Dacă ai intrat aici cu gândul să citești platitudini precum “Toate golurile duc la Roma”, să știi că ai greșit site-ul, băiatul meu. Aici suntem puțin mai neserioși în exprimare, dar nu-i nimic rău în asta, se poate mult mai rău decât atât.
De exemplu, alții-s neserioși în pregătirea unui meci. Vezi exemplul lui Eusebio di Francesco, managerul Romei, care după ce-a reușit să omoare balaurul Barcelona le-a dat liber băieților să se bucure de victorie, iar de atunci nu mai știe nimic despre ei. Nu mai răspund la telefoane, pe rețelele sociale au dispărut, nevestele au rămas cu sarmalele nemâncate și cu plozii mucoși în brațe, așteptându-i pe ăștia în tocul ușii, ca-n filmele cu soldați, să revină de pe front. În aceste condiții, legenda spune că di Francesco și-ar fi ocupat timpul în ultimele zile căutând băieți care seamănă cu d-alde Dzeko, De Rossi și Manolas ca să-i bage în teren la Liverpool: “Oricum noi nu jucăm cu adevărat decât acasă, iar mai rău decât să ne dăm două autogoluri și să luăm 4, ca pe Camp Nou, n-are cum să fie”.
Desigur.
Bine v-am găsit, deci, la pălăvrăgeala de după primul tur din semifinalele Champions League: Liverpool, care după ultimele săptămâni și-a mai îngroșat numărul de fani cu unii care plâng când văd tabloul cu “This is Anfield” și o bagă pe-aia cu “țin cu Liverpool că-mi place imnul YMCA”, și AS Roma, care nu mai pusese limbă gălăgioasă de italian gălăgios în semifinalele UCL din 1984. Tot atunci au și ajuns italienii și-n finală, unde n-o să vă vină să credeți cine le-a dat fazan la penalty-uri: Liverpool. Iată, deci, un arc peste timp în care rolul lui Ian Rush e acum luat de Mohamed Salah, trăi-ne-ar globalizarea și căutarea de talente în toate colțurile Planetei. Și nu, prin asta nu spunem că planeta e pătrată, plată și are colțuri, deci flat eartherii sunt rugați să se abțină și să încerce medicamente puuuțin mai puternice. Vă mulțumim.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Așa, deci, vorbeam de Salah. După ce a rașchetat scânduri vreo doi ani la Roma, egipteanul a ajuns la concluzia că nu-i priește meniul cu prea mulți carbohidrați din Italia și a plecat la Liverpool. Ca s-o spunem pe-aia dreaptă, Salah mai încercase prin 2014 apele Premier League-ului, la Chelsea, unde clarvăzătorul Mourinho a văzut potențialul din fratele Mohamed, dar nu prea: “I sink we cannot have a Mo where we already have a Mou, haha, hai goodbye, că în Egipt s-a jucat ultima dată fotbal pe vasele de croazieră”.
Mo Salah se reîntâlnea cu fosta echipă cu gândul să le arate italienilor ce faraon au pierdut. La fel cum se întorc în filmele americane personajele principale în orașele natale, hotărâte să le arate foștilor colegi de liceu că nu mai au coșuri, aparat dentar și nici respirație jilavă de dragon.
Și pentru că meciul are doar 90 de minute, Salah apasă pe butonul liftului încă din minutul 3, o ia la sănătoasa către portarul Romei, Alisson și îi trimite un semnal clar: “Ficior, azi aveți meci greu, păcat că nu sunteți îmbrăcați în vișiniu, că prin tricourile alea nu se vede sângele”.
Urmează un șut paralel cu linia porții al lui Firmino, singurul atacant brazilian din istorie care n-a făcut în viața lui o bicicletă, o foarfecă, ceva spectaculos, să râdă ochiul tribunei. Nu, tată, al meu e pe forță, pe eficiență maximă, de zici că-i încrucișare între un buldozer și un taur, nu rezultatul iubirii unor brazilieni înflăcărați. În fine, asta-ți fac patru ani jucați în Germania, fraților: dacă băga d-alde Ronaldinho trei sezoane pe la Schalke, azi îl cunoșteam pe dințos pentru frumusețea incontestabilă a paselor cu latul la doi metri.
Și cum stăteam să privim cum Firmino cară cu cârca, se rupe Alex Oxlade-Chamberlain și iese pe targă încă din minutul 18, încă un semn că Arsenalul lui Wenger și rudele sale de gradul 1, 2 și 3 nu prea se iubesc cu Champions League în ultima perioadă. În fine, fanii lui Liverpool aplaudă în picioare, moment în care suporterii lui Arsenal mută pe Nottingham Forest – Barnsley, care începuse în Championship.
Dar stați așa, că joacă și Roma, iar Kolarov trimite o bastârcă printre degetele neamțului Karius și zguduie transversala. Până spre finalul meciului, asta urma să fie singura dovadă a faptului că Roma s-a prezentat la meci.
De partea cealaltă, Firmino vede că nu-i înțelege nimeni mesajele și trece la ce știe mai bine: matematică pe teren. O pasă lungă către Sadio Mané, care inventează pe loc preluarea cu călcâiul (Firmino, tată, ăsta mic e din Senegal, știi da?), dar singur cu portarul Alisson trimite cu stângul pe Marte printr-un procedeu tehnic pe care l-am văzut recent într-un meci al Chiajnei. Ca să ne ridice moralul și mai mult, nu trece minutul și Mané mai bagă o fisă și, la o centrare de pe dreapta a aceleiași mașini de fotbal Firmino, trimite mama ștachiei de mai devreme, undeva pe Pluto.
Liverpool continuă să împingă ca ăia de pe canalele de Youtube care distrug tot felul de tâmpenii cu presa hidraulică, iar Salah trimite cu latul la colțul lung, dar Alisson – exact, celălalt brazilian de pe teren e portar, fraților, nu știu cum s-au găsit ăștia fix în semifinalele UCL – se antrenează pentru Campionatul Mondial din Rusia și încearcă să-i dovedească antrenorului că merită un loc de titular la echipa națională. V-a plăcut fraza asta? Parcă ați citit ziarele de sport de la noi, este? Luați cu lămâie și cu o lingură de oțet, să vă treacă. Nu mai facem, ne cerem scuze.
Roma e anesteziată, dar tot o bufnește râsul când lui Mané i se anulează un gol. Omul pare că nu înțelege de unde atâta ghinion, că doar a intrat cu stângul în teren, a făcut semnul crucii, a scuipat în sân, a mestecat niște gazon, a făcut 5 pași înainte, 5 înapoi, are și chiloții norocoși pe el și-a băgat pe deasupra și trei incantații tribale senegaleze, ca să fie acoperit în caz că în rai se va dovedi că nu e cu ăștia, ci cu ăia.
Ei bine, când să ne pregătim să facem gluma despre cât de bine se apără Juan Jesus la Mohamed, Salah pune gheara pe minge în colțul careului mare și de-acolo construiește o pasarelă care duce mingea în vinclu, lovind obraznic și bara transversală (VIDEO). Excepțional, impecabil. Dacă marca Ronaldo golul ăsta, își încorda mușchii de-i sărea aorta în peluză. Dar Salah e băiat liniștit și, în loc să-și arunce tricoul prin gârlă ca Moruțan la U19, se bucură moderat, că doar joacă împotriva echipei care l-a modelat. O filosofie fair play și care i se potrivește egipteanului, jucător care n-a supărat probabil pe nimeni în viață până la ora asta. Dar e un gest care nu poate fi replicat de toți jucătorii de fotbal. De exemplu, dacă Mihăiță Pleșan o dădea-n tristețe de fiecare dată când marca contra unei foste echipe, nu s-ar fi bucurat niciodată în a doua jumătate a carierei sale.
Revenim pe Anfield. Dejan Lovren trimite și el o minge-n bară după un corner, și uite-așa începeau întrebările decente: “Pe ce program joacă Roma?“. Și când romanii se pregăteau să meargă agale spre vestiare, mânjii lui Jürgen Klopp galopau spre speriatul Alisson, care nu-nțelegea de ce e mitraliat din toate părțile din moment ce fotbalul se joacă cu o singură minge: Firmino îi servește lui Salah o minge care e liftată lejer, de vară, din marginea careului peste portarul brazilian (VIDEO). Se face deci 2-0 și, uite-așa, Mohamed Salah ajunge la 43 de goluri pentru Liverpool în toate competițiile sezonul ăsta. E idol pe Anfield, telefoanele-i zuruie crunte impresarului său, iar copiii din toată lumea schimbă posterele pe pereți și sunt în dubiu: după ce s-au tuns la piele ca să-și facă toți freza lui Ronaldo, trebuie să-și lasă părul să crească și să și-l facă permanent ca să aibă în cap conopida lui Salah. Că barbă și-au lăsat toți oricum de când cu Messi.
După pauză, părea că italienii au băgat aceeași placă: “Gata, am bătut-o pe Barcelona, deci la revedere, nu mai avem de demonstrat nimic!“ Și nu le-a luat mult să își dea seama că, până la urmă, chiar nu prea mai are rost să se agite. Vreo 10 minute, până când același Mo Salah convertește definitiv Anfield la islam și îi trimite o pasă lui Sadio Mané, iar senegalezul bagă latul pentru 3-0 (VIDEO) și ridică brusc cu câteva milioane de euro valoarea de piață pe care trebuie s-o plătească televiziunile pentru a difuza Cupa Africii pe Națiuni, ediția 2018-2019.
Kolarov simte că sfârșitul nu-i aici și își impinge colegii adormiți spre careul lui Liverpool. Trece de Wijnaldum, îl varsă organizat în fund, așa cum stătea pe bancă în primele minute ale meciului, apoi îl găsește cu o pasă în mijlocul careului mare pe Patrik Schick, care trimite un șut anemic. E clar: englezii nu știu să facă paste și pizza, iar romanii sunt lihniți și cu energia la podea după ce n-au mâncat mai nimic în cele două zile de când au acostat în insulă.
Toată lumea vrea să dea gol în meciul ăsta. De exemplu, Andrew Robertson, aripă stânga față cu proiectoare integrate, vrea și el să dea gol, dar mingea nu trece de Alisson. Pentru că Alisson aștepta un moment mai special ca să încaseze al patrulea gol, mai ales că lui îi plac melodiile pe care le fredonează tribunele cu și despre Salah. Iar egipteanul se conformează: îl întoarce ca pe clătită pe Juan Jesus și îl găsește pe Firmino la capătul de linie al pasei. Firmino întinde piciorul ca pe crosa de golf, pune latul și mai pune un gol matematic în Excel (VIDEO). Probabil că atunci când juca fotbal prin favelele din Maceió, Firmino era băiatul ăla care-i lăsa pe toți să bage o oră la cratiță înainte să apară el pe teren și să dea 6 goluri în două minute. Effizienz und effektivität, să trăiască herr Klopp.
La 0-4 și cu un orizont din ce în ce mai invizibil, Di Francesco își amintește că e antrenor la Roma și face două schimbări, să pară că are și o altă tactică în cap în afară de “Ne-o luăm acum cu cât o fi și batem în retur cu cât o trebui, așa cum am făcut cu Barcelona“. Îi scoate pe De Rossi și pe Juan Jesus, ușor cam depășiți de situație, și-l bagă la înaintare pe Diego Perotti. “Tu ești atacant, deci intri și dai 4-5 goluri, ce mare lucru?”, îi dădea el ultimele indicații argentinianului.
Dar să revenim la băieții lui Klopp, care nu dau doi bani pe cine e în fața lor în teren în seara asta. Klopp a dat semnalul golului 5 printr-o scuturare rapidă de cap și mișcarea maxilarului pe modelul Șumudică în criză, iar băieții lui s-au conformat. Corner James Milner, cap Firmino peste fundașii romani (spectacol, v-am zis!) și mingea ia pământul lângă bara din dreapta unui Alisson care mai avea puțin și se scăpa-ntr-o criză de nervi amestecată cu lacrimi (VIDEO). La cum arăta Roma în momentele alea, și Stevie Wonder le-ar fi dat gol italienilor dacă s-ar fi făcut fotbalist. Există șanse ca până și Sepsi Sfântu Gheorghe să fi avut potențial de gol prin apărarea găurită a italienilor.
“Avem tactică specială pentru Salah, dar n-am de gând să o dezvălui” spunea Kevin Strootman înainte de partidă. Și, deși a fost nevoie de timp ca să se vadă rezultatele, omul a avut dreptate 100%. Asta pentru că tactica romanilor era de fapt legată de absența din teren a lui Salah. “Deci fiți atenți: când iese Salah de pe teren, dăm și noi un gol-două” scria pe tabla de joc a lui di Francesco. Așa s-a întâmplat după minutul 75, când Mo e scos de Klopp ca să-l pregătească pentru meciul de sâmbătă cu Stoke City, dacă în semifinalele Champions League n-a reușit să transpire.
Fără stâlpul de susținere al clădirii și cu cheful de fotbal pe care ți-l dă un 5-0 clar ca becul LED, băieții din Liverpool s-au apucat s-o dea în Beatles, să cânte perene și s-o ardă flower power pe teren prin minutul 80. “Nu vei regreta, este șansa ta!“ se auzea urlând di Francesco la Radja Nainggolan, care îi trimite o pasă lungă lui Edin Džeko. Bosniacul preia mingea pe piept și îl păcălește pe Karius cu un șut pe colțul scurt de pe la vreo 6 metri (VIDEO). Apoi îi mulțumește lui Salah pentru că există. Pe bancă.
Mai erau 10 minute din meci și echipele făcuseră cumva schimb de cârmă pe vaporul care duce spre ape limpezi, de finală de UCL. Roma și-a dat în sfârșit seama că nu e așa de greu să dai gol împotriva lui Liverpool dacă reușești să treci de mijlocul terenului, mai ales când James Milner îți oferă o mână de ajutor. La propriu. Pentru că Milner să transformă în portar de ocazie în careu, iar Perotti bate cu tupeu, la vinclu, penalty-ul care transformă meciul și dubla (VIDEO).
Ok, e 5-2 pe tabelă și nu prea ai cum să ridici pretenții să te califici în finala UCL după ce ai jucat tot meciul ca ultima găină din abator. Pentru că asta înseamnă că Roma trebuie să bată cu 3-0 în retur ca să se califice: un scor imposibil pentru romani, care n-au mai reușit o răsturnare de scor de asemenea magnitudine de hăt! fix două săptămâni. E adevărat că s-a întâmplat cu modeștii de la Barcelona, nu cu ditai Liverpool-ul, deci om trăi și-om vedea dacă Roma va dovedi că treaba asta e de fapt o tradiție de pe vremea Imperiului Roman și că începe să joace fotbal doar după ce-și ia vaccin în șold cu seringa de anesteziat girafe. Partea bună e că noul sponsor al Romei este compania aeriană Qatar Airways, deci dacă e ca italienii să-și ia zborul din Champions League, măcar acum au cu ce.
Până la returul de peste o săptămână, însă, ne bucurăm în seara de miercuri de Bayern Munchen – Real Madrid. Iar în încheiere, cum ar spune Dorinel Munteanu: „Ce să vă zic, după acest rezultat, calificarea este şi posibilă, şi imposibilă”.
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.
