Calvaro Morata

E ceva magic în felul în care Covid-19 și bagă antenuțele în toate ungherele vieții noastre.

Dar încă știm că omenirea poate fi salvată de tsunami-ul de ignoranță ce a erupt pe suprafețele perfect netede ale creierelor negaționiste – ale ăstora de se tem că sârma din mască e făcută ca să atragă porumbei obosiți. Gândiți-vă altfel: prelungirea pandemiei tinde să devină un Gigi Becali microscopic care înainte de fiecare meci trimite către staff-uri un bilețel ce hotărăște cine intră pe teren și cine intră în izolare. Și acest Gigi Becali țepos ne-a privat aseară de încă un duel direct între Cristi și Leon. Păcat, nu știm cât mai prindem bilete la spectacole.

Desigur, mai e varianta în care ați văzut declarația cătrănită a lui Cristiano și supărarea lui că testele RT PCR duhnesc a nesiguranță, dar știința spune altceva. Și anume faptul că tehnologia actuală de testare e aproape la fel de sigură precum perspectiva momentului în care în spitalele din România se va mai putea intra doar pe bază de examen de admitere. Dar acum să întoarcem căruța către seara de Champions League, să ne distanțăm fizic de momentele în care ne luăm prea în serios și să întindem cu pâine în tocănița de meciuri din a doua săptămână de grupe.

Juventus – Barcelona: 0-2

La Barcelona, singurele schimbări pe care Messi pare că le mai poate tolera sunt cele de design al echipamentelor. În clubul ăsta nu se mai poate schimba nimic de dragul nimănui, iar stilul încâlcit de a plimba mingea în toate direcțiile pare mai important pentru Barcelona decât e conceptul de bordură supraetajată pentru orice primar din București.

Momentul din minutul 7, cu Neto pasând pe tușă cu fundașul și 5 jucători ai lui Juve în careul de 16 metri echivalează cu o declarație pe proprie răspundere în care Barcelona își asumă toate viitoarele victime ale somnolenței înregistrate în rândul fanilor ei în următoarea sută de ani.

Dacă s-ar fi făcut drinking games cu provocarea de a da paharul peste cap de fiecare dată când fundașii Barcelonei degajează o minge, studenții ar fi preferat astăzi croșetatul în detrimentul vieții de cămin, iar cariera lui Gabi Tamaș nu ar fi depins de orele de închidere ale barurilor din orașele în care a jucat. Însă, de data asta, cu largul aport al derivei perpetue ce caracterizează fie care ieșire la apă a lui Juve, ecuația meciului a dat peste cap tot ce știam despre fotbal: pentru Barcelona s-a lăsat cu două goluri marcate și cu mai multe goluri primite. Dar, totuși, cu trei puncte în ranița în care Messi care de ceva timp toată echipa catalană.

Embed from Getty Images

În minutul 30, Morata avea deja două goluri anulate din cauza unor ofsaid-uri. Iar după ce a completat triunghiul ghinionului, a reușit să devină doar al treilea jucător din istoria documentată și relevantă a fotbalului care reușește un hattrick cu goluri din ofsaid. În mod tradițional, la hattrick-urile cu goluri anulate, jucătorul primește mingea din partea arbitrului de centru iar tușierul i-o ia după ce verifică reluările VAR.

Printre momentele în care tehnologia l-a deposedat psihic pe Morata de orice speranță că fericirea se poate afla măcar o dată și în spatele liniei imaginare, Ouzzy Dembélé a întregit pleiada de momente memorabile ale anului 2020 și a marcat cu un șut deviat în minutul 14. Nu că Barcelona ar fi părut echipa care înainte de meci a ales ligheanul cu jăratec și nu cel cu supă cremă de linte, dar prima repriza nu ne-a relevat o echipă catalană care să pară suficient de sigură că își mai amintește să numere până la pasa cu numărul 87 a schemei de joc 3222/2012.

Embed from Getty Images

Repriza a doua, în schimb, a consemnat despărțirea fără șanse de reconciliere dintre Juve și minge, Barcelona reluând din memoria fotografică a lui Messi și Jordi Alba capitolele de sute de pagini și pase față-verso cu care altădată îți ofereau ocazia de a face un drum până la frigider cu certitudinea că te întorci 50 de pase mai târziu și tot îți mai rămân 100 până se șutează la poartă.

Cu energia plimbatului mingii regăsită mai mult datorită incapacității virale a lui Juve de a găsi măcar un mijlocaș care să nu viseze cu ochii deschiși la Cristiano Ronaldo, Barça rămâne totuși cu cel puțin o problemă: pare că singura variantă prin care Griezmann poate marca presupune ca Messi să dea gol și să declare la poliție că Anton a fost la volan în momentul incidentului.

Spre deosebire de relații interumane, fotbalul e un loc excelent în care să te găsești alături de cineva mai incapabil să evite combinația fatală dintre ușă și degetele de la picioare. Juventus din acest sezon pare mai pregătită să tragă 10 episoade dintr-un film pentru adolescenți, iar Kulusevski e un transfer care până acum se remarcă mai ales prin aparenta lui capacitate de a juca cu succes într-un remake al filmului Pistruiatul.

Iar pentru că suferința trebuie să aibă și o încheiere, ea s-a numit în seara asta Bernardeschi. Prima lui eroare e că nu a alergat la vestiar atunci când Pirlo l-a chemat la schimbare, iar a doua a fost că a alergat peste Fati, în careu, provocând un penalty la care nici măcar nu a fost necesar VAR-ul, dar fi fost oportună o anchetă de malpraxis fotbalistic.

Embed from Getty Images

Mai rămâne dilema fazei de pe final de meci, în care Ansu Fati, singur cu portarul, i-a pasat lui Braithwaite, dar dintr-un anumit punct de vedere putem înțelege alegerea făcută de puștan: lui Juventus sigur îi mai dai goluri, dar oportunitatea de a contribui la un gol al lui Braithwaite e ceva ce jucătorii Barcelonei nu pot rata. Mai ales în condițiile în care Martinică poate oricând să își reia job-ul de asistent vânzări de suveniruri în cazul în care se reiau meciurile cu public.

Nu mai zăbovim pentru a discuta eliminarea din minutul 85 a lui Demiral, pentru că asta i-ar pune într-o lumină proastă pe toți ceilalți jucători de la Juve care nu au luat cartonaș roșu, dar au jucat ca și cum ar fi fost eliminați.

Manchester United – RB Leipzig: 5-0

Manchester a anunțat recent că vrea să fie prima echipă din Premier League care se înhamă la organizarea de meciuri cu spectatori, iar speranța umilă a „diavolilor” e că ar putea relua festivitățile la o capacitate de maximul 23.000 de bilete vândute. Nu vă uitați și către Liga 1, pentru că cele mai multe echipe românești ar falimenta dacă ar avea de tipărit 23.000 de bilete.

Meciul cu Leipzig a părut un preview pentru fani, ca să vadă și ei ce cadouri îi așteaptă dacă-și iau inima-n dinți și masca-n față și onorează cu prezența. Pentru că echipa lui United a trecut peste etapa de vară în care a promis transferuri, iar acum promite doar platouașe încărcate cu frigărui doldora de goluri. RIP 90% dintre scriitorii din programa școlară. Sunt mândru că vă pot cinsti memoria folosind cuvântul „doldora” pentru prima dată de la absolvirea liceului.

Embed from Getty Images

Cât timp Greenwood a fost cerberul lui United, pentru Leipzig lucrurile au mers nesperat de bine: au primit un gol după o pasă trasată cu șublerul de Pogba și ultimul sfert de oră al meciului dădea semnele unui rezultat onorabil, ba chiar cu potențial în zona strânsului de puncte și speranțe. Enter Marcel Sabitzer la nemți și apoi o avalanșă de erori cu care mijlocașul lui Leipzig s-a asigurat că Marcus Rashford va pleca acasă cu mingea cu care a turnat hattrick în ghetele nemților. Când atacanții lui United au terminat norma de goluri, în careul nemților încă puteai vedea tendoane sărite din șosete și corpuri distorsionate după fente de șut. Și un 5-0 pe tabelă, scor cu care Leipzig va intra în ședința din care trebuie să rezulte ori un plan foarte bun de redresare, ori niște scuze excelente.

FC Krasnodar – Chelsea: 0-4

Deși FC Krasnodar vine din orașul în care Dan Petrescu a avut două misiuni evanghelice în urma cărora fântânile fotbalului păreau a fi pe veci contaminate cu tactici de apărare compulsivă, rușii au preferat să nu facă nimic din tot ceea ce ar trebui să facă o formație ce trebuie să țină de căpăstru forța reunită a tuturor marilor speranțe din campionatele Big 5.

De data asta, Werner, Havertz, Pulisic și Ziyech au căzut pe subiect și au răsplătit orele de meditații la supra preț pe care Abramovich le tot plătește la Chelsea în gol, în timp ce finalurile de sezon îi aduc doar corigențe pe linie și promisiuni pentru un loc trei mai altfel în Premier League. S-a terminat 4-0 fără prea multe explicații pentru că, în esență, la astfel de ocazii nu e neapărat să știi pașii de dans, ci doar să dai din picioare până când toată lumea înțelege într-un final că nu ești tocmai un caz irecuperabil. Iar Chelsea a făcut-o.

Istanbul Bașakșehir – PSG: 0-2

Tradițiile se respectă la PSG, care l-a pierdut din nou pe Neymar. Omul s-a accidentat în prima repriză, dar cu Neymar nu poți fi sigur chiar niciodată: poate e ceva grav, poate a fost doar o simulare scăpată de sub control sau poate o fi având omul niște zile de concediu rămase pe anul ăsta, iar un meci la Istanbul s-a dovedit ocazia perfectă.

Apropo de ocazii, turcii nu au prea avut, iar PSG a prea avut. Se pare că fotbalul nu e corect și le dă cu precădere celor care îl au oricum și pe Mbappé. Moise Kean a fost contractat pentru operațiunile de marcare a teritoriului, iar PSG se poate întoarce din nou, în aceeași liniște, la campionat. Competiție în care joacă contra unor echipe care-și negociază operațiunile financiare cu banii pe care PSG îi refuză ca rest atunci când cumpără jucători pentru echipa secundă.

Embed from Getty Images

Borussia Dortmund – Zenit St. Petersburg: 2-0

Cu excepția unei faze din prima repriză în care Burki a lăsat impresia că nu-și mai găsește mâinile, Borussia a ținut strâns lanțul pe echipa lui Zenit, care a terminat meciul fără niciun șut pe poartă.

L-am văzut în meciul ăsta și pe Jude Bellingham, pentru care Borussia a dat niște zeci de milioane de euro în care deja se adaugă drojdie și din care deja se conturează formele unui promițător transfer ulterior. Englezul a pasat decisiv pentru al doilea gol al Borussiei, gol marcat în mod regulamentar de către Haaland, care-și menține dieta de un gol pe meci și face asta în timp ce ne oferă și fapte bune. De exemplu, se pare că îi putem scrie numele cu doi „aa” și nu mai trebuie să cerem caractere speciale de la colegii norvegieni.

Ferencváros – Dinamo Kiev: 2-2

Ciudată adunare de personaje în aceste meci. Pe de-o parte, Kievul e locul datorită căruia mai există pașapoarte românești aflate în tranzit pe traseele Champions League. Ar fi nedrept să spunem că pașapoartele astea-s cărate de Tudor Băluță, pentru că mijlocașul de la tineret tocmai ce-a prins primele lui minute în Champions League. Două la număr, dar altfel îți ștergi ghetele atunci când iarba de pe ele nu e imaginară.

Însă la Ferencváros e ciudățenia cea mare: înainte să aibă Gică Hagi ocazia de a discuta despre transferurile lui și despre felul în care acestea schimbă fotbalul european, un fost fotbalist de la FC Voluntari a pasat decisiv la golul cu care maghiarii i-au luat lui Lucescu ocazia de a mai pune sub prispă o victorie europeană. Aissa Laidouni a dat plimbările cu autocarul pe mormăitul imnului Champions League, iar vecinii de le Vest au scos un punct care ațâță mai tare focul de sub paltonul lui Nea Lucică.

FC Sevilla – Rennes: 1-0

FC Sevilla pare într-o criză profundă. Tragerea la sorți a fost una plină de ghinion pentru spanioli, care-și văd puternic periclitate șansele de a mai câștiga și anul acesta trofeul din Europa League. Lopetegui a ajuns chiar și la punctul în care l-a ținut pe Rakitic pe bancă, dar Rennes nu a putut fi înduplecată să câștige.

Asta e doar o veste bună pentru CFR Cluj, care s-ar putea gândi într-o perspectivă ceva mai largă la propriul parcurs european, cu atât mai mult cu cât misiunea Sevillei de a ajunge pe locul 3 devine mai complicată de la o etapă la alta. Nu-i nimic, oricând există anul viitor și intervalul 2022-2052 pentru o nouă serie de succese semi-importante pentru Sevilla.