Dacă ați nimerit cu degețelele în ițele încurcate și gâdilitoare care compun cronicile Champions League, sunt sigur că puteți aprecia cum se cuvine faptul că site-ul a îmbrăcat haina de toamnă și a reintrat în zodia meciurilor la care știm ora începerii, dar mai ales știm când dau sfinții să se și termine. Pentru că-n fotbal e o vorbă care nu se aplică la tenis: spectacolul vine, dar mai și pleacă.
Borussia Mönchengladbach – Real Madrid: 2-2
Dacă sunteți fani ai lui Real, vă aflați la locul potrivit. Dacă nu sunteți, nu o să deveniți după cronica asta, dar poate vă vine ideea să adoptați primul amărât pe care îl găsiți în fața unui indicator de trecere la nivel cu calea ferată, rugându-se fierbinte ca fotbalul din Hazard să învie. Ideea e că dacă există echipe pentru care joacă ai puțin lotul actual, cât mai ales palmaresul și numele, una dintre ele sigur este Real Madrid.
Nu o fi reușit Messi să le rupă madrilenilor cârligul de la coroană în El Clasico, dar gluma tot pe Real și fanii ei a rămas, pentru că echipa lui Zidane chiar a părut să creadă timp de vreo 80 de minute că un 3-1 în cel mai important meci al planetei poate fi trambulină pentru o partidă în care dai peste unii obișnuiți să-și numere dinții în gând de cel puțin două ori pe an. Măcar după turul și returul cu Bayern.
A fost totuși meciul perfect pentru Real, pentru că a revenit după accidentare Eden Hazard: nu neapărat pentru că era nevoie de sclipirile lui asemănătoare cu ochii socrului mare la depistarea domnișoarelor de onoare, ci mai degrabă pentru că Vinicius Junior a jucat atât de slab, încât Hazard putea da prost la poza de final doar dacă, la schimbare, intra în restaurantul stadionului în loc să nimerească gazonul.
Embed from Getty Images
După ce au scăpat de singura ocazie aproximativă pe care a avut-o Realul, prin Benzema în minutul 17, Borussia s-a urcat pe săniuță și a început să coboare în ograda madrilenă. Încadrați regulamentar pe banda din mijloc și circulând cu viteză medie spre ridicată, nemții au lăsat iarba de pe benzi să crească în liniște și au atacat cu perseverență una dintre marile slăbiciuni pe care Realul le are sezonul ăsta: capacitatea de a juca fotbal în meciurile cu echipe modeste. Pe un contraatac de tip școală online al nemților, Marcus Thuram a pus latul în urechea mingii și făcut suflarea blanco să gâfâie a pagubă și deznădejde anticipată.
Fani ai Realului, cum v-ar suna o semifinală de Europa League anul ăsta?
Tot Thuram a fost cel care a sădit o nouă sămânță a îndoielii în creierele jucătorilor Realului, deja pierduți prin marea de stejari ai deznădejdii. La 2-0 pentru nemți, Zidane a luat-o atât de personal încât, de urgență, i-a montat lui Modric dinții și l-a trimis la desenat. Practic, marele pas înainte pentru Zizou era că avea în teren echipa care înota cu caloriferul în brațe în dubla cu City.
Nu zice nimeni că e rău să ajungi să îi tragi de coate și codițe pe Casemiro, Benzema și Ramos în minutele 87 și 91 ale unui meci cu o echipă care altădată ar fi fost o provocare pentru Real doar din punctul de vedere al silabisirii, dar două recentrări reușite în sesiunea de restanțe a partidei sunt sigurele motive pentru care jucătorii Madridului vor găsi mâine apă caldă la dușurile din vestiar. Între timp, Gladbach a scăpat prin crăpăturile mesei ditai ciolanul rozaliu. Dar de-aia aia există echipe mici și echipe mari: alea mici pierd 3 puncte chiar și când au 2-0 în minutul 87, iar cele mari scot un punct dobândă de la vagonul de trofee câștigate anterior indiferent de partidă. Așa e business-ul.
Embed from Getty Images
Liverpool – FC Midtjylland: 2-0
În acest sezon de Champions League există în faza grupelor 10 cluburi cu valoare de piață mai mică decât cota lui Mbappé, dar danezii s-ar încadra perfect și într-un top 10 al echipelor pe care Liverpool le poate cumpăra la pauză.
Cu echipă de rezerve, dar în același timp cu un prim unșpe cu care ai prinde podiumul în orice campionat care nu se numește Premier League, Liverpool a câștigat 3 puncte. Cu toate astea, îl trimite pe Fabinho să îi fie coleg de convalescență lui van Dijk. Practic, având în vedere evoluția crizei Covid-19 în Marea Britaniei și recentele descoperiri științifice, e nevoie doar de un val de amnezie națională pentru ca Chiricheș să devină soluția perfectă pentru centrul apărării lui Liverpool.
Băieții de la Midtjylland au început tare, au avut o ocazie uriașă la 0-1, prin Dreyer, dar danezii au avut parte de noroc dintr-o singură perspectivă: internetul are o capacitate de stocare fabuloasă, deci nu vor avea probleme să demonstreze în dezbateri că au stat zdravăn în teren cu englezii, doar că hoțoaica vărgată nu a vrut să treacă de mănușile lui Alisson. Pentru Liverpool, bilanțul e perfect: 6 puncte din două meciuri, un autogol, un gol din penalty, plus unul de autor. Mult mai bine decât în campionat. E adevărat acolo nu joacă Midtjylland, dar orișicât.
Lokomotiv Moscova – Bayern München: 1-2
Când Bayern dă primul gol în minutul 13 și nu te afli la o distanță sigură de echipa lui Flick, poate te gândești de două ori dacă nu ar fi fost totuși mai bine să respecți regulile europene de pandemie și să joci fără spectatori. Rușii au riscat, dar până la urmă toți suntem datori în vreun fel către ANAF și către echipele nemțești ce se plimbă în fiecare an în grupele competițiilor europene.
După golul marcat în minutul 13, tricoul a explodat pe Goretzka și am putut vedea cu toții ce s-ar fi putut întâmpla și cu Ciprian Deac în cazul în care ar mai fi rămas 2 ani în Bundesliga. E bine și așa, pentru că acum avem în Liga 1 un jucător care la 65 de ani, trei nepoți și o pensie cumulată cu salariul de la CFR va alerga o lungime de stadion în doar 15 secunde. 13,5 dacă îi punem în căști urletele lui Dan Petrescu.
Embed from Getty Images
Scorul e înșelător, dar nu așa cum pare. Lokomotiv a dat un gol doar ca să-și facă inimă rea și să lase impresia că diferența dintre echipe nu stă de fapt în capacitatea lui Bayern de a câștiga meciuri de Champions League încă din momentul în care toarnă dimineața laptele peste cereale.
De fapt, știrea meciului este că Lewandowski nu a marcat. În ritmul ăsta se va apropia vertiginos de eficiența lui Ionel Ganea. Are 10 goluri în 5 meciuri de Bundesliga și probabil că statisticienii echipei oricum nu țin cont de deplasările pe care Bayern le face doar în scopul promovării partenerilor de pe tricourile de antrenament. Ce altceva să facă nemții la Moscova? Suntem în 2020, nu-n 1944.
Șahtior Donetsk – Inter Milano: 0-0
Dacă am putea pune într-un singur om capacitatea Interului de a vinde an de an iluzia unei renașteri inevitabile, probabil am crea un politician capabil să strângă voturi chiar dacă promite telegondolă între gara Mizil și asteroidul 2018 VP₁. Nu mai e deloc clar dacă Șahtiorul vine la meciuri cu jucători reali sau dacă face convocări online din rândul angajaților care au reușit să schimbe turele 2 și 3, dar pentru Inter nu a contat: două bare în prima repriză și o ratare din 5 metri a lui Lautaro Martinez sunt axele X și Y pe care se poate continua linia clasică a italienilor.
Atletico Madrid – RB Salzburg: 3-2
Seara în care Atletico a marcat într-un singur meci cât într-un tur de campionat putea fi lejer seara în care v-ați fi apucat într-un final să dați burta aia jos sau în care v-ați fi aranjat în sfârșit șosetele din dulap. Probabil că ați ratat-o, doar știm că la meciurile lui Atletico până și Simeone se uită doar pentru că-i plătit să facă asta. Dar vă pot confirma că Joao Felix a încercat să dea gol din foarfecă, procedeu blocat administrativ la Atletico prin regulamentul de ordine interioară, și a fost în general pus pe show într-o echipă care de ani de zile pare în litigii administrative cu ochii noștri. Iar dacă naționalismul deșănțat vă e în același timp comorbiditate și a doua natură a firii, lăsați-mă de mână când spun că maghiarul Dominik Szoboszlai e fix jucătorul pe care tot avem impresia că îl avem în fiecare transfer ratat și pe care, de fapt, nu o să îl avem în următorii 5 ani. Dar e ok, îl au vecinii.
Embed from Getty Images
Atalanta – Ajax: 2-2
Ca să fie clar cât de puțin pricepem din fotbal, meciul ăsta a fost cumva combinat de către Digisport cu partida OM – City. Am mai văzut idei de astea crețe când văru-miu făcea mișto de mine și ținea ascunsă sub pernă o a doua telecomandă cu care îmi schimba canalele din cealaltă cameră. Nu spun că individul era tâmpit, dar în urmă cu vreo doi ani plimba tabloul lui Avram Iancu la un protest CpF. Așadar, pentru că cineva a decis că două meciuri din care nu înțelegem nimic sunt mai bune decât unul, aflați că Manchester City a câștigat, iar Atalanta, Ajax și OM nu.
FC Porto – Olympiakos Pireu: 2-0
S-a jucat și aici cu spectatori, dar ăștia sunt la marginea Europei și biletele spre Portugalia oricum sunt prea scumpe pentru români. Și pentru greci, care au promis că nu mai revin. Bătaie și căldură au și acasă. Dar stați liniștiți, și noi vom avea: l-am votat și noi pe Nicușor Dan și-o să transforme apa rece în apă caldă prin frecarea moleculelor cu țeava ruginită.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
