Marcus Nănashford

N-au trecut nici două luni de la momentul în care Bayern München trăgea de urechile alea mari trofeul din Champions League, certându-l că a întârziat vreme de-un Covid până să apară în sezonul trecut. Între timp, în astea două luni nu ne-am plictisit deloc: am avut două Grand Slam-uri de luat la bani mărunți, apoi am trecut la limbi străine. Am învățat cum se citește “Świątek” în poloneză, am învățat cum se zice 13 în spaniolă, am aflat cum pronunță englezii “Țig”, am învățat cum se zice “varză” în norvegiană și islandeză. Nici cu anatomia nu stăm rău: recapitulăm în continuare seară de seară toate părțile corpului în fața televizorului, indiferent de context, dar am rămas un pic în urmă la lecția cu aparatul respirator, pentru că juma’ de țară n-a aflat până acum că oamenii respiră deopotrivă pe gură și nas.

Apropo de asta, ați văzut promoția finalului de an, da? Dacă nu, încercați să nu vă-nghesuiți, totuși:

Dar să revenim la subiectul acestei seri, reînceperea sezonului Champions League. Nu avem echipe românești la start și e păcat că n-avem, pentru că ar fi fost un sezon excelent pentru ai noștri: fără spectatori, nu prea ai în fața cui să te faci de rahat. Poate doar în fața celor de la televizor, dar nu prea-i simți pe ăștia mărunți prin pixeli de la înălțimea salariilor ălora de 20.000 de euro pe lună.

Avem însă tradiționalii actori din competiție. Și niște Oscaruri pentru rolurile secundare pentru o mână de echipe care au venit în Champions League ca să-și bucure suporterii și să adune banii de la UEFA, că-n rest tot cu bătrânii satului o să ne pomenim în primăvară. Știu, sunt un ignorant și uit de la august până la gură că sugari precum cei de la RB Leipzig au făcut semifinală anul trecut. Cum au făcut și cireșarii de la Ajax acum doi ani. Și tot așa. Bravo lor, iată niște echipe care au luat modelul academiei lui Hagi și au ajuns departe. Bravo, Gică.

Serios acum: cât timp ai noștri se bucură că prind grupele Europa League ca să joace derby-ul Nisipurilor de Aur cu CSKA Sofia, Ferencvaros a jucat aseară pe Camp Nou în grupele Champions League. Nu mai zic că Ungaria joacă finala barajului pentru Euro 2020 cu Islanda cea-de-tristă-amintire, că o să intrați la bănuieli și-o să ziceți “Hai, bă Meștere, acuma ții cu maghiarii? Adică ce, FCSB n-a făcut spectacol cu Backa Topola? 4-4 a fost, Meștere, așa cum îți place ție, cum vedeai în copilărie la Bistrița. Adică ce, Dinamo n-a bătut la Mediaș? Rapid n-a dat două goluri la Progresul Spartac în Cupa României?”

Dar haideți să trecem peste aceste momente penibile ca Gabi Tamaș peste blackout și să ne ocupăm de lucrurile serioase pe care le-am văzut în prima seară de UCL a sezonului pe stadioanele alea frumoase și care urlă a gol. Eh, lasă, nene, să mai vadă și ei cum e să joci fotbal fără spectatori.

Dinamo Kiev – Juventus 0-2

Stai așa, cine-a zis că n-avem români în Champions League? Fără fluierul lui Hațegan nici măcar n-ar fi început sezonul ăsta, fraților. Iar fără bagheta de dirijor a lui nea Mircea, nici măcar n-ar fi avut Juventus 3 puncte după prima etapă a sezonului. Oricum, am apreciat faptul că UEFA l-a trimis pe Ovidiu Hațegan la Kiev ca să-l fluiere pe Lucescu. Probabil că s-au prins și oficialii europeni că singurul mod în care nea Mircea poate fi potolit în cazul în care îl fură arbitrul e să-l lase să se descarce în românește, să coboare în pivnița întunericului toată încărcătura care-i apasă sufletul.

Nu mai zic că destinul ăsta desenează frumos uneori: Lucescu s-a întâlnit cu Pirlo la chiar primul meci al fostului său jucător în cupele europene. Și, așa cum face un părinte trecut prin viață, l-a și lăsat să câștige, să nu rămână Pirlo trist. Cum a făcut și cu Răzvan pe când era la Șahtior. Bravo, il Luce.

Embed from Getty Images

PSG – Manchester United 1-2

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine nu există meciuri mai calde și mai pline de substanță decât cele în care șeicii de toate felurile învață că-n fotbal nu-i ca la cămile, unde-o cumperi pe cea cu cocoașa cea mai mare și te lauzi apoi nevestelor cu achiziția. Ok, multe-s cu și despre bani, că de-aia stă Neymar la Paris, nu la un club serios, și de-aia se-mbracă trening, nu de la La Fayette. Dar vedeți dumneavoastră, domnule Al-Khelaifi, în fotbal mai e și despre pasiune și despre plăcerea de a juca fotbal și despre tradiție și despre Marcus Rashford, pe care sunt convins că l-ați căutat urgent pe transfermarkt în timpul meciului după faza de la 1-2. Doar e a doua oară când vă strică zarurile, chit că are doar 22 de ani. Vârstă la care doar Alibec juca la un club mai mare. Objde milioane costă Marcus, domnule Al-Khelaifi. O sută cu tot cu șpagă. Ce să zic, ce mai înseamnă o sută în ziua de azi?

Embed from Getty Images

În rest, United rămâne unul dintre misterele fotbalului vremurilor actuale. N-a trecut o lună de când Solkjaer era scos pe targă cu branule-l brațe în Premier League după 1-3 cu Crystal Palace și 1-6 cu Tottenham, ambele meciuri jucate acasă. Mă rog, vorba vine “jucate”. Organizate. Cât de cât. Săracu’ Mourinho nu mai doarme cum trebuie de la meciul ăla, că se trezește în fiecare noapte râzând în hohote. După pauza echipelor naționale, în care Maguire – de meserie paznic la oi în apărarea lui United – s-a făcut de cremă pe la televizoare, United a revenit și a dat 4 cu Newcastle, iar acum tocmai a bătut la Paris Saint Germain. Și a jucat și-n echipamentul ăla în dungi alb-negre ciudate făcut probabil de un designer de la Adidas care a pierdut un pariu cu prietenii la bere.

Dacă mă puneți să aleg o echipă-surpriză care are toate șansele să câștige în sezonul ăsta Champions League, echipa aia ar fi Manchester United. Și tot Manchester United este echipa pe care mizez că va ieși din Europa în triumf, pierzând în sferturile Europa League. Ultima dată când am văzut atâta lipsă de consistență a fost când mi s-a tăiat maioneza la salata boeuf, la Crăciunul trecut.

În rest, am văzut 90 de minute din meci, dar nu m-am prins dacă Mbappé a jucat sau nu. Îl sun pe Florentino Perez și vă zic exact. Bravo, Marcus.

Embed from Getty Images

Barcelona – Ferencvaros 5-1

Stați așa, nu vă aruncați pe rezultat ca Joiana la troacă. Adică da, un 5-1 e un 5-1, no questions asked. Dar să știți că s-a cam tremurat la Barcelona în seara trecută, chit că au fost 20 de grade la ora meciului și asta-mi aduce aminte că anul ăsta n-am apucat să văd orașul ăla din cauza Micului Țepos.

Deci da, s-a cam scos bravas din patatas la Barcelona până să pornească banda de producție. Aterizați din duelurile cu Kisvarda direct pe Camp Nou, băieții de la Ferencvaros au închis ochii și au băgat piciorul în pedală, fie ce-o fi. Și-a fost un gol fabulos anulat din cauza unui nenorocit de offside, apoi a fost o bară care a făcut să râgâie statuia lui Columb din port. Și fix când ungurii s-au prins că-i loc de surprize și că-i vede Europa și că prind contracte babane pe la Real Madrid, Messi, Ansu Fati și Coutinho au băgat creveți în gulaș și i-au trimis pe băieți la Pesta cu taxiul. Asta chiar dacă Gerard Piqué a luat roșu și a plecat mai devreme acasă, să nu stea femeia aia singură cu copiii dacă tot nu mai poate să cânte la concerte. Bravo, Gerard.

Embed from Getty Images

Alte meciuri demne de băgat în seamă

Au mai fost meciuri interesante în prima seară de Champions League. De exemplu, Chelsea a jucat acasă cu Sevilla și a făcut 0-0. A fost un meci atât de plictisitor, încât singurul lucru despre care s-a vorbit în timpul acestuia a fost că Petr Cech a fost inclus de Lampard în lotul oficial al echipei pentru Premier League anul ăsta. Pentru cei care nu au fost pe frecvență, aflați că Cech s-a retras oficial din fotbal anul trecut. Dar cu ocazia asta trecem în dreptul Covidului și prima înviere. Bravo, Covid.

Anul trecut, Rennes lua bătaie de două ori de la CFR Cluj în Europa League. Anul ăsta, Rennes joacă în grupele Champions League, semn că francezii au asimilat multe lucruri din jocul echipei lui Dan Petrescu și au aplicat învățămintele în practică. Mă rog, au jucat acasă cu Krasnodar și au făcut egal 1-1, deci tot un fel de meci de Europa League a fost. Nu mai zic că francezii au căzut la tragerea la sorți în grupă cu Sevilla și Chelsea, deci vorbim practic de o grupă de Europa League deghizată care a trecut de paznic deși nu are încă vârsta legală pentru a sta la bar cu băieții mari. Bravo, Dan Petrescu.

Trecem pe la Lazio – Dortmund doar pentru a vă spune că, în ciuda faptului că italienii au câștigat cu 3-1, Erling Håland a dat gol. A rupt plasa, mai exact. A dat cu ură. Cert e că omul devine încet-încet tipul ăla de jucător care iese în evidență într-un meci chiar dacă echipa lui pierde. Un fel de Victor Ponta norvegian. Dar spre deosebire de Victoraș al nostru, Håland e în stare să dea gol chiar și dacă meciul se termină 0-0. Bravo, Erling.

Embed from Getty Images

Îmi pare rău, dar la Zenit – Brugge 1-2 și Leipzig – Bașakșehir 2-0 nu m-am uitat, deci nu vă pot să vă spun dacă ați pierdut ceva important sau nu. Bănuiesc că nu, că mi-ați fi sărit în cap prin căsuțele de mesagerie de pe Facebook cu vreun gol, o ratare sau un autogol demn de seria #MartoriiLuiBănel, cel mai lung serial dramatic după Tânăr și neliniștit. Bravo, Bănel.

Ne citim mâine. Până atunci, vedeți mai jos cum puteți participa la bunul mers al lucrurilor. Să nu simțim că stăm degeaba pe stream-uri confuze și că suntem singurii oameni de pe Planetă care se uită la Rennes – Krasnodar doar ca să vă spunem cum se mai simte Dan Petrescu la Cluj.

Bravo, cititorule.

Susține cronicile pe Patreon:

Become a Patron!