Frați într-ale tenisului, 31 mai va rămâne în memorie ca o zi specială la Roland-Garros. O zi pe care toată suflarea acestui sport și-o aduce aminte ca fiind momentul în care Rafa Nadal a pierdut primul său meci la Slam-ul parizian.
Nu azi, fiți pe pace, n-a fost inventat încă belgianul care să oprească uraganul cu o amărâtă de rachetă și cu picioarele alea subțiri ca grisinele. S-a întâmplat acum fix 10 ani, când suedezul Robin Soderling a reușit ceea ce doar încă un jucător a mai făcut în toată istoria participărilor lui Rafa la Roland-Garros: o victorie în fața omului pe care Ăl’ de sus l-a pus să păzească zgura, ultimul element din natură pe care Bunuțu’ îl credea valoros atunci când l-a creat. Dacă știa ce pasiuni se vor naște pe un amărât praf de cărămidă, elimina jumătate de tablou periodic din program și-i lăsa pe ăștia să joace pe o suprafață compusă din jumătate mercur, jumătate beriliu.
Dar probabil că și acolo tot Roger, Rafa și Nole ar fi câștigat toate Slam-urile. Asta dacă nu cumva tușele ar fi fost construite din plutoniu, caz în care Andy Murray ar fi inventat în mod cert foarte eficientul rever cu 6 mâini.
În altă ordine de idei, dacă a rămas vreunul dintre voi care nu a dat follow paginii Porsche de Instagram, faceți acum acest gest nobil și lăsați orgoliile. Singura alternativă e să tăbărâți luni în showroom-ul Porsche și să cumpărați compulsiv un 911, spunându-le că v-am trimis noi.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Petra Martic – Karolina Pliskova: 6-3, 6-3
Începe să devină interesant. După ce a câștigat turneul de la Roma, oferindu-și sieși un ghiont serios fix la intrarea pe turnanta spre Roland-Garros, Pliskova a primit o supradoză de zgură în viața ei de hardistă și a frânat brusc cu ozul zigomatic înfipt în țărână. Autoarea gestului minunat de a o scăpa pe potențiala finalistă Simona de inoportuna finalistă Pliskova a fost Petra Martic. O surpriză dacă-ți treci fugitiv privirea peste clasament, dar un rezultat cât se poate de acceptabil la nivel nervos dacă iei în considerare cum s-a jucat în general în sezonul ăsta.
Embed from Getty Images
Au jucat două dintre cele mai în formă jucătoare pe zgură în acest moment. Petra Martic are cele mai multe victorii în praf în sezonul 2019, câștigând turneul de la Istanbul și bifând semifinală la Charleston, în timp ce Pliskova, care a început sezonul de zgură beteagă, și-a revenit între timp și a cauzat daune masive la Roma, la ultima haltă înainte de Gare du Nord. Deci n-a fost o o surpriză imensă, ci mai degrabă o victorie a unei jucătoare pe care mulți o ignoră, dar care astăzi a jucat fantastic într-un ritm și cu lovituri care au toate șansele s-o care-n spate până hăt, înspre finală. Dincolo, Pliskova a avut probleme majore cu luneta, executând 28 de greșeli neforțate și doar 23 de winnere, statistică deloc confortabilă pentru o tipă care în mod normal mitraliază bullseye-ul până-l face capac de toaletă.
Embed from Getty Images
Per total, dacă e să alegem o finală între Simona și Karolina sau una între Simona și Petra Martic, bineînțeles că o alegem pe croată, chit că Pliskova n-are niciun titlu de Slam și nu mă lasă sufletul să mă gândesc că fata asta va trece în statistici fără să-și lase măcar o dată boii la adăpat în troaca cu Perrier și Evian.
Bopanna/Copil – Bonzi/Hoang: 6-4, 6-4
O să scriem și despre meciul ăsta câte ceva, deși n-a mers nimeni pe terenul 6 să le facă două fotografii oamenilor, să credem pe cuvânt că partida a avut într-adevăr loc și n-a fost făcătură NASA. Și în ciuda faptului că Marius și Rohan nu au avut astăzi de săpat nici jumătate din cât au avut în primul tur, atunci când perechea tikki-sarmala a eliminat favoriții numărul 6 ai competiției de la Paris, adică pe Raven Klaasen și pe Michael Venus.
Astăzi, cei doi au trecut fără să se îndoaie de șale de francezii ăștia adunați la o miuță de prin satele din jurul Parisului. Mă rog, Antoine Hoang – băiatul bandajat din imaginea de mai jos – are mâine meci pe tabloul principal în turul al treilea, dar a picat cu Monfils și va pierde. Bopanna și Copil au condus autoritar pe tot parcursul meciului, au spart banca de break-uri de fiecare dată când au găsit ușa deschisă și nu le-au dat localnicilor nici măcar de-o ciorbă speranță că ar putea devia în vreun fel cursul meciului.
Embed from Getty Images
Bineînțeles că omul-cheie al meciului a fost Rohan Bopanna, un tip care știe să înjure în românește de pe vremea în care câștiga la Madrid și Stuttgart la braț cu Florin Mergea. Bopanna e unul dintre zeii jocului de dublu, având 18 turnee majore câștigate în carieră plus un Slam la dublu mixt. Pentru cititorii noștri rămași pe recepție de la cronicile de Champions League, omul nu e tocmai Messi și Ronaldo, da’ de un Benzema, acolo, tot se adună când îi vezi CV-ul. Treaba e că, deși Bopanna bea sânge de dubliști la micul dejun, omul a avut ghinionul de a nimeri prost la majoritatea Slam-urilor la care a jucat, cel mai bun rezultat al său fiind o finală la US Open, în 2010.
Așa că, în cazul în care Copil îl ajută anul ăsta la Paris să depășească sferturile, indianul va bifa cel mai bun Roland-Garros din istoria sa. Iar dacă Bopanna îl ajută în timpul ăsta pe Marius să depășească depresiunea de formă în care pare că a înțepenit anul ăsta, o dăm la pace și considerăm că relația mutuală dintre cei doi și-a atins apogeul în chiar primul Slam jucat împreună. Deocamdată sunt în optimi și vor juca contra echipei Lajovic/Tipsarevic, care bagă jar pentru prima dată împreună într-un turneu și-s cunoscuți mai degrabă pentru simplu. Dar încurcate sunt căile dublului și probabil că parola pentru sferturi va fi tot la Bopanna, iar Marius va ține de șase.
Rojer/Tecău – Berankis/Nishioka: 6-3, 6-3
Marius Copil și Horia Tecău au jucat astăzi în același timp la dublu, dar pe terenuri diferite. Dacă despre colegul lui Masică am făcut deja vorbire, despre coechipierul lui Tecău nu cred că mai e cazul să discutăm. Pentru că Horia și J-J joacă de atât de mult dublu împreună, încât probabil că deja sunt mai mult decât empatici pe teren. Eu aș miza pe faptul că cei doi se simt reciproc atât de bine, încât Horia îl sună pe Rojer de fiecare dată când olandezul îi trimite mesaj de noapte bună, apoi se pune pe șestache să mai bage un episod din Black Mirror. “Bă nene, nu ziceai că dormi? Știi că mâine jucăm cu ăștia și oamenii știu cu dropshot-ul, bagă prăjina-n pernă”.
Embed from Getty Images
În fine, ideea e că Berankis și Nishioka s-au băgat la dublu la Roland Garros mai mult ca să aibă explicații în fața antrenorilor când ăia îi pun să bage abdomene între meciurile de simplu. “Frate, 3000 de reprize aș face, dar uite ce zice calendarul, am meci cu Tecău. Așa că dă-mi un Gatorade de acolo și lasă-mă să zac”. Cam așa-i cu jucătorii de simplu care eșuează la dublu în turneele mari. De altfel, Nishioka a venit la meci azi după ce ieri a fost surprins de camerele radar într-un gest tandru cu Juan Martin del Potro la finalul unui meci absolut superb pe care cei doi l-au jucat în turul al doilea. A fost ditai maratonul de aproape 4 ore care s-a terminat 6-2 pentru argentinian în setul decisiv. Deci probabil că omului nu i-a mai ars de tenis și azi, iar singurul lucru pe care l-a dorit cu adevărat a fost să se arunce într-o cadă fierbinte și să-și ascută lama de katana.
Vestea bună e că următorul meci al dublului Rojer/Tecău va fi cu frații Bryan. Se joacă în optimi, deși știm cu toții că asta-i bătaie de finală de Turneul Campionilor. Dar cum unul dintre frați s-a ciobit pentru o perioadă, oamenii au alunecat prin clasamente și acum bagă cărbuni să revină la manete. Și mai interesant e că Rojer și Tecău au jucat cu familia Bryan de două ori în ultima lună: la Madrid și la Roma, ambele în primul tur. La Madrid au bătut ai noștri și s-au dus sanie până la trofeu, iar la Roma au bătut ai lor și au ajuns cu pick-up-ul ruginit până-n sferturi. Va fi meci tare, deci sâmbătă faceți-vă programul în funcție de asta, mai dă-l naibii de grătar.
Roger Federer – Casper Ruud: 6-3, 6-1, 7-6
Nasoală viață trebuie să aibă ăștia care se apucă de tenis în Norvegia. În primul rând, e foarte posibil ca sportivii de acolo să aibă salarii mai mici decât restul lumii, așa că faptul că te apuci de tenis încercând să reușești să fii cineva în viață se lasă cu rușini din partea familiei: “Băi Casperuț, da’ de ce nu vrei tu să te faci medic stomatolog, ca unchiul, și vrei neapărat să mori de foame prin cine știe ce hoteluri ca să te bată vreun amărât de Lucky Loser la Acapulco?”
În al doilea rând, Norvegia e o țară atât de somptuoasă la capitolul tenis, încât o singură familie a reușit să scoată capul în tenisul mare. Așa că, după ce Christian Ruud a reușit cea mai bună clasare din istoria tenisului masculin norvegian – a fost 39 ATP prin 1995 – fi-su’ încearcă același lucru, dar cu rachete mai bune și tricouri mai scumpe. Antrenat de – ați ghicit – taică-su. Asta și pentru că un antrenor costă anual în Norvegia cât un vas de croazieră și, oricum, te poate învăța maxim cum să prinzi somon cu racheta.
Embed from Getty Images
În fine, când alături termenii “tenis” și “Scandinavia”, mintea ți se oprește rapid în Borg, Wilander și Edberg, poate chiar într-un Nieminen la o adică, așa că dintre toți cei care se apucă de sportul ăsta la Oslo rămân să joace de fapt doar ăia pe care psihologii îi declară îndeajuns de puternici mental încât să facă față miștourilor de care se vor lovi pe întreaga durată a carierei.
Am făcut această introducere pentru că era prea ușor să spun pur și simplu că Roger, care a jucat al 400-lea său meci de Slam, l-a bătut pe Casper Ruud în trei seturi și c-a transpirat abia în tiebreak-ul setului final. Dar și acolo doar pentru că nu a reușit să apese pe enter la primele trei mingi de meci, nu pentru că ar fi fost jenat în vreun fel de adversar. Roger devine astfel cel mai în vârstă jucător care ajunge în optimi în istoria Roland Garros-ului, ocazie cu care am aflat și motivul pentru care bătrânul dirijor de la poalele Alpilor a ales să revină anul ăsta pe zgură. Nu de alta, da’ cel puțin câțiva ani nu-i poate bate nimeni recordul, indiferent de câte ori cântă Marcha Real pe Chatrier.
Embed from Getty Images
Anastasija Sevastova – Elise Mertens: 6-7, 6-4, 11-9
Lesia Tsurenko – Aleksandra Krunic: 5-7, 7-5, 11-9
Se întâmplă ca în primele zile ale Slam-urilor să se joace atât de multe meciuri, încât să nu ai cum să urmărești fizic fix cele mai frumoase partide. Cum ar fi cele două de mai sus, terminate cu scoruri atât de asemănătoare, încât nici măcar nu mă mai chinui să scriu două cronici: înlocuim numele jucătoarelor și atât.
De fapt, dintre cele două partide jucate azi, ne-a interesat mult mai mult cel dintre Tsurenko și Krunic, pentru că din ecuația asta a ieșit cea cu care se va bate sâmbătă la prânz cu Simona Halep în meciul din turul al treilea. Lesia și Aleksandra au început meciul cu o zi înainte, dar, pentru că Orașul Luminilor se termină fix unde începe complexul Roland-Garros, întunericul le-a trimis să-și etermine rețeta astăzi, la soare. Nu le-a fost ușor niciuneia dintre ele, pentru că au jucat mai mult de o oră până când sârboaica să-și scape serviciul de sub control și să-i dea adversarei trei mingi de meci.
Embed from Getty Images
Dincolo, Sevastova a salvat 4 mingi de meci înainte s-o bată pe Elise Mertens. Cert e că ne bucurăm masiv astăzi că nu suntem bieloruși, letoni, sârbi sau ucraineni, pentru că vinerea asta tindea spre productivitate zero la nivel național dacă eram în fața unor meciuri care s-au lungit pe durata a peste 3 ore. Iar acum, că spun asta, mă gândesc cu groază la faptul că peste vreo 30-40 de ani vom avea nevoie de suporteri cât mai puțin implicați care să ne plătească pensiile. Așa că mai ușor cu sportul, toată lumea la păcănele.
Și luați de la Anastasija:
Garbine Muguruza – Elina Svitolina: 6-3, 6-3
Am văzut-o ieri pe Elina în tribune la meciul câștigat de Monfils în turul al doilea și m-am bucurat să văd că ai ei sunt bine, sănătoși și că viitorul soț și-a găsit în sfârșit de muncă. Astăzi, însă, nu m-am mai bucurat major când, în derby-ul zilei de tenis de la Roland-Garros, Elina a fost dezmembrată punct cu punct de Muguruza până în momentul în care din ucraineancă n-au rămas decât pozele alea mișto de pe Instagram.
Doar șapte puncte a câștigat Svitolina pe propriul serviciu în primul set, Muguruza reușind peformanța de a face break de fiecare dată când adversara a pus mâna pe lopată. Mă gândesc cu groază ce monștri ar fi generat internetul dacă – să zicem – Simona ar fi trecut printr-un set de genul ăsta cu Muguruza. Doamne ferește, bine că a noastră e înaltă, bine făcută și servește bine.
Dar destul despre Svitolina, pentru că meciul ăsta a fost mai ales despre Muguruza. O jucătoare pentru care zgura de la Paris joacă rolul pe care-l are mirosul cozonacului pentru noi: oricât de prost ar juca în restul sezonului, când nările îi sunt inundate de praful cărămiziu de la Roland Garros își aduce aminte de unde-a plecat cu numărătoarea Slam-urilor.
Embed from Getty Images
Problema pe care-o am cu Muguruza e că ar face bine s-o lase mai moale până spre finală, singurul meci în care ar putea să se întâlnească anul ăsta cu a’ mică. Dar până acolo mai sunt de bătut o Sloane, o Vekic sau o Martic, ultima cu victorie la Garbine acum fix 3 săptămâni, în primul tur de la Madrid. 2-0 la seturi. Drum greu și lung pentru o Muguruza care atunci când își piede concentrarea pentru 5 minute se transformă în bucățile alea de jamon care stau atârnate în restaurantele din Spania: toată lumea le apreciază valoarea și calitatea, dar de bătut nu bat pe nimeni.
Rafael Nadal – David Goffin: 6-1, 6-3, 4-6, 6-3
Surpriză de proporții astăzi pe Chatrier, acolo unde belgianul David Goffin a reușit imposibilul, realizând visul de milenii al jucătorilor profesioniști de tenis. Doborât psihic de importanța momentului și măcinat de jocul incredibil al adversarului, Rafael Nadal nu a fost în stare să se adune mental și a pierdut cel de-al treilea set al meciului într-un moment al partidei în care belgianul a dovedit că, atunci când e în formă maximă, inventează lovituri cărora nu le rezistă nici măcar zeul zgurii. În plus, deplasarea lui Goffin a fost absolut impecabilă și plasamentul fabulos, spaniolul fiind departe de forma care i-a adus 11 titluri la Roland Garros.
În celelalte trei seturi ale meciului, Nadal l-a rașchetat pe Goffin de i-au sărit pralinele din cutie.
De basculat sâmbătă la Roland-Garros:
Masculin
13:30 N. Djokovic – S. Caruso
15:30 G. Monfils – A. Hoang
15:30 D. Thiem – P. Cuevas
Feminin
12:00 S. Halep – L. Tsurenko
14:00 N. Osaka – K. Siniakova
17:00 I. Begu – A. Anisimova
17:30 A. Petkovic – A. Barty
17:30 S. Williams – S. Kenin
Dublu Masculin
13:30 Rojer/Tecău – Bryan/Bryan
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
