Știam că la asta se va ajunge, dar pentru că suntem nu doar vizionari și meseriași în tenis, ci și modești, n-am zis nimic. Știam că se va ajunge la un Wawrinka – Federer care va împărți suflarea tenisistică în două: cei care țin cu Roger, respectiv fanii lui Djokovic. Așa a fost să fie. De asemenea, speram că se va ajunge la un Fedal epocal. Ehe, mai țineți minte anul 2005, când Rafa și Rog s-au tras de șireturi pentru prima oară la un Grand Slam? Acum s-au făcut băieți mari, iar noi încă ne uităm la ei ca niște copii.
Dacă există vreun sport mai frumos decât tenisul, tare aș vrea să-l cunosc. Dacă e vreun hobby mai simpatic decât racheta și mingea, hai să-l văz și eu, vă rog. Apropo, mă gândeam zilele trecute cât de greu este să ai hobby-uri care se bat cap în cap. De exemplu, știu oameni care adoră tenisul, dar și statul pe canapea. Nu vor reuși niciodată să priceapă sportul ăsta pe de-a-ntregul dacă nu-l și joacă un pic. De asemenea, există indivizi care iubesc nespus banul, dar au patima pariurilor. Le e greu și lor, nu? Și mai sunt și ăștia ca mine, care cel mai mult pe lumea asta iubesc somnul și cafeaua bună. Noi ce dracu’ să mai zicem?
Buuuun. Au fost meciuri tari azi la Paris, dar nu ești om dacă nu zici cu voce tare chestia asta: cum se face că pe Chatrier și-au făcut loc Sloane și Konta, iar pe Lenglen i-au înghesuit pe băieții ăștia doi, care au mai multe Slam-uri câștigate împreună decât are Cosac izbânzi profesionale? Eh, răspunsul este simplu: Roland-Garros. Asta e. Simplu și cuprinzător, fraților. Nu căutați conspirații complicate, nu vă lansați în ipoteze curajoase și nu vă sunați verișorul ăla care se pricepe la tenis, că poate știe el. Uneori, explicația vine mai simplu decât credem noi și e de ajuns să zici cu încredere și răspicat: ”Roland-Garros”. Iată mai jos câteva exemple, pentru ca nimeni să nu părăsească sala de clasă cu lecția nepricepută:
– De ce au l-au dat afară pe Domi dacă își începuse deja conferința?
– Roland-Garros.
– De ce nu au coșuri de gunoi lângă standul de hot-dogi și cafea?
– Roland-Garros.
– De ce huiduie spectatorii francezi la faze la care nici măcar nu înțeleg ce se petrece?
– Roland-Garros.
– De ce i-au pus pe Fed și Stan pe Lenglen, iar dincolo pe Konta și Sloane?
– Roland-Garros.
Cred că lucrurile sunt mai limpezi acum, nu? Bun, în cazul acesta, haideți să vă spunem noi ce-a fost frumos, ce-a fost amuzant și ce a fost cam în plus astăzi, la Paris.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Roger Federer – Stan Wawrinka: 7-6, 4-6, 7-6, 6-4
Cum vi se par meciurile dintre pretenarii ăștia? Părerea mea este că niciunul nu are chef de celălalt, dar odată meciul încheiat, își dau seama că a fost mai bine așa. Până la urmă, decât să te scoată un Isner, un Opelka sau, mai rău, un Querrey, mai bine-ți face bagajele unul de-al tău, despre care știi ce hram poartă.
Embed from Getty Images
Înainte de meci, jurnaliștii l-au întrebat pe Federer ce-și aduce aminte de la acea ediție din 2015 a Parisului, când Wawrinka a săltat trofeul deasupra capului ca pe un joben plin de șampanie. Iar Fed a zis ceva de genul ”Ah, da, îmi amintesc. M-a bătut de nu m-am văzut și era îmbrăcat în șortul ăla îngrozitor”. Haha, îngrozitor sau absolut-bestial-vreau-și-eu-unul?
Apoi i-au zis lui Stan de ce-a zis Fed, iar ăsta mic a zis ”Bine că poate să spună și el, o dată în viața lui, că l-am bătut rău. De fapt, i-am bătut pe toți în anul ăla, eh?”. Cam asta e esența prieteniei: să râzi de hainele celuilalt, să-l faci ”asshole” la o premiere, iar apoi să joci 4 ore pe Lenglen pentru marea bucurie de a te trimite Nadal acasă. Doamne-ajută!
Embed from Getty Images
Despre primul set, numai de bine. Federer a avut un procentaj de peste 90% pe primul serviciu, însă a ratat toate mingile de break avute. Până la finalul meciului, Roger și-a respectat reputația de risipitor de break points, însă o să ajungem și acolo. Până atunci, să reținem că tiebreakurile sunt ca mâncarea de la KFC: nu știi niciodată ce o să primești în ele. Mesteci și speri să se termine totul cu bine. Numai că, atunci când le joacă Federer, măcar știi cine o să le câștige.
Am avut zilele astea la Paris jocul minunat al lui Fed, însă și
echipamentul acela superb, de culoarea boului tăvălit. Singurul lucru care ar
salva echipamentul ăsta ar fi un RF aplicat discret pe mânecă. Din păcate, va
trebui să mai așteptăm un pic. Bine, asta nu înseamnă că nu o să-mi cumpăr
tricoul ăla după Roland Garros. Sigur că o să-l cumpăr – e hidos, dar e al
nostru, nu?
Embed from Getty Images
În setul doi, Maestrul a jucat în continuare rolul Ratangiului în piesa ”Batjocoresc mingi de break, deci exist”. Încă trei și aici. Iar fiindcă ocaziile și Mirka se răzbună, Wawrinka a făcut un break la început de set și n-a mai fost chip să-l întorci. Cică Nick Kyrgios a lăsat vorbă la prieteni să-l șicaneze pe Stănel, dar nici ăia n-au fost în stare să-l scoată din ritm în vreun fel. La a patra șansă de set ivită, Stan Wawrinka, tată, fiu, naș de cununie și tovarăș de clubbing cu Benoit Paire, a egalat la seturi. Adică la manșe, cum spun comentatorii noștri. Primul set pierdut de Federer la această ediție de Roland. 38 de ani peste două luni, for your information.
Apropo de comentatorii noștri, să știți că există și momente bune, nu trebuie să strâmbați mereu din nas ca parizienii deranjați de zgomot pentru că lângă blocurile lor se joacă Roland-Garros o dată pe an:
”La naiba”, își spuse Fed la
începutul setului 3. ”Ca să stau liniștit
în meciul ăsta, trebui să fac două lucruri: să vin mai des la fileu și să aflu
dacă gemenii au unghiuțele tăiate la ora asta”. Odată ce le-a bifat p-astea,
treaba a început să meargă ca un ceas elvețian (nu ca kitch-urile alea de Rolex
cu care îl pun ăia să se afișeze). Chiar așa, când i-o expira odată contractul
cu bogătanii Rolex, ca să înceapă și el să se afișeze cu ceva mai acătării la
mână? Când, oameni buni? Până și Pliskova, pe care nu o dă bunul-gust afară din
casă, are mereu încheietura flatată de ceva echipament frumi. În fine, nu
insistăm, dar e păcat.
Embed from Getty Images
Cert e că acest set 3 a făcut pământul să stea oleacă. Pentru că al nostru Roger Federer a izbutit un break. Oooole! Așa cum unii aduceau fanfara la Iași ca să nu se audă huiduielile, tot astfel în tribunele de pe Lenglen, s-a dat drumul la Marseilleză, pentru a se puncta cu fast că Federer încă are instinct de killer. Are, are. Dar e genul ăla de killer simpatic, de Hollywood, care dialoghează cu tine înainte să-ți vâre paloșul între coaste.
Iar apoi, în setul 4, ploaie! De fapt, încă nu venise ploaia când cei doi
power rangers de pe teren au privit în sus, ca șeful de sală după revelion, și
au spus concomitent: mno, asta-i vreme de ploaie. Așa că au decis să spună
pauză.
Două minute mai târziu, tuna și fulgera. O pauză binemeritată, pentru că pe
mine mă luase o foame de lup, iar din cronica asta nu aveam decât primele 3
rânduri.
S-a reluat și s-a terminat mai repede decât poți spune ”Komm jetzt”. Fed a făcut breakul, Stan a făcut șpagatul, iar după două mingi de meci, a venit și izbăvirea: prieteni, vom avea încă un FEDAL. Al 39-lea. Voi vă dați seama ce vremuri trăim? Unii își dau copiii la școală, alții se mută la casă. Băi, noi avem FEDALUL!
Johanna Konta – Sloane Stephens: 6-1, 6-4
Această Jo Konta, despre care încă nu știm cum a votat la Brexit, este dovada clară că te poți apuca de chitară la 80 de ani și de Medicină la 93. Anul trecut, dacă ai fi pus-o să aleagă între 10 ardei iuți și un game pe zgura de la Paris, ar fi scos șervețelele. Fast forward 2019 și e în semifinalele Roland-Garros. Apăi așa ceva nu există. Ok, o bați pe Lottner, care venea obo din calificări. I-o dai și lui Davis, care clar preferă hardul. Mârâi la Kuzmova și Vekic de nu-ți iau alea niciun set. Dar Stephens? Sloane Stephens? Care are două cariere paralele, una de tenis și una de Grand Slamuri, iar la asta din urmă excelează mai ceva ca Murray pe Instagram? Wow!
Embed from Getty Images
Nu o să vă plictisesc cu statisticile (pentru asta am glumele), însă trebuie să vă spun atât: într-un meci care a durat cât Guvernul Grindeanu, Konta a izbutit 25 de lovituri câștigătoare. De două ori mai multe decât finalista de anul trecut. Se poate așa ceva? Se poate! Unii îi spun context potrivit, alții culoar, alții formă de moment. Noi îi spunem muncă și ne închinăm la ea ca Daniel la Sfântul Aur.
Embed from Getty Images
Konta a fost, în primul și-n primul rînd, zgârcită cu ritmul. Nu i-a dat
americancei cadență și nici n-a lăsat-o să controleze punctele. Dacă facem un
pas în spate (nu atât de în spate ca Nadal sau Thiem, vă rog), vom realiza o
chestie: ca toți britanicii, Konta are umor. Dar ca să-l înțelegi, trebuie să
fii dispus să-ți lărgești un pic orizontul atunci când vine vorba de ceea ce
înseamnă, de fapt, umor. Adică trebuie să recunoașteți că ar fi super amuzant
să câștige turneul. Da, da, Halep etc. Dar ar fi al naibii de funny. Ar fi ca
și când ar câștiga Dan Evans premiul ”Stefan Edberg” pentru fair-play. Hahaha.
Stați că râd, râdeți și voi!
Embed from Getty Images
Rafa Nadal – Kei Nishikori: 6-1, 6-1, 6-3
Visez la un Fedal la Paris de pe vremea când Rareș Bogdan avea păr în cap,
nu mă înțelegeți greșit. Dar meciul ăsta dintre Kei și Rafa m-a întristat.
Nikushoare, după ce revii de la 5-2 în decisivul cu Benoit, câștigi meciul și
iei toată lumina reflectoarelor, te prezinți pe Chatrier cu jocul ăsta,
frățioare? Ok, un pic beteag la mânuță, dar chiaaar așa? Nu mai bine dădeai tu
gulerașului ce-i al gulerașului și mergeai la operă cu Osaka? Înțeleg că e încă
pe acolo și ea. Ooof.
Embed from Getty Images
Mai țineți minte când sezonul de zgură se apropia de final (adică de Paris), iar Rafa nu câștigase niciun turneu? Mon Dieu, Barcelona, Madrid, cutare, cutare. Ei bine, iată-ne aici. Cărămida pisată la locul ei, oamenii în tribune, Xisca încă nemăritată. Totul așa cum trebuie pentru ca Regele Zgurii (la mulți ani, amigo, apropo!) să mai ia un trofeu. Nici nu mai știu câte are, trebuie să mă uit.
La 6-1, 6-1, 4-2, meciul s-a oprit și aici din cauza ploii. Prilej pentru aplicația RG să o ia razna și să notifice pe toată lumea că meciul nu se va mai relua, că ploua de rupe și că ne vedem mâine. În timpul ăsta, soarele deja ieșise și prelatele erau date jos.
Chiar așa:
– De ce trimite aplicația Roland-Garros fake news?
– Roland-Garros.
Meciul s-a reluat, desigur, după ora 19:30. Și s-a scurs pe râu în jos,
întocmai precum supa de ceapă pe bărbia lui Zverev. Apropo de Sascha, ieri și-a
scuipat pentru o clipă lănțucurile din gură, pentru a face această declarație
interesantă: ”Sezonul lui Tsitsipas de
zgură a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat”. Dap, e bine să zbori
nedetectat de radar. Măcar joci suficient de bine cât să te scoată Novak în
sferturi, nu Verdasco în primul tur.
Embed from Getty Images
Așa, și revenind la Nadal – Nishikori, un mare și cinstit ”WHATEVĂĂĂ!”.
Rafa a transformat tenisul pe zgură într-o artă chiar mai plictisitoare decât
olăritul. Iar pentru asta o să-l iubim și-o să-l detestăm până la adânci
bătrâneți.
Cam atât pentru azi. Dar mâine pe vremea asta, Mircea o să vă spună cum de o jucătoare fără mental, fără antrenor, fără ambiție si fără serviciu tocmai s-a calificat în semifinalele Roland-Garros. Până atunci, pace și drilluri, prieteni!
Embed from Getty Images
De basculat miercuri la Roland-Garros:
Feminin, sferturi
15:00 S. Halep – A. Anisimova
15:00 M. Keys – A. Barty
Masculin, sferturi
16:30 N. Djokovic – A. Zverev
16:30 D. Thiem – K. Khachanov
Juniori, optimi
12:00 F. Jianu – B. Nakashima
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
