1. Ideea mi-a venit undeva la începutul lunii decembrie, iar primul care a aflat despre ea a fost Toma. Pe Messenger. A fost atât de încântat, încât în aceeași zi am început să-i contactez pe ceilalți bloggeri care apar în clip. Pe fiecare, pe rând, tot pe Messenger. Fiecăruia i-am explicat același lucru. De 25 de ori. Ultimul care a fost cooptat în echipă a fost Andrei Bicky. De fapt, el e singurul care nu are blog, dar poate să facă unul în 30 de minute. Deci nu e blogger, e blog builder. Am considerat că se pune.
2. Ideea de a-l aduce pe Dan Teodorescu în clip a venit a doua zi după ideea de a filma clipul. L-am contactat pe Facebook (da, totul s-a întâmplat pe internet la #secrettweetmeet), ocazie cu care am încheiat era în care spuneam că Facebook-ul e inutil. “Ăla de la Taxi”, așa cum îi place lui să-și spună, a răspuns în trei zile. A zis da.
3. Ideea de a apărea la final, îmbrăcat în om de serviciu (cu halat de uzină și o bască de tip Ceaușescu – aceasta din urmă schimbată însă ulterior din motive diverse), i-a aparținut lui Dan. În prima fază, el ar fi trebuit să-și cânte un vers, așa cum au făcut toți ceilalți.
4. Singurul care a aflat de idee prin intermediul altei metode decât cea “convențională” a fost Vlad Dulea. Cel care își afirmă deschis greutățile și problemele din viață (e singurul care spune deschis “băi, ce greu e!”) a fost sunat și invitat separat. Nu știu de ce.
5. Deși am spus că nimeni nu a refuzat cooptarea în clip (toți s-au declarat încântați de idee încă de la început), a existat o persoană care a preferat să rămână low profile. L-am înțeles și îi mulțumesc că n-a dat ideea mai departe.
6. Pe lângă cei din clip, la filmări ar fi trebuit să vină și Andi, Arhi și Manafu. Toți trei au avut însă treburi urgente de rezolvat. În România sau în afara țării. Rămâne pe data viitoare.
7. Mi s-a reproșat (mă rog, mai degrabă am fost întrebat) de ce nu am chemat și alți bloggeri cunoscuți. Din două motive: pe unii pur și simplu nu-i știu, iar alții au ignorat invitații la proiecte anterioare la care alții au participat și care au ieșit foarte bine. Am vrut ca lumea să vină de plăcere, nu să risc să mă rog la nesfârșit de oameni. Apoi, reproșurile au atins faptul că cei din clip sunt “necunoscuți”. Există viață și după trafic.
8. Ideea hashtag-ului #secrettweetmeet a venit în primul mail trimis tuturor celor implicați în clip “O să vă rog, încă o dată, să mențineți discreția totală asupra întâlnirii noastre, pe care o vom denumi, de exemplu, #secrettweetmeet” suna fraza respectivă. Partea de după virgulă a venit de fapt la recitirea mailului. Bine c-a venit!
9. Am fost atât de entuziast de ce se întâmpla și de faptul că toată lumea primea cu brațele deschise ideea, încât am lăsat la urmă locul în care vom face filmarea. La Cristina Bazavan și la Tabu am ajuns prin Toma. Cristina a fost și ea megaîncântată și a făcut rost de Alex, omul cu imaginea. Cine se-aseamănă se-adună. Oameni de mare caracter și profesioniști.
10. Multe dintre elementele din clip au fost regizate cu mult înainte de filmare, dar câteva au venit pe loc. Tabla cu “Întâlnirea îndrăgostiților anonimi” era în plan cu mult înainte, dar mâna care taie și scrie “bloggeri” în loc de “anonimi” (e a lui Toma Nicolau, apropo) a fost o idee născută loco. Tabla câinelui era în plan încă dinainte, dar mesajul și lăbuțele (desenate de Alecu, fiul lui Chinezu) au fost create atunci. În ultimele două scene, Vlad și cu mine trebuia să apărem separat, dar am considerat că povestea se încheie mai frumos așa cum o vedeți acum.
11. Câinele din clip se numește Luna și este al copiilor lui Cristi China-Birta (sau Chinezu, dacă vreți). O altă variantă a scenei era să-l îmbrăcăm pe dinamovistul de Pandutzu în tricoul echipei favorite, pentru ca rolul câinelui să fie jucat de el. Ideea a căzut repede, la două secunde după ce a mi-a venit.
12. Filmările au avut loc într-o sâmbătă, între orele 10 și 23. De fapt, filomarea propriu zisă s-a terminat la ora 18, dar o parte a echipei (Toma, Cristina, Alex, Grumăzescu, fetele de la Tabu) au așteptat până când Dan a ajuns pentru a-și filma scena. Omul avusese concert la Iași în seara anterioară și a venit de pe drum direct la studioul nostru improvizat.
13. În seara respectivă am aflat prima dată de faptul că (pe atunci) viitorul album Taxi va avea și versiunea în engleză a piesei Cele două cuvinte. Dan ne-a recitat versurile întregii melodii, deci acolo le-am auzit prima dată “traduse”.
14. În timp ce în studio se trăgeau duble cu fiecare în parte, băieții se strângeau – pe măsură ce terminau de filmat – în living, unde s-a născut și #nohai, de care eu am auzit doar la finalul zilei. Nu vă pot spune exact ce înseamnă, de unde a pornit și care e istoria expresiei/hashtag-ului, dar sunt sigur că există o mână de oameni care ne pot ajuta în acest sens.
15. Fetele de la Tabu au venit la muncă sâmbătă dimineață pentru noi. La început nu au fost extrem de încântate (e normal, nu știu cine ar fi), dar pe parcurs au devenit parte din echipă (au văzut că nu ne-am strâns acolo pentru a crea o a doua Academie Română)și mai rămăsese puțin până să le introducem în clip. Le mulțumim și pe această cale.
16. Clipul a fost montat de Bimus (Valentin Sturzu), la care am ajuns prin Hoinaru (Alex Ciucă). În principiu, între momentul în care ne-am văzut și apariția versiunii finale a trecut o săptămână. Pentru că s-a lucrat frame cu frame, secundă cu secundă, cadru cu cadru. Și, după ce i-am mulțumit de vreo patru ori pentru clipul final, a mai trebuit să rezolve mici decalaje între imagine și sunet. Le-a făcut flawless.
17. Unele dintre fetele de la Tabu nu au mai mâncat pizza de câteva luni. Sau ani. Sper că subiectul nu ar fi trebuit să fie tabu.
18. La final, cei din clip au fost invitați de Taxi la concertul oficial de lansare a albumului nou, intitulat – evident – Cele două cuvinte. Nu am putut să fiu acolo, dar bloggerii au cântat pe scenă alături de Dan piesa (video via Ionuţ Bunescu). Bravo, dragilor!
19. Apropo de Taxi, ideea mi-a venit mai ales pe filieră emoțională. Sunt un vechi fan Taxi, știu să cânt piesele lor vechi și foarte vechi, unele foarte dificile (Vișine, Păcat că nu ești normală), dar nu am fost încă la niciun concert al lor. Evident, în clasicul stil Meșteresc, nu am putut ajunge nici măcar acum, din motive legate de muncă și deplasări în străinătate. Dar tot fac cumva să ajung la unul
20. După ce clipul a fost gata, fiecare dintre cei prezenți l-au avut la dispoziție pentru a-l vedea într-un colț de internet. La cinci minute după ce fusese rugat să păstreze deplina tăcere, unul dintre cei din echipă a dat clipul mai departe. Nici până acum nu am aflat cine e :)
“Din păcate pentru România, eu, tu, noi nu existăm în această țară. Suntem mici și nu existăm, deci trebuie să ne bucurăm de fiecare idee și acțiune de genul ăsta” – Dan Teodorescu.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
