Ăla mic M-am oprit în fața tarabei. Era pustiu în jur. Sâmbătă la ora 15 nu mai stă nimeni în piață la două-trei grade. Într-un vas mare erau tot felul de flori. Mi-au atras atenția cele șase buchete
Un monument în cinstea eroului apei calde Dimineaţa în cartier. Eu stau la etajul nouă. De ceva ani încoace, indiferent de zi, am observat un obicei care funcţionează precum ceasurile elveţiene care nu au ajuns încă în mână bişniţarilor.
Şoferii de taxi şi psihologia inversă Până acum câţiva ani, taximetriştii din Bucureşti aveau ştaif şi te recunoşteau înainte să intri în maşina lor. După accent, probabil. Dacă nu erai din zonă, te gineau mai rapid decât
Uneori, prefer să fiu prost Ni se întâmplă tuturor să dăm pe străzile oraşului de maşini în care cineva învaţă să conducă. Cu ajutorul unui instructor. Trecând peste glumele de genul "Pe vremea mea, şcoala se făcea
Parcul Titan: lebede negre, păuni şi raţe cu boboci Nu ştiu dacă la bază stă ideea preconcepută pe care o avem cu toţii atunci când prununţăm cuvântul "lebădă", cea legată de faptul că o familie de domni de origine incertă ne-au făcut de
Vând fân În centrul Bucureștiului, o capitală europeană născută și crescută, dar niciodată domesticită.
Slugă la doi stăpâni (Teatrul Masca) – între isterie și geniu Mărturisesc deschis că nu sunt adeptul teatrului ieftin. Al scenelor înguste, superflue, supeficiale și create exclusiv pentru a dialoga - în sau în afara contextului - cu publicul. Pe de o parte
