Bună dimineața, bună ziua, bună seara sau noapte bună, în funcție de momentul în care ați nimerit să călăriți această cronică. Indiferent de context, însă, aveți onoarea să fiți invitați la sfințirea penultimei etape din Champions League. Așa că așezați-vă comod, începem propovăduirea despre apostolii care vindecă fotbalul prin simplul fapt că ăștia chiar se pricep la el. Deja ne-am pregătit o parte din bagajul pentru optimi: eternii pectorali ai lui Ronaldo (ăsta și-i arată de fiecare dată cu același aplomb, îl bănuim sincer că-i un pic amnezic), înțelepciunea lui Mou, apoi Fellaini, care nu are înțelepciune și nu mai are nici părul lung, ci doar cracii, freza lui Aguero, care dăunează grav sănătății ochilor, secția de geriatrie de la Bayern în care pacienții ies din când în când pe casa scării să discute politică, tăvile cu negresă de la Amsterdam, sacul de cartonașe roșii ale lui Ramos și secretul de lângă Vatican. Pe care nu vi-l putem spune, că de aia e secret. Dar îl știm. Păi nu-l știm noi?
În rest, toate-s la vedere. Citiți și vă cruciți, că așa-i tradiția în zilele sfinte de Champions League. Doamne-ajută.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
AS Roma – Real Madrid 0-2
Căpăcite în Serie A și La Liga de d-alde Udinese și Eibar, greuțele de AS Roma și Real Madrid nu aveau decât să se consoleze reciproc într-un meci de Champions League din care, orice ar fi făcut, ieșeau braț la braț spre optimi. Doar că băieții de la Real voiau primul loc. Nu numai ca să câștige grupa, ci să-i demonstreze lui mândrului Ronaldo că au trecut peste despărțirea dureroasă după ce au mâncat tone de înghețată și au făcut maraton La Casa de Papel la ședințele video. Între episoade se uitau și la golul lui Florenzi de la mijlocul terenului împotriva Barcelonei, că tare e bine să te bucuri când se chinuie prin Champions League capra vecinului. Mai ales că tu cam cari moaște cu sita în sezonul ăsta, unul de tranziție între era lui Zidane și ce-o veni după, că numai domnul și mântuitorul nostru Florentino Perez știe ce se pregătește la microunde.
Embed from Getty Images
Nu putem să începem comentariul fără să menționăm entuziasmul mulțimii venite la meci: 65 000 de oameni, aduși cu autocarele din Galați, Bistrița-Năsăud, Iași, Timișoara. Stați așa, că am încurcat foile și am greșit evenimentul. Reluăm. 65 000 de oameni veniți la stadion pentru meci. Dar parcă mai mult pentru Preafericitul Totti, care a fost practic canonizat și inclus în Hall of Fame-ul clubului, făcând turul stadionului într-o limuzină blindată înainte să se oprească pentru agapă la peluză. Sfântul Francesco se sărbătorește doar la Roma, iar enoriașii primesc zile libere din partea clubului. Sâmbătă și duminică, după caz.
Embed from Getty Images
Stați așa, că-ncepe mintenaș și cronica. Puțintică răbdare, doar să trec de gândul care m-a lovit imediat ce am văzut imaginile de la Roma: nu degeaba suntem urmașii Romei, doar ăștia au gazonul la fel de prost ca al nostru. Asta ca să scot în evidență că e sănătos să te bucuri la lucrurile simple din viața ta, mai ales când în viața noastră fotbalistică nu se întâmplă nicio minune, în afara faptului că jurnalișii ies teferi și nevătămați de la conferințele de presă ale lui Flavius Stoican. Și uite-așa a ajuns Dinamo în Champions League și anul ăsta. La noi, că la ei n-a trecut încă trenul prin haltă.
Poate din cauza gazonului s-a gândit Lucas Vázquez să mute mingea cu mâna spre poarta Romei, dar spaniolul, mai hamster din fire, s-a ascuns rușinat imediat după privirea aruncată de Kolarov, a făcut 10 mătănii și 5 flotări și i-a pupat mâna sârbului. Scuzați, nu mai fac. Moment în care mulți părinți spanioli au găsit ocazia bună să-și atenționeze copiii: Dacă nu sunteți cuminți, nenea ăsta cu nume de băiat cu cuțât din filemele cu Liam Neeson îl va mânca pe Moș Crăciun și nu mai primiți cadouri.
Embed from Getty Images
Un cadou frumos putea să le facă însă Modric spaniolilor, dar șutul lui e deviat de Robin Olsen. Nu-i problemă, umblă vorba prin târg că Luka va fi Balonul de Aur de anul ăsta pentru aventurile lui din Champions League și de la Mondial. Cumva, ăștia care votează au impresia falsă că un UCL câștigat și o finală de Campionat Mondial sunt mai valoroase decât victoria FCSB-ului pe terenul înghețat din Iași. Dar ce să știe, săracii? Din moment ce n-au jucat niciodată la Iași, votează și ei cum se pricep.
Embed from Getty Images
Trecem rapid peste o primă repriză în care Roma și Madrid au jucat un fotbal cât de cât frumos și atât de impresionant estetic, că mai că am mutat pe Paprika să vedem cum se împăturesc sarmalele. Și ajungem în ultimul minut, unul în care Cengiz Ünder, altfel băiat muncitor și care bagă plugu-n brazde pe partea dreaptă, s-a fâstâcit când l-a văzut pe Courtois că se-ntinde între bare ca guma pe talpa tenișilor și a bostănit ratarea sezonului, trimițând mingea spre Antalya via culoarele aeriene de deasupra Italiei. Pe ideea să aibă bășică acolo la vară, când merge și el să-și hodinească între sezoane oasele de 21 de ani. Dar să-l iertăm: e tânăr, are timp în carieră să rateze și mai nasol decât atât.
Embed from Getty Images
“Bun și locul 2” avea să fie motto-ul italienilor în a doua repriză. Când Fazio, care rimează cu ce le place ăstora de la AS Roma ca macu-ntre dinți, a trimis către propriul portar o minge aparent liniștită. Doar că portarul pe versiune Fazio era îmbrăcat în alb, juca la Real, avea început de chelie pe care și-l ascunde într-un coc de gospodină care împăturește haioșe și făcea 1-0 pentru Madrid. Același Gareth “N-am frâne” Bale vrea să facă dubla și îl ignoră complet pe Benzema, obișnuit probabil cu faptul că francezul stă în offside ca untu’-n croissant. Ca să-l ierte, îi trimite o centrare. Iar Benzema, dând pe afară de altruism, îi pasează cu capul lui Lucas Vazquez, care pune o talpă pe minge, cealaltă pe gâtul romanilor.
Embed from Getty Images
De acolo până la fluierul final nu mai rămân decât un șut al lui Benzema prins de Robin și, bineînțeles, un spectaculos, fabulos, excepțional offside în care este depistat Benzema de oamenii legii, care-i iau două puncte de pe permisul de port minge. A, și foarfeca lui Marcelo, fără succes. Moment în care madrilenii au realizat că au câștigat meciul, dar le e dor de foarfecele lui Ronaldo. Neam de frizeri.
Juventus – Valencia 1-0
Ce știa Valencia înainte de meciul cu Juventus: că Juve are 37 de puncte în Serie A după 13 meciuri, adică cel mai mare punctaj înregistrat vreodată în campionatul italian în atâtea etape. Că Ronaldo e pe lista neagră a echipei, pentru că le-a dat de le-a julit poarta de 15 ori în La Liga. Și că dacă nu băteau pe Juve și United câștiga cu Young Boys Berna (da, vă reamintim că ambele joacă anul ăsta în Champions League), rămâneau pe locul al treilea din grupă. Loc de Europa League, totuși, să nu subestimăm valoarea acestei Divizia B europene la care nu se uită decât fanii echipelor participante. De exemplu, în România nici nu se știe faptul că în sezonul ăsta se joacă meciuri în Europa League. Revenim: șansele celor de la Valencia erau mici oricum. N-au reușit ei să bată pe Juve acasă, când italienii au rămas în 10 oameni pentru că Ronaldo l-a hâțâit pe-un geolgău aiurea-n tramvai, darămite la Torino.
Embed from Getty Images
Speranța parcă învie când Dybala își dă cu stângu-n dreptul, într-o fază în care pasa lui Ronaldo îl găsise pe argentinian într-o poziție de speriat lilieci. Dezamăgirea lui Ronaldo crește când Cancelo îl ignoră aproape la fel cum făcea portughezul cu colegii din atacul lui Real și alege să trimită un exterior la colțul scurt, ratând ținta. Ronaldo îl ceartă și comandă de pe net un sac cu coji de nuci ca să aibă și Cancelo pe ce să stea la vestiar la pauză. Ne mutăm la poarta italienilor, unde portarul polonez căruia nu-i scriem numele, că ne-ar lua 5 zile și pierdem festivitățile de 1 Decembrie, scoate mingea trimisă cu capul de Diakhaby, care aproape că și-a găsit cuib sub bară. Buffon probabil e mândru c-a crescut așa mândrețe de tânără speranță de 28 de ani.
Embed from Getty Images
Salvarea vine de pe partea stângă, unde Ronaldo trage de câteva ori de volan la intersecția cu Gabriel Paulista, îl amețește pe brazilian, trece pe lângă el cu scârț, apoi îi trimite mingea pe gheată lui Mandžukić. 1-0 și liliecii se pregătesc să-și mute habitatul natural în seara de joi, că miercurea fac ăștia autostradă prin peșteră.
Ronaldo îi mai dă o pasă și o șansă lui Cancelo, care pierde din nou mingea și e șters definitiv din lista de 2-3 prieteni ai portughezului, iar Diakhaby profită de moment și dă un gol cu mâna. Anulat. Doar sud-americanii știu de-astea, domnu’ Mouctar.
Juventus trece apoi la o tactică agresivă în stil cântec de leagăn, cu Ronaldo împăturindu-le patern pijamalele și încălzind lăpticul spaniolilor. Valencia avea să termine meciul obosită de vijelia din apărare, visând la patul și la campionatul de acasă.
Embed from Getty Images
Manchester United – Young Boys 1-0
Cine zice că nu poți păcăli fotbalul înseamnă că nu-l cunoaște pe Mourinho, cel care, iată, a calificat-o pe Manchester United în optimile UCL printr-o frumoasă și studiată tactică denumită popular “bulan”. Bulan care le-a câștigat meciul cu Bournemouth în minutul 92, cu Juventus în minutele 86 și 90 și cu Young Boys în minutul 90+1. Dacă United era echipă nemțească, am fi zis că e treabă studiată. Dar când golul din ultimul minut e marcat de Fellaini, care a aflat abia la 31 de ani că există foarfecă și pieptene în lumea asta crudă, treaba e destul de clară.
Embed from Getty Images
Ne urmărește o dilemă. Cum se face că, în Premier League, United e mai aproape la puncte de ultimul loc decât de primul? Încurcate mai sunt căile domnului Mourinho, care spune că el e doar un antrenor, nu Harry Potter. Dar uite că-n Hogwarts-ul de pe Old Trafford s-a trezit erou tocmai Fellaini, pe care-l bănuim că-i plătit ca să țină atmosfera în vestiar cu jonglerii cu mingi și măciuci. Sigur a băut omul o poțiune magică de a reușit să preia, să se răsucească și să marcheze în minutul 91, în stil Andrei Cristea. Un Cristea evident mai bun decât Cristiano Ronaldo, din moment ce atunci când a bătut el de unul singur Valencia, Runaldu avea coșuri pe față și juca la United, o echipă pe care încă nu apucase s-o facă mare nentu Mourinho.
În rest, elvețienii de la Young Boys sunt așa cum ne așteptam,: o echipă neutră care nu vrea și mai ales nu știe să supere pe nimeni. Deși e foarte posibil să-l fi supărat pe De Gea, care a avut ocazia de a se întinde de câteva ori mai ceva decât atunci când îți cade telecomanda pe jos și nu vrei să te ridici din pat.
Embed from Getty Images
CSKA Moscova – Viktoria Plzen 1-2
A fost atât de frig la Moscova, că nici băbuțele din titan și crom-molibden venite la sfințirea Catedralei Neamului nu ar fi rezistat în tribune. Ningea ca-n basmele lui Hans Christian Andersen, în care bănuiam că Țeseca o va juca pe Crăiasa Zăpezii și Plzen pe ciufulita Rățușcă cea urâtă. Bag-o p’asta cu “Domn, domn, să-nălțăm” la începutul meciului, să creadă Putin că-i despre el, că versurile imnului Champions League oricum nu-s cântate în Rusia.
Nici nu terminase bine de fredonat Leru-i ler, că Hruska se vede față în față la penalty cu Vlasic. Penalty a fost și de partea cealaltă spre finalul primei reprize, dar Akinfeev apără și mai pune câteva grame de marmură la statuia pe care probabil i-o fac fanii lui CSKA ca să aibă cu cine să ciocnească un pahar în curtea stadionului când sunt singuri și se simt părăsiți. Akinfeev, care a jucat o viață la o singură echipă, sentiment necunoscut de Mihăiță Pleșan, de exemplu. Se sună de pauză și din vestiarul rușilor se aude alt colind. “Sculați, gazde, nu dormiți”, că nu-i a bună cu aștia călare pe noi ca Moș Crăciun pe Rudolf când îi e furată sania prin Ferentari.
Repriza a doua începe însă cu cehii instaurați pe ren și cu goluri pe care articulațiile ruginite ale lui Akineev nu le mai poate evita. Golul lui Prochazka, apoi golul lui Hejda demonstrează că nu degeaba-i zice echipei Viktoria, doar nu l-or fi pus cehii că le place salamul.
2-1 pentru Plzen pe terenul pe care Real Madrid, de exemplu, lua bătaie cu 1-0. Încă nu-i kaput film, mai e o etapă, în decembrie: luna cadourilor cu Europa League în loc de fundă pentru una dintre cele două echipe.
Embed from Getty Images
AEK Atena – Ajax 0-2
Să nu primești daruri de la greci, se zice. Și nici goluri, poate niște ulei de măsline, că-i bun la tranzit, le zicea Ten Hag băieților înainte să intre pe teren. Ajungeți rău, băieți, dacă nu batem. Golurile înseamnă victorie, victoria înseamnă calificare, calificarea înseamnă bani și faimă, iar banii și faima înseamnă ce-nseamnă, doar cronicile astea se citesc în România și nu avem de unde să știm ce-nseamnă. Altfel, le zicea Ten Hag, rămâneți ca Mitea. Cum? Nu-l știți pe Mitea? A jucat la noi, are și poză în muzeul clubului: singurul român care a reușit să ne păcălească.
“Băi, stați așa. Ba să primești daruri de la greci”, se răzgândește Ten Hag la pauză. așa că olandeșii, cum ar zice nea Puiu, se pomenesc cu 1-0 după ce Marko Livaja le dă o mână de ajutor pe minge în careu. AEK Atena rămâne în 10, iar Ajax rămâne să ne convingă că portocalele mecanice țin și din februarie încolo, după ce nu le mănâncă nimeni de sub brazii împodobiți, cumpărați la suprapreț din Piața Moghioroș. Se termină 2-0, după ce Tadic marchează iar când Huntelaar îi ridică mingea în careu. Ce, mă, Huntelaar încă mai joacă?
Embed from Getty Images
Lyon – Manchester City 2-2
Primul meci al grupei, pierdut împotriva lui Lyon, a fost pentru City singura înfrângere în ultimele 26 de meciuri din toate competițiile. Ceea ce înseamnă că băieții lui Pep nu admiteau să mai piardă o dată, ca ultimele găini din abator. La fel cum încă nu admit că Aguero s-a vopsit alb și că seamănă mai degrabă cu o nevăstuică decât cu un golgeter. Dar n-ai ce face, mai ales că așa, cu freza aia, ți-a înfipt în plasa francezilor golul care aduce un punct și calificarea în optimi. Aguero, la cei 172 de centimetri ai lui, a dat gol cu capul direct din corner. Asta e ca și cum România ar reuși să învețe să recicleze sau ceva.
Embed from Getty Images
Bayern – Benfica 5-1
După 3-3 cu Dusseldorf în Bundesliga și rămași la 9 puncte de liderul Dortmund, ăștia de la Bayern știau sigur că salvarea e Champions League. Așa că nemții au preluat frâiele căruței și i-au călcat pe portughezi înainte și înapoi de 5 ori ca să se răzbune pe necăjiții de portughezi pentru toate golurile marcate de Dortmund și de ei nu. Lewa două, Robben două, Ribery una din pasa lui Alaba și uite-așa au plecat cu ciorchinele spre faza următoare din UCL, lăsând-o pe Benfica să adulmece din Europa League. “Sunt acri și uscați”, zic ăia de la Benfica, dar nu-mi dau seama dacă vorbesc despre struguri sau despre Robben și Ribery.
Embed from Getty Images
Hoffenheim – Șahtior 2-3
Călăriți în tot sezonul până acum, ăștia de la Șahtior au venit lansați în Germania, iar în minutele 14 și 15 au dat două boabe, că pentru ei fotbalul e trabă secundară și degrabă vărsătoare de timp într-un moment în care rușii le bat la graniță cu tancul. Dar nemții le-au pus bariera și i-au mai ținut un pic în deplasare, egalând după un joc muncit, nemțesc, pecare ucrainenii l-au confundat cu manualul de utilizare al fotbalului.
Știați însă că la Șahtior joacă un băiat pe care-l cheamă Taison? Nu știați, că de când a plecat nea Mircea nu mai vedem meciurile ăstora la televizor decât dacă pică-n grupă cu Real și Barcelona. Ei bine, Taison a ținut să le dea upercutul de final nemților în stil Fellaini, așa că ucrainenii au șansa să sară din lac în jacuzzi în doar două meciuri: ieri erau pe ultimul loc al grupei, fără victorie, acum se pregătesc să bată pe Lyon și să meargă mai departe în Champions League. Fotbalul e frumos și are multe aspecte, fraților.
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.
