Ieri ne plângeam de faptul că în primele zile de la Roland Garros se joacă foarte multe meciuri în același timp și că trebuie să ai ochii ca paiangănul ca să apuci să le vezi pe îndelete pe toate. Pesemne că organizatorii turneului ne citesc (Ana Bogdan sigur o face, v-am mai spus și avem iar dovada), astfel că, în semn de recunoaștere pentru lacrimile noastre de cârcalac, au decis ceea ce era normal să decidă: “Bine, Meștere, îți înțelegem poziția și ne e foarte milă de eforturile tale majore, așa că, în semn de recunoștință pentru că scrii despre noi, am decis să te ajutăm. Ia de-aici trei românce la ora 12 care încep ziua deodată, nesătulule. Marș la tastatură și nu mai comenta, că trece timpul și așteaptă ăia cronica ca la coadă la carne pe vremuri”
Le mulțumesc pe acestă cale organizatorilor. E întotdeauna bine de știut că ne putem baza pe francezi la nevoie.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Simona Halep – Alison Riske: 2-6 6-1 6-1
Trebuie să fie foarte ciudat pentru Simona să ajungă la un turneu cu noaptea-n cap și să joace primul meci într-un moment în care toate celelalte adversare au trecut deja de ceva vreme în turul următor, ba chiar unele, nu dăm nume, și-au luat praf sub garnitură deși aveau de apărat ditamai titlul câștigat anul trecut. Probabil că nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria turneului ca o favorită 1 să înceapă turneul de la Roland Garros tocmai miercuri, o zi în care la alte competiții te pregătești deja de sferturile de finală. Dar atunci când intră în film personaje secundare precum ploaia și hazardul, lucrurile se precipită și nasc monștri.
Embed from Getty Images
Nu stăm încă să analizăm însă cât de comprimat devine turneul pentru Halep, care va fi obligată să joace probabil zilnic sau – dacă ploile vor continua să sâcâie Parisul – chiar de mai multe ori pe zi, poate non stop, 24 de ore din 24, măcar să intre în Cartea Recordurilor dacă tot nu-i e dat să cadă în picioare pe la turneele mari. Cert e însă că eliminarea lui Ostapenko încă din prima zi de turneu (adică duminică, acum cinci glaciațiuni) o fi pus-o-n gardă pe Simona, care știe că e vânată de restul plutonului ca gazela de gheparzi. Cu toate astea, trebuie să subliniem un lucru important: spre deosebire de alții, Simona a reușit performanța de a nu pierde niciodată în turul 1 al unui Grand Slam la care trebuia să-și apere titlul. Wink wink.
Bun. Meci cu Alison Riske în turul 1. În traducere liberă, meci între una dintre eternele favorite ale zgurii versus o tipă de pe 83 WTA care stă de ceva vreme în rândul al doilea al armatei de jucătoare de tenis livrate de mașina americană de produs vedete. Riske n-a jucat pe zgură în toată cariera ei meciuri câte victorii are Simona pe praful roșu (116 versus 167, dacă ești tocilar nebun după statistică), iar cea mai bună performanță din carieră la Roland Garros e un tur al doilea prin 2015. Riske vine însă după o finală la Nurnberg pe zgură căzută de nicăieri, ca Dăncilă în viețile noastre și așa zbuciumate, turneu în care pe parcurs a eliminat-o pe Sorana Cîrstea. Cu mențiunea că a noastră a părăsit meciul accidentată în setul decisiv după ce i-a inversat polii 6-2 lui Riske în primul set.
Embed from Getty Images
Acestea fiind spuse și cu un singur meci anterior pe zgură între cele două jucătoare – Simona i-a livrat în 2015, la Roma, un 6-3 6-0 scurt ca un ristretto, ne așteptam să vedem un soi de meci de încălzire pentru ce urma să vină în continuare. Un meci în care Simona bate la adversară ca la șnițele. Corect? Parțial corect. Nu vă grăbiți.
Probabil că și Simona a simțit la fel atmosfera relaxată din jurul meciului ei, astfel că a intrat pe teren cu impresia că Riske a venit la muncă ca angajații pe nepotisme la Stat, care bifează condica și pleacă acasă după 45 de minute.
Nu, oameni buni. Riske n-a venit chitită doar să nu-și ia absență în catalog. Ba din contra, a început partida lovind în mingi ca spicele-n combină. Indiferent de poziție și de minge, Riske s-a ridicat la nivelul propriului nume de familie și-a lăsat deoparte orice urmă de apucături conservatoare, cântând la rachetă în ritm de metale grele. Așa s-a ajuns foarte rapid la 3-0 pentru americancă, cu un break făcut de Riske pe serviciul sensibil al Simonei într-un game lung ca zilele de vară de la țară. Ca să înțelegeți direcția bătăii vântului, Simona reușise până în acest moment al meciului o singură lovitură câștigătoare. Asta-i ca și cum ai vrea să câștigi la loto fără să pui bilet.
Embed from Getty Images
Între loviturile care ocheau exteriorul tușelor și întrebările cu brațele spre văzduh spre divinități care nu răspundeau, fiind ocupate mai degrabă să pună umărul la torpilele lui Miki Buzărnescu pe un teren alăturat, Simona a alunecat încet pe un tobogan fără mânere, trezindu-se abia la 0-5, când și-a câștigat în sfârșit serviciul. A luat chiar și un break înainte ca Riske să dea cu ascuțitul decisiv și să ia setul întâi pe nesimțite.
Mi s-a părut că vedem reluarea finalei de la Roma cu Svitolina, când Simona a intrat plutind și fără aderență. De data asta, însă, nu mai era într-o finală după care urmează cocktail-urile și ridicatul trofeului, ci la începutul unui Grand Slam, cu cele mai grele meciuri îngrămădite undeva la orizont. Pe de altă parte, ne mai rămăsese o speranță: știm cu toții că Simona are talentul de a-și face meciurile grele și fiecare turneu de Mare Șlem aproape imposibil încă de la răsăritul acestuia, jucând meciuri de două-trei ore care mai târziu o să-i sculpteze în energie. Tradițional.
Embed from Getty Images
Și așa a fost. Cât timp i s-au uns cilindrii, Simona a tușit ca un motor trezit după ce-a fost uitat 40 de ani printr-un depozit. Riske a călcat însă tancul pe coadă, iar a noastră s-a așezat în setul al doilea pe adversară ca la judo, singura șansă pe care a avut-o americanca de a ieși de sub presiune fiind tripla bătaie în tatami. Sau aruncatul prosopului, dacă vreți ceva mai apropiat de tenis.
Toate loviturile care-i intraseră americancei până atunci au început să eșueze în afara tarlalei, în timp ce toate loviturile inexacte ale Simonei s-au transformat în ștachii măsurate electronic, la milimetru. Peste toate, Simona a accelerat major ritmul și a renunțat să-i mai așeze mingile lui Riske cum vine ciolanul pe tipsie, astfel că adversara s-a trezit brusc cu fața spre colț și cu Simona rânjind a distrugere în spatele ei.
Embed from Getty Images
Dacă se chinuia puțin mai mult, Halep reușea să petreacă pe teren în ultimele două seturi adunate fix atât timp cât a durat primul. S-au succedat punctele și loviturile câștigătoare cu o repeziciune care i-a dat impresia lui Riske că joacă tenis pe fast forward, iar dacă nevoile te trăgeau înspre toaletă în perioada asta, te trezeai că ai pierdut un sfert de set. 6-1 6-1, după 2-6 în primul set. Degeaba încercați să înțelegeți ceva din asta, n-o să vă iasă.
Embed from Getty Images
Căderile bruște și inexplicabile ale Simonei o să rămână unul dintre misterele tenisului contemporan. Dar, până la urmă, atât timp cât căderile sunt excepția și victoriile regula, lucrurile par să meargă în direcția corectă. Totul e să știi să-ți reglezi pompa la presiunea corectă fix când ai nevoie de ea, iar Simona a reușit să ne demonstreze încă o dată că vremea și clima sunt lucruri complet diferite. Complementare, dar diferite.
Accidentele sunt apanajul numelor mari, că altfel n-ar fi accidente, ci rutină. Iar numele mari reușesc să și iasă din ele fără efecte negative. Sunați pe Camp Nou și întrebați-i pe oamenii ăia dacă le-a plăcut la Roma anul ăsta.
Embed from Getty Images
Mihaela Buzărnescu – Rebecca Peterson: 6-1 6-2
Începută în același timp cu meciul Simonei, partida dintre Mihaela Buzărnescu și Rebecca Peterson a fost ceea ce ne-ar plăcea să fie fiecare meci jucat de ai noștri prin turneele de Grand Slam și nu numai: un exercițiu de tir cu arcul în care Buzărneasca a avut la dispoziție săgeți nelimitate, iar adversara s-a apărat cu o coală de hârtie cerată, singura sa bucurie fiind că n-o bate soarele direct în față.
Deși a început meciul în stilul său, cu un game și cu două mingi de break făcute cadou care au fost aproape să-i dea aripi suedezei de 22 de ani care tocmai a intrat pentru prima dată în Top 100 WTA, Buză a reușit ceea ce face de vreun an încoace, de când a urcat pas cu pas de pe locul 450 până când a ajuns a doua româncă din clasament, după Simona: să recupereze și să-și adune valuri de fani prin jocul ei direct și fără înflorituri. Fără scheme și strategii, fără ritualuri de împerechere la serviciu și fără teatru inutil. Cu frustrări și cu reacții pământești, plină de sevă, ceea ce a apropiat-o pe Mihaela de mulți dintre cei care așteptau în prim-plan nu doar o jucătoare de tenis, ci și un om.
Embed from Getty Images
Când au început să-i intre Mihaelei proiectilele, Peterson s-a îndoit de la mijloc și-a rămas înțepenită în poziția cârlig, incapabilă să adune mai mult decât puncte răzlețe care dacă nu-s puse cap la cap nu înseamnă nici cât praful de pe ceas.
Meciul n-a prea avut istorie, pentru că la 6-1 6-2 e greu să ales un moment relevant care să fie povestit în detaliu. A fost o salată de lovituri impecabile ale Mihaelei – 21 de winnere și alte câteva zeci de lovituri pe care adversara le-a agățat și atât, senzația pe care am avut-o fiind aceea de sesiune de penalty-uri în care portarul n-are nicio șansă să câștige, pentru că nu va trage niciodată la poartă.
Embed from Getty Images
Pentru Mihaela urmează mâine două meciuri de dublu – feminin și mixt, pentru ca vineri s-o vedem la galere împotriva Elinei Svitolina. Probabil cel mai dificil adversar pe care-l putea găsi în turul al treilea de la Roland Garros în contextul rezultatelor din primăvara anului 2018. Dar dacă nici Buzărnescu nu ne-a demonstrat că în tenis se poate absolut orice, nu ne-a demonstrat nimeni nimic.
Alexandra Dulgheru – Anett Kontaveit: 5-7 2-6
După ce în primul tur a jucat un meci lungit pe două secole contra Christinei McHale și în contextul în care a ajuns pe tabloul de la Roland Garros după ce s-a cățărat prin schijele celor trei tururi de calificări prin meciuri la fel de lungi din care ieși zgâriat și lovit de adversari înfometați, Alexandra s-a văzut nevoită să se oprească în fața peretelui Kontaveit în turul al doilea.
Embed from Getty Images
A noastră nu i s-a așezat însă în brațe estoniencei însă fără să dea din coate. Primul set a fost o bătaie în noroi în care, imediat după ce Anett reușea să facă un break, a noastră ochea rebreak-ul și o trăgea pe a lor înapoi la munca de jos. Au fost 12 șanse de break împărțite de cele două jucătoare, semn că ambele ar trebui să-și ia serviciul în brațe și să-l recalibreze la service. Alexandra s-a stins însă după ce Anett a luat primul set 7-5 în aproape o oră de joc. Ajunsă din spate de eforturile ultimei săptămâni și lovită de o adversară care a tras la poartă fără milă, Alexandra s-a predat ușor în al doilea set, lăsând în urmă cinci meciuri pline de zgârieturi, dintre care patru de 3 seturi.
În condițiile în care Dulgheru a revenit în circuit după un an în care a vizitat cabinetele medicilor mai des decât vestiarul, rezultatul de la Roland Garros este, per total, unul excelent. Iar dacă ne aducem aminte de faptul că Dulgherița sărise la un moment dat pe locul 26 mondial, sperăm că zbaterile de la Roland Garros sunt prima treaptă pe scara care o va ridica din nou din subsoluri la primul etaj al clasamentului WTA.
Embed from Getty Images
Cîrstea/Sorribes Tormo – Ostapenko/Vesnina 1-6 6-3 6-4
Ne oprim puțin în recent începuta competiție de dublu feminin de la Roland Garros pentru că azi și-au pasat peste fileu două dintre cele mai bune prietene din circuitul WTA: Sori și mătușa Lenuța, ambele decolate deja de la simplu încă din turul întâi. Nu m-a pasionat prea tare meciul în sine, însă am stat să-i văd finalul ca să văd dacă cele două tovarășe se îmbrățișează sau nu la final. Au făcut-o, trăiască prietenia româno-letonă. Și cea româno-spaniolă, de altfel, că doar de-aia merg mai departe Sorana și Sara, lăsând-o pe Ostapenko cu Parisul desfăcut anul ăsta.
Embed from Getty Images
Novak Djokovic – Jaume Munar Clar 7-6 6-4 6-4
Djokovic este, în ultimele luni, un soi de Schopenhauer cu rachetă în brațe. Omul s-a transformat în filosof care – așa cum a spus azi la conferința de presă – vizualizează momentele din copilărie în care s-a apucat de tenis pentru a extrage de acolo pasiune și motivație ca să-și regăsească ritmul. Deocamdată, introspecția îl ajută la Roland Garros, cu mantă pe la Roma, astfel că s-a calificat în turul al treilea după ce l-a bătut într-un meci altfel echilibrat pe spaniolul Munar, un tip care la 21 de ani e pe 155 ATP și s-a calificat în turul al doilea la Roland Garros scoțându-l în decor pe veteranul Ferrer la prima prezență a sa în competiție. Vom mai auzi de el. De Munar, că de Djokovic am tot auzit.
Embed from Getty Images
Igor Dimitrov – Jared Donaldson 6-7, 6-4, 4-6, 6-4, 10-8
Când Samuel Beckett zicea că așteptarea e condiția esențială a umanității, probabil că nu se aștepta ca treaba asta să i se aplice para-para lui Dimitrov în meciul cu americanul Jared Donaldson din turul al doilea al Roland Garros-ului. Așa cum ți-o arată și scorul, meciul a fost strâns ca un șiret enervant, iar fiecare set s-a jucat la dunga unui break care și-a dus titularul mai departe. Nu se aștepta nici dracu’ ca americanul Donaldson – un puști de 21 de ani car ea văzut zgură doar în poze până mai ieri – să ducă în spate meciul cu Dimitrov, răcan care a început tenisul pe zgură, deci știe una-alta despre cum sare mingea în colb. Dar omul a ținut cu dinții de meci până spre finalul lui, când a chemat medicul pentru că i-au intrat mușchii în grevă după 4 ore de joc, boală grea care i-a adus și sfârșitul cu 8-10 în decisiv. Tot din cauza scurtelor la picior a servit la un moment dat pe sub mână, ca Bahrami în demonstrative, câștigând și punctul. Unii au zis că e faza zilei de azi, așa că v-o dăm mai departe.
Julien Benneteau – Leonardo Mayer 2-6 7-6 6-2 6-3
În mod normal nu ne ocupăm pe aici de meciuri în care joacă Benneteau sau Leonardo Mayer, pentru că avem treburi mai importante de făcut, cum ar fi să dormim între zilele astea lungi în care vedem tenis de ne iese pe nas. dar de data asta facem o excepție, pentru că Benneteau – care face 37 de ani în decembrie și-l așteaptă pe Federer în parc să bage o tablă la final de carieră – se află la ultimul său Roland Garros. N-a prea adunat multă zeamă în istorie în slam-ul său de acasă, un sfert acum 12 ani fiind vârful absolut al carierei. Dar la finalul meciului cu Mayer, omul a început să plângă în hohote și adevărul franc e că nu vezi foarte des un tip de 37 de ani cu toți șlapii la el mucind în fața tribunelor. “E emoționant să câștig aici, pentru că atunci când eram mic veneam și dormeam în complexul ăsta, apoi visam să joc pe terenul central când voi fi mare”. Doar pentru treburile astea și ne place de Benneteau, care în turul următor probabil că va plânge și mai tare după meciul cu Del Potro.
Embed from Getty Images
Dusan Lajovic – Alexander Zverev 6-2 5-7 6-4 1-6 2-6
Unul dintre meciurile tari ale zilei s-a jucat între sârbul Lajovic și neamțul Zverev. Lucrurile sunt complexe și au multe aspecte când vine vorba de Zverev, pentru că omul a demonstrat în finala cu Nadal de la Roma că e unul dintre puținii clăcași de prin circuit care-i pot lua un set balaurului Nadal. Așa că, oricât s-ar bucura haterii lui că și-o mai fură din când în când de pe la alți iezi din circuit, rămâne să ne îndesăm în el speranțele că vom vedea meciuri de tenis spre finala turneului, că doar nu ne-om fi adunat aici să vedem cum mi ți-i pune Nadal din nou pe toți ca pe sticle.
Embed from Getty Images
În meciul cu Lajovic, un tip care n-a trecut niciodată peste propria condiție în carieră – și condiția aia înseamnă un loc 50-60 cinstit – Zverev a făcut patru preinfarcturi în primele trei seturi, în care neamțul a greșit ca la balamuc și și-a spart o rachetă de nervi. Din fericire pentru el, Lajovic nu prea știe cu Slam-urile și a crezut că-i gata meciul după trei seturi, așa că Zverev a revenit din morți și l-a desființat pe sârb. Care probabil că e încă pe la biroul de contestații, încercând să înțeleagă ce-i cu regulamentul ăsta care nu-l lasă să se califice după 3 seturi. Să încerce la Curtea Constituțională de la noi, am auzit că aici sunt șanse să ți se dea dreptate indiferent de care-i scopul și durata vizitei.
Embed from Getty Images
Elina Svitolina – Viktoria Kuzmova 6-3 6-4
Despre Elina știm deja că e principala rivală a Simonei anul ăsta la Roland Garros, iar dacă alții vă zic altceva, înseamnă că vor să pierdeți la pariuri. Acu’ e adevărat că nici nu trebuie să fii vreun specialist ca să-ți dai seama că, dacă i-a cântat un bagel Simonei acum două săptămâni în finala de la Roma, Elina e periculoasă ca soda caustică-n ceai. Partea bună e că Elina e inofensivă spre drăguță când ieșim din discuția despre tenis, deci pe vecina de la etaj n-ai cum să n-o iubești, indiferent de situație. Nu te poți supăra pe ea când le bate pe ale noastre, și am avut destule ocazii să testăm teoria asta în ultimele luni. Și-o vom testa și vineri, când se ia de gulere cu Miki Buzărnescu. Să vezi show.
Embed from Getty Images
Până să dea de cărări ceva mai alunecoase, Svitolina a deviat-o de pe traiect astăzi pe slovaca Viktoria Kuzmova, care în ciuda locului din clasament – n-a sărit niciodată în carieră de 84 WTA, iar acum e pe 87 – a rezistat bravă în fața scatoalcelor ucrainencei. Așa că meciul s-a prelungit spre o oră jumate, în ciuda insistențelor Elinei de a-l termina în vreo 15 minute, că avea programare la coafor. Știe ea un loc în Paris, mamă-mamă.
Embed from Getty Images
Articol în curs de redactare. Revino mai târziu pentru a citi despre:
Jeremy Chardy – Tomas Berdych 7-6 7-6 1-6 5-7 6-2
Am lăsat la final nebunia de meci dintre Chardy și Berdych, care a început aseară, dar n-a avut timp să-și deruleze decât primele două seturi, scuturate de Chardy în tiebreak-uri strânse: 7-5 și 10-8. Pentru că s-au rupt norii și-a venit întunericul, iar la Paris nu s-a inventat curentul electric, cei doi au continuat scatolceala astăzi, pe la prânz.
Embed from Getty Images
Favorit 17 și fost finalist la RG – mai țineți minte când le mai fura barosanilor din Top 3 câte o victorie și era considerat speranța celorlalți la mai bine?, Berdych a revenit în meci după două seturi câștigate oarecum lejer, 6-1 și 7-5. Șmecheru’ de Chardy l-a așteptat însă pe turnantă înainte de finish și i-a înnodat șireturile cehului, executând un 6-2 în setul decisiv și adunând meciul pe făraș. Și să vezi că Chardy o face-ntoarsă și ajunge în turul al treilea, pentru că next stop e Pierre Herbert, o eternă speranță franceză ajunsă la 27 de ani fără să sară de locul 63 în carieră. Genul programului: probabil crimă.
Embed from Getty Images
Ce e de luat la bord mâine
În WTA:
S. Halep – T. Townsend (14:00)
M. Sharapova – D. Vekic (14:00)
L. Safarova – Ka. Pliskova (14:00)
A. Bogdan – A. Kerber (16:00)
S. Williams – A. Barty (17:15)
I. Begu – S. Zhang (17:15)
În WTA dublu:
Begu/Wang – Martic/Sakkari
Bara/Buzărnescu – Knoll/Smith
Olaru/Lapko – Krejcikova/Siniakova
În ATP:
M. Cilic – H. Hurkacz (12:00)
D. Shapovalov – M. Marterer (12:00)
R. Nadal – G. Pella (15:15)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
