Mă uit așa, la voi, și mă prind că nici pe voi nu v-a chemat Rafa Nadal la petrecerea de ziua lui la care înțelegem pe surse că are bufet suedez cu suplimente alimentare, iar dresscode-ul obligatoriu presupune un șort incomod. N-a fost să ne fie nici anul ăsta, dar îi mai batem obrazul și mâine, când se va milogi de noi să îi dăm spațiu în cronică. La mulți ani, domnule Rege Zgurian, și spor la mânuit biciul.
Chiar dacă azi a fost luni, putem consemna în cărțile de șeptic și în cele de istorie reală a României faptul că răzeșii pe care i-am trimis să ne facă mândri în Franța și-au câștigat meciurile pe care le-au câștigat și au câștigat locul al doilea în cele în care au câștigat adversarii lor.
În încercarea noastră de a da un exemplu în materie de relaționare cu reprezentanții tinerelor generații (aviz Simona), salutăm cât se poate de salutar prestația lui Filip Jianu, care s-a calificat azi în optimile turneului de juniori de la Roland-Garros după un meci câștigat cu 6-4, 6-4 în fața brazilianului Mateus Alves. Trecutul ne mai trebuie doar pentru lecții, viitor ne facem învățând, iar de prezenta zi de luni s-a ocupat deja Simona, care a pus bățul peste șalele adolescentei Iga Swiatek.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Simona Halep – Iga Swiatek: 6-1, 6-0
Eleva Swiatek, ce-ai pregătit pentru azi? Așa, vrei în sferturi la Roland-Garros? Domnișorico, admirabilă intenția, dar execuția lasă de dorit. Adu aici carnetul: 1-6, 0-6 pentru prestație, dar ai un plus la purtare pentru curaj. Până la urmă, căpăceala primită de Iga Swiatek e și din vina părinților care-și lasă copiii la scandal prin curțile altora, în loc să-i țină cu burta pe carte, în special pe capitolul de căpătâi intitulat „Cum să scapi de un meci cu Halep în doi pași simpli către ușă”. Aviz celor mici care cred că poți trece prin viață fără carte. Nu poți. Fata noastră e pentru moment vameșa clasei pe zgură și pe la ea trec toate copilandrele puse pe șotii la ultimele ore de curs din optimi. Mai scapi cu copiatul. Dar dacă copiezi doar echipamentul, ei bine, asta nu te duce prea departe.
Embed from Getty Images
Meciul nu a fost tocmai un meci și ăsta e un lucru bun. Pentru că asta oricum nu e o cronică de meci așa cum v-au obișnuit alții. S-a intrat pe teren, s-au identificat părțile implicate în proces, după care Simo a început să tragă cu forehandul în sala de judecată. Da, Simo e cam totalitară pe zgură și a uitat să dea cuvântul și altora care trăiau cu impresia că ar merita să vorbească sau să pună puncte pe tabelă. A făcut-o când era deja 5-0 și Iga întreba prin tribune câte e ceasul și ce scutiri de taxe, impozite și sentințe există în Franța pentru tinerii sub 20 de ani. Fata părea că și-ar face un start-up în domeniul tenisului, doar că startul nu a mai venit și setul pe care îl probase îi venea mare.
Prima și ultima dată când Swiatek a auzit și altceva înafară de „jeu Halep” a fost la un break pe serviciul Simonei. Simo nu are însă veleități de profesoară și a luat setul la 6-1, apoi a pironit imediat un 6-0 cinstit care să-i amintească Igăi că polonezii au însemnat multe în istoria lumii, însă în această minunată zi înseamnă în special cârnații de la galantar.
Embed from Getty Images
Eu nu am copii. Dar știu oameni care au copii. Eu am o pisică, dar știind copiii altora și pisica mea, mi se pare că Iga Swiatek e o combinație între cele două, mai ales că nici mâța mea nu se poate abține să rupă mingea de tenis de pereți, iar mulți dintre copiii prietenilor mei sunt cam de vârsta Igăi. E totuși mare brânză fondue să vorbim în optimi despre un meci între numărul 3 mondial și o fată de 18 ani. Și nu doar pentru că Iga e la abia a doua șarjă într-un Slam, ci mai ales pentru că eleva Swiatek e majoră doar de 4 zile, când și-a și serbat majoratul. Eu nu-mi amintesc exact ce făceam la 4 zile după majorat din motive foarte banale care țin de spiritul meu curios care în sfârșit putea descoperi că esențele bune nu se țin doar în sticle mici, cum zicea lumea. Dar, la fel ca majoritatea celor care citesc aceste rânduri, știu sigur că la 18 ani și 4 zile nu mă îmbrăcam în Simona Halep și sunt aproape convins că nu mușcam din contrepied-urile puse de fata noastră. Bine, asta mai ales pentru că pe vremea aia Simona nu juca, nu pentru că nu aș fi avut eu valoare sau ceva.
Embed from Getty Images
Să ținem însă, vă rog, ochii larg căscați după Iga. Da, azi a fost descălțată în cel mai literal mod posibil, dar fata știe să întindă toporul și promite defrișări masive într-un viitor care chiar nu pare atât de îndepărtat. Până atunci, azi consemnăm doar ceea ce părea normal și ieri: dacă ne uităm la cum arată școlile din România, e clar că nu avem un trecut prea blând în relația cu copiii, iar Simo nu a făcut decât să susțină teoria asta. A luat-o pe fătucă de turul rochiței, a băgat-o-n cristelnița cu tenis, a scuturat-o două seturi și a pus-o la uscat pe băncuță, să stea la soare și să se mai coacă vreun an sau doi.
Embed from Getty Images
Novak Djokovic – Jan-Lennard Struff: 6-3, 6-2, 6-2
Dragi frați întru emis opinii greu verificabile, ne confruntăm cu o acută criză a valorilor. Și, sigur, noi ne plângem de asta pe bună dreptate, dar chiar mai îndreptățiți să miaune pe această temă ar fi cele trei capete încoronate ale clasamentului ATP: într-ordine pur întâmplătoare, Djokovic, Nadal și Federer. Oamenii ăștia, practic, și-au pierdut o săptămână din viață în drum spre sferturile Roland-Garros, jucând cu amărășteni necopți și pretendenți naivi la o glorie ce le-ar fi mult mai accesibilă dacă și-ar muta carierele în zona pixelilor de pe Playstation.
Embed from Getty Images
Se spune că lunea nici măcar speranțele de a-l bate pe Djokovic nu cresc, mai ales dacă te cheamă Jan-Lennard Struff. Mare nedreptate îi poate face sistemul de numerație indo-arab unuia cum e Nole, care stă cocoțat pe prima poziție a clasamentului ATP și e obligat să se uite cu pioșenie și reacții reținute la Strufful de pe poziția 45. Ba – ca să vezi nebunie – vecinul sârb nici nu prea era în măsură să o ardă arogant, pentru că Struff vine după luna lui de miere cu tenisul de băieți mari: la Roma i-a trimis la cules cireșe de mai pe Grigor Dimitrov și pe Marin Čilić, după care a sărit gardul în Franța și l-a trimis la restanțe pe studentul Denis Shapovalov.
Embed from Getty Images
Însă Nole nu e chiar omul care te invită pe canapea ca să îți asculte teoriile despre dualismul cartezian, ci mai degrabă e băiețașul ăla de gașcă cu care ți se pare că te ai bine, glumiți cât glumiți și împărțiți un pet de bere pentru care îți promite că îți dă banii când scoate de la bancomat. Apoi, peste o oră și 34 de minute, descoperi că omul e și super caracter, chemând ambulanța să te ridice de pe garduri.
Embed from Getty Images
Sofia Kenin – Ashleigh Barty: 3-6, 6-3, 0-6
Se pare că entuziasmul clocotind după o victorie la Maica Serena începe să devină o mare slăbiciune pentru fetele din circuit care încă mai au impresia că ea e în continuare etalonul.
Pentru meciul cu Barty, fetele au dat-o parte-n parte cu tribunele aproape goale, ocazie cu care Kenin a putut înțelege că hărmălaia de la meciul din weekend nu era neapărat pentru ea și că mai departe a rămas cam de una singură, cum rămâi și cu meniurile la nuntă atunci când ți se pare că ai cinci autobuze de prieteni, împachetezi sarmale cât pentru eradicarea foametei din Cornul Africii și în ziua nunții te trezești cu mesaje de „mersi pentru invitație, vin la următoarea”.
Embed from Getty Images
Dar Kenin e atât de tânără și de nepurtată prin cotloanele Grand Slam-urilor încât, atunci când o apucă damblaua, nu știe nici măcar s-și izbească așa cum trebuie racheta de țărână. Are totuși resurse suficiente să-și dea motive să facă asta. Și cam asta a tot făcut în primul set al meciului cu Barty, care nici nu-și înnodase bine fundițele la șireturi că deja avea 3-0 cu break în față. S-a făcut imediat 5-1, adică genul de scor la care ai vrea să te duci până la telefonul din vestiar ca să vezi ce ai făcut de-ai bătut-o pe Serena și ce ai putea face ca să nu ți-o iei ca Serena.
Partea bună în sporturile cu pauze (pauze între seturi, între reprize, între sferturi, etc) e că îți dau șansa să scoți capul din lanul de sfeclă și să mai prinzi un snop de speranță intrând în cea mai apropiată pauză cu un joc ceva mai răsărit decât prestația ta de până atunci. Par exemple, un 5-1 care s-ar putea încheia cu 6-1 arată și se simte cu totul altfel dacă faci 5-2 și apoi prinzi de coadă un break pentru 5-3. Da, se termină 6-3 pentru cealaltă amazoană, dar ai de ce să te legi.
Embed from Getty Images
În fine, nu vă mai țin, că oricum nu interesează pe nimeni ce-a fost în meciul ăsta: 6-0 pentru Barty în decisiv, adică exact ce recomandă medicul unui pacient cu aspirații la fazele înalte ale balamucului portocaliu: dă-le la mână și lasă-le să se bată singure.
Dominic Thiem- Gael Monfils: 6-4, 6-4, 6-2
O chestie foarte utilă pentru onoarea celor care pierd un
meci pe tabloul principal al băieților de la un turneu de Grand Slam e că
sistemul de trei seturi din cinci îți dă șansa să pleci acasă onorabil chiar
dacă vehiculul în care te deplasezi e un făraș, sub fileu încă se mai găsesc
bucăți din gleznele pe care ți le-a rupt vrășmașul, iar în păr încă ai nuiele de
la mătura cu care ai fost gonit spre casă.
Studiu de caz pe teoria de mai sus putem face folosind semi-efortul prestat azi de Gael Monfils, care și-a început prestația de pe terenul central cu un game la serviciu în care a lipit două duble greșeli și două greșeli neforțate. Un început perfect, ce să mai? A urmat o tresărire de orgoliu spectaculoasă, dublată cu un exercițiu de voință și triplată de un nou break cedat tot cu două duble greșeli care au făcut ca primele 8 minute din meci să însemne 3-0 pe tabelă. Nici măcar Dinamo nu ajunge la performanța asta, oricât de mult s-ar chinui.
Embed from Getty Images
Singura parte bună a unui meci prost în care e implicat Monfils ține de faptul că omul este spectaculos chiar și în cea mai proastă zi a lui. Cea de azi, de exemplu. E greu de spus ce s-ar fi întâmplat dacă meșteșugul croșetatului de ciorapi de lână ar fi fost promovat la vremea lui cu ajutorul lui Monfils. Nu zic că e lucru sigur, dar Gael știe să smulgă bacșiș în aplauze chiar și în meciurile în care îți promite piept de rață caramel cu ciuperci shimanji, dar îți varsă în poală un cazan de zamă lungă făcută din bureți de vase fierți la foc mic.
Thiem nu a prea avut mare lucru de făcut altceva decât să se uite cu noi la meci și să admire copiii de mingi care strângeau de sub fileu mingile tăiate, feliate și chinuite din diversele încercări de lovituri ale gazdei franceze. Când termini meciul cu +20 la capitolul puncte câștigate și te mai și poți lăuda mușteriilor din cartier că ai bifat un 100% perfect în materie de puncte jucate și câștigate pe serviciul al doilea, da, e greu de tot să mergi acasă și să faci nazuri că ziua de luni e nasoală. Nu e, că te cheamă Dominic Thiem și te așteaptă ziua de joi, în care joci sferturi la Roland-Garros.
Embed from Getty Images
Tecău/Rojer – Pella/Schwartzman: 4-6, 4-6
Prietenia olandezo-română de mare succes planetar a ajuns și ea în cea de-a două săptămână de Roland-Garros, dar din păcate nu va prinde chiftelele cu tofu și grătarul de haloumi pregătite de bucătarii cantinei pentru zilele următoare de competiție.
Începem relatarea meciului din sferturile probei de dublu promițând fierbinte că orice glumă despre oameni scunzi ce ar putea părea că face referire la Diego Schwartzman e pur întâmplătoare. Este de fapt vorba despre colegul Meșter, care e la concurență cu Diego când vine vorba de trecut pe sub masă în picioare. Bineînțeles că nu pot să fiu atât de pueril încât să insist pe un asemenea soi de umor banal, așa că mergem înainte și vorbim despre meci, care a început imediat ce s-a stabilit echipa la serviciu și de îndată ce fileul a fost aranjat la înălțimea regulamentară de o rachetă și-un pic. Sau, așa cum se numește treaba asta în standard internațional, la înălțimea de un Schwartzman.
Embed from Getty Images
Dacă mă întrebați pe mine, eu nu cred că proba de dublu mai are viață lungă în tenisul mondial. Sigur, ca în orice conspirație mondială, ea beneficiază acum de pe urma sprijinului din umbră pe care i-l oferă industria producătoare de mingi de tenis. O analiză exhaustivă condusă de cercetătorii platformei cronici.ro arată o realitate îngrijorătoare: în meciurile de dublu băieți și în special în cele în care joacă dublul Tecău-Rojer, cel puțin 83,6% dintre mingile lovite din preajma fileului dispar așa cum dispăreau fotbaliștii români pe vremea deplasărilor internaționale de pe vremea comunismului.
Revenind la mica încleștare cu argentinienii Pella și Schwartzman, putem spune fără echivoc că meciul a început de la 0-0, dar nu a și continuat așa. Zodia echilibrului și-a trimis însă ascendentul în teren și primul set s-a transformat într-un banchet formal, cum se făcea pe vremuri la primăriile de la țară: fiecare în pătrățica lui, fără ca cineva să se bage peste colegii și rudele de la alte ghișee. Se jucaseră deja patru game-uri, era 2-2 și ai noștri nu gustaseră încă punct pe serviciul advers, dar nici nu am prea transpirat de stres având în vedere că nici de dincolo nu se prea vedeau intenții mărețe. Până la 4-4 a fost totul civilizat: comportament exemplar, așa cum vezi pe afară și te gândești că și la noi s-ar putea, dar nu se vrea, însă cei 1,5 argentinieni din teren au decis că prea e mare concentrația de români pe metru pătrat la Roland-Garros și-au dat topor în serviciul lui Horia, molfăind pe nesimțite break-ul care avea să pună capac peste castron.
Embed from Getty Images
Nu s-a mai stat mult la discuții pentru că, în setul 2, cuplul Horică-Rojerică a prins griblură și coceni de porumb sub anvelope încă din primul game pe care, din nou, l-au lăsat amanet adversarilor. Spre bucuria habar-nu-avem-cui, măcar s-a jucat foarte frumos și au ieșit niște puncte de oameni serioși la care să te poți uita pe înserat, după o zi de muncă la cules caviarul și la dat trufele în dunz.
Și chiar nu e nicio dramă în faptul că s-a terminat 6-4, 6-4 pentru Schwartzman-Pella. Horia și J.J. au prins a doua săptămâna de la un Grand Slam, în timp ce voi, cititorii care încă vă întrebați ce mama naibii înseamnă „a da în dunz”, ați aflat că expresia se referă la sterilizarea prin fierbere a preparatelor din familia zacustoidelor și compoteidelor. Cu plăcere, poftă bună și ne revedem mâine cu primele cronici din sferturi.
De basculat marți la Roland-Garros:
Primele sferturi la Masculin
15:00 S. Wawrinka – R. Federer
16:15 K. Nishikori – R. Nadal
Primele sferturi la feminin
15:00 S. Stephens – J. Konta
17:00 M. Vondrousova – P. Martic
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
