Cuvânt înainte.
Puteam să publicăm mai devreme cronica asta. Să fie cu iertare, dar momentul a fost întârziat pentru verificarea în camera VAR. Cică ar fi fost henț, că am stat toată noaptea de după meciuri cu mâna pe tastatură, chiar dacă noi am explicat frumos că tot ce e legat de fotbal în țara asta e făcut cu picioarele.
Nu pot trece mai departe cu cronica fără să-mi împărtășesc bucuria cu voi. Vă dați seama că VAR-ul își mută șandramaua și în Liga 1? Ce bucurie mai mare să aibă un suporter de fotbal român decât să aștepte cu sufletul la gură prima descindere a lui nea Jiji peste domnii arbitri din camera VAR. Sau prima fază controversată revăzută de central la marginea terenului, cu un antrenor suflându-i în ceafă și făcându-și dreptate cu degetul pe monitor. Ceva pronosticuri care să fie al doilea antrenor care să facă asta, după Dan Petrescu? Eu zic că asta e tactică special pusă în fapt să ne facă să ne mai aruncăm un ochi în Liga 1 și să încercăm să nu adormim imediat după fluierul de start. Sau chiar și înainte, cum se mai întâmplă cu câte un jucător de-ai Craiovei, răpus de plictiseală și de un căscat strașnic înainte de meciul care decide titlul. Ei, uite ceva ce nu vezi în Champions League. Sau uite de ce nu ne vezi și pe noi în Champions League.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Barcelona – Napoli 3-1
“Vă rog să nu vă faceți de râs”, scria un suporter catalan pe Twitter înainte de meci, probabil încă marcat de reprezentația dată de Real Madrid în drum spre ușa din spate a Ligii Campionilor. Probabil așa își spunea și Quique Setién în gând, printre rugăciuni, ținându-se de scaunul de pe banca de rezervă mai ceva ca într-un montagne russe în care a fost obligat să se urce, păcălit de Messi că se dau amândoi în ceșcuțe.
Neînvinsă în ultimele 35 de meciuri jucate acasă în UCL, Barcelona trebuia să bată și acum, ca să-l salveze pe Quique de la rebusurile pensionării. De partea cealaltă, jucătorii lui Napoli veneau cu tupeu și cu tactica lui Gattuso pusă la punct în detaliu în atâția ani de balet: “Dacă nu bateți pe Barcelona, trebuie să bat eu pe cineva, deci alegeți”.
Pentru Barcelona, meciul a început în minutul 2, când bara lui Mertens s-a auzit mai tare decât fluierul de start. A fost, însă, alarmă falsă, ca atunci când îți montezi un detector de gaz și începe să urle posedat, deși n-ai apucat să tragi țevile galbene la bucătărie. Catalanii au mutat petrecerea în careul celălalt, iar în minutul 10 era deja 1-0. Rakitic bate un corner și Lenglet o bagă-n ațe cu capul, explicându-i în același timp printr-un brânci lui Demme cam cât ar trebui să fie distanțarea socială pe faleză în Costinești. Moment în care se dă cu VAR pentru prima dată într-o seară în care până și adulții au stat cam mult cu ochii în ecrane. Dar se dă degeaba, pentru că arbitrul turc a avut probabil impresia că se uită la o conferință de presă a lui Nicușor Dan. Rămâne 1-0, semn că oamenii din camera cu multe televizoare le aveau setate pe toate pe meciul lui Bayern, îngrijorați că Hațegan nu știe germană sau poloneză cât să-l calmeze pe Lewandowski că nu-i dă penalty-uri.
Cu 1-0 în traistă, Barcelona a început să plimbe mingea, încercând să o convingă cu binișorul că din bocancul napoletanilor nu ar trebui să ajungă decât undeva pe la inelul 3 al tribunei, acolo unde n-a mai călcat picior de om de juma’ de an și unde păsările din Barcelona își cresc liniștite puii.
Între timp, Messi a lipit-o ca pe magnet de picior și a amețit-o cu dulcegării și driblinguri printre 3 adversari. Adevărat, era cât pe ce să o piardă, dar a resuscitat-o și apoi a trimis-o printre alți doi napoletani, din cădere, complet dezechilibrat, aproape nefiresc, în poarta lui Ospina. Păcat de el că își pierde timpul cu fotbalul, ar fi avut o fabuloasă carieră de acrobat.
Embed from Getty Images
Contrariat că la golul doi nu și-a pus absolut deloc amprenta, VAR-ul își ia revanșa când Frenkie de Jong trimite o pasă în diagonală din colțul stâng al careului spre Messi, moment în care toți ne-am amintit cum a putut Ajax să ajungă în semifinale UCL anul trecut, la un minut de finală. Messi preia pe piept și o trimite în poartă, noi dăm să mutăm pe celălalt meci, dar stai, Jeane, un pic, că nu e așa ușor. Bate VAR-ul la ușa tabelei și îi spune că a fost henț. Ne-am uitat la zeci de reluări până ne-au lăcrimat ochii de la lipsa clipitului. În final, au găsit băieții un unghi filmat de o gospodină din Passeig de Gracia în care se vede că mingea îi mângâie antebrațul lui Messi înainte să zboare în poartă. Ok, a atins-o, domn’e, dar vorba românului: “Nu putea, bă, să o lase p-asta?”. De amorul artei lui de Jong. Pe de altă parte, decizia VAR a evitat probabil o dramă. Pentru că tare nefiresc arată Gattuso cu jugulara cât furtunul de la mașina de spălat, ca Basarab Panduru când antrena și-l alerga pe Claudiu Răducan prin spatele porții să-l dea la pume.
Embed from Getty Images
Rămâne 2-0 și ne îndreptăm spre pauză. Ce se mai poate întâmpla? În afară de un alt fluier al arbitrului Cüneyt Çakır, după Koulibaly a vrut să degajeze mingea, dar i-a degajat gheata lui Messi până pe Sagrada Familia. Arbitrul din camera VAR mai primește un SMS de la Çakır: “Hoș bulduk, a fost șau n-a fost?” “Dar mai du-te și uită-te și tu în monitorul ăla, bey Cüneyt, că m-ai căpiat repriza asta”, a venit răspunsul oficial. Decizie: penalty. Marcator: Sid din Ice Age. Pardon, Suarez din Uruguay.
Se arată 5 minute de prelungiri de la margine, timp destul pentru încă un penalty și de partea lui Napoli, cât să se mai depresuriseze vasele de sânge ale lui Gennaro. Atunci ne-am dat seama, ridicându-ni-se pâcla de pe ochi, că pe teren sunt și niște băieți de la Napoli, nu doar ăia de la Barcelona și ăia de la VAR. E adevărat, sunt pe teren zbătându-se ca o gâină fără cap, imediat după întâlnirea cu toporișca. Fantastic! Lorenzo Insigne marchează pentru 3-1 și declanșează gânduri negre de remontada care îi conving pe madrileni să nu închidă încă televizorul umplut de lacrimi și sfinți în seara anterioară.
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-i ajunge la cer
Şi Rino-i un munte.
Trebuie să fi fost drăguță atmosfera din vestiarul napoletanilor la pauză. Pentru că n-au pus ăia Vezuviul acolo degeaba: oamenii din Napoli sunt în mod tradițional pacifiști, iar Gattuso e deja sanctificat și pus cu cruce roșie în calendar.
Așadar, ieșiți de la cabine, Napoli nu avea decât un singur gând: slăvit fie zeul grec Manolas, transferul mitic de pe cele 7 coline, adus să o îngenuncheze Barcelona pentru a doua oară! Dar știți vorba aia: Zeii greci îți dau, dar nu-ți bagă și-n traistă. După cascada nebună din prima repriză, a urmat o a doua repriză ca un lac glacial limpede și liniștit în care Messi și-a aranjat bărbița, oamenii din camera VAR au moțăit, iar noi am mutat în sfârșit pe Lewandowski. Nu ne-a atras atenția nimic, a fost practic o repriză după chipul și asemănarea tricoului lui Vidal.
Bayern – Chelsea 4-1
Fără înfrângere în 2020. 17 meciuri consecutive câștigate, în care au marcat 52 de goluri. Campioni în Bundesliga a opta oară la rând. Câștigătorii Cupei în Germania. Iar lista putea continua la nesfârșit, dacă gândurile nu ne erau întrerupte de penalty-ul lui Lewandowski. Păi ce, credeați că în meciul ăsta nu vorbim de VAR? Da’ unde vă credeți, la Voluntari cu Sepsi? Cum ziceam, Lewa intră în careu și e oprit de ieșirea disperată a lui Caballero, preferat în detrimentul lui The Curious Case of Kepa Arrizabalaga, cel mai scump portar din istoria fotbalului, cu care Abramovici a ajuns să se laude exclusiv pe la șprițane și ieșiri cu yachtul. Se face, deci, 1-0. Și polonezul trebuie să se mulțumească sezonul ăsta cu amărâtul titlu de golgheter în UCL. Pentru că Gheata de Aur a Europei i-a fost suflată de Ciro Immobile, iar Balonul de Aur de Covid.
Embed from Getty Images
Același Lewandowski îi pasează lui Ivan Perišić în partea dreaptă a careului într-un moment în care Zouma a cam uitat că studiile cercetătorilor români au demonstrat că-n fotbal nu poți sta proțăpit, încercând să-ți oprești adversarul prin puterea gândului. De altfel, nu știu dacă știați, dar Zouma are două prenume: Kurt, după personajul jucat de Jean Claude Van Damme în filmul Kickboxer, și Happy. Pesemne, el a fost ghinionistul familiei, fratele mai mare alegându-se cu un nume ceva mai potrivit pentru fotbal: Lionel. În fine, lăsăm analiza arborelui genalogic al familiei Zouma pentru o cronică ulterioară, pentru că Perišić face 2-0 și anunță încă o seară de succes pentru Arsenal și Tottenham în Champions League.
Putea să fie 2-1, după ce Hodson-Odoi l-a întins și învins pe Neuer cu un șut din marginea careului de 16 metri. Bucuria englezilor a durat însă doar până când Hațegan a băgat fluierul în gură și camera surprizelor în priză. A simțit Ovidiu al nostru puiul de offside și nu i-a dat răgaz să se cocoațe pe tabelă. Mândri că suntem români! Un exemplu de construcție lexicală pe cale de dispariție în UCL. Alături de: gol, români, participare, speranță și Du-te, Dică, du-te!
S-a făcut ceva mai târziu 2-1, totuși, după ce același Neuer i-a trimis mingea în gheata lui Kevin Oghenetega Tamaraebi Bakumo-Abraham. Also known as Tammy, că se răcea ciorba până-l chema maică-sa la prânz. Nici nemții n-au prea avut timp de pierdut cu numele adversarilor și până la decolarea spre Portugalia, acolo unde vor juca cu Barcelona în interesantul Final 8 UCL de anul ăsta, au mai înghesuit două boabe în bagajul lui Chelsea. Primul, al lui Tolisso, servit perfect de Lewandowski într-un careu în care puteai să-ți întinzi nestingherit o păturică și să pui de-un picnic sau chiar un grătar corespunzător. Al doilea a fost al aceluiași Lewa, care a încheiat seara cu două assist-uri și două goluri, dovedindu-le practic celor de la L’Équipe că e incapabil să dea hattrick-uri. Deci bine c-au sistat Balonul de Aur anul ăsta, chiar n-aveau cui să i-l dea.
Embed from Getty Images
Cam atât, ca să nu înfigem și mai mult sulița în buricul lui Chelsea, care pierde cu 7-1 la general. Un scor care-l face până și pe Messi, următorul adversar al lui Bayern, să-și mai comande rapid un tatuaj cu Duhul Sfânt pe tibie. Doamne-ajută.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.
