Am dat astăzi de unul dintre cele mai interesante discursuri pe care le-am auzit vreodată. Ken Robinson ne povestește despre cât de importantă este creativitatea umană, despre cât de mult este ea îngrădită de un sistem de învățământ bazat pe logici care nu mai sunt valabile acum (idee susținută cu argumente foarte tari), despre sistemul deficitar de diplome și, pe alocuri, despre modul în care femeile și bărbații gândesc creativ.
O prezentare excelentă, din care citez câteva pasaje geniale:
Creativitatea este la fel de importantă precum alfabetizarea
Copiilor nu le este frică de faptul că s-ar putea înșela. Dacă nu ești pregătit să te înșeli, îți subminez creativitatea
Picasso: “Toți copiii se nasc artiști”. Dar, dacă nu ești crescut creativ, ești crescut în afara creativității. Sau, mai degrabă, ești educat în afara ei.
Matematica e la fel de importantă precum dansul. Toți avem corpuri, nu-i așa?
Cred că scopul oricărui sistem de învățământ din lumea actuală este de a produce profesori universitari. Aceștia sunt oamenii care ies în față la școală.
Mulți oameni talentați, inteligenți și creativi cred că nu sunt de valoare pentru că singurul lucru la care erau ei buni la școală nu era apreciat sau era chiar stigmatizat.
Acum câțiva ani, aveai nevoie de licență ca să te angajezi. Unde atunci aveai nevoie de licență, acum ai nevoie de master. Iar unde aveai nevoie de master, acum ai nevoie de doctorat. Este un proces de inflație academică.
Trebuie să regândim complet viziunea asupra inteligenței.
Creativitatea este procesul de creare a ideilor originale care au valoare.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
