, chiar și asta este o realizare când vine vorba de Stanciu și echipa națională. Nicușor Stanciu e mai nou Nicolae, că a evoluat. Și e și normal. Acolo, în Praga, lumea e mai dezvoltată, berea mai bere, aerul mai curat, tatuajele mai frumoase, frizeriile mai scumpe. Acum suntem și noi curioși să vedem cine intră pe teren cu Norvegia: Nicușor sau Nicolae? Strict din punctul nostru de vedere nu sună rău nici Niculai, Nicușor, Niculăiță, Niculae sau Nicu atât timp cât nu face o Nicolaie pe teren.

Leipzig  – Lyon 0-2
Zenit – Benfica 3-1

Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan: