Bonjour, mes amis, Comment ça va? Qu’est-ce que vous avez préparé pour aujourd’hui? Tout va bien? Et si tu n’existais pas, dis-moi pourquoi j’existerais?
Înainte să părăsiți incinta crezând că ați nimerit la ora de franceză în urma căreia ați rămas cu sechele când vedeți un accent circumflex, să știți că noi suntem bine, sănătoși: aceiași băieți cu tragere de inimă și tir de șarje pe care i-ați lăsat cu bine să-și vadă în liniște de joburi și familie de la Australian Open, de la turneul de la Stuttgart sau de la semifinalele UEFA Champions League – în funcție de când ați citit ultimele cronici pe aici. Cert e că, iată, devenim încet-încet o constantă în viețile voastre. Cronicile de tenis și fotbal de pe cronici.ro, gropile din asfalt, impozitele, mersul la toaletă, ciocnitul ouălor de Paște și vizita la cimitir: cam asta ar fi lista elementelor de bază ale societății românești post-industriale și, până mai ieri, ante-apocaliptice. Doamne-ajută și la mai mare.
Embed from Getty Images
Apropo de societatea românească, felicitări, băi oameni buni. Știți foarte bine că aici evităm să facem politică, arte marțiale și sarmale, dar, oricum, suntem mândri de voi. Imaginați-vă că maică-mea nu e atât de mândră de mine cum sunt eu de voi după ziua de duminică. Mai ales că vede de ceva vreme că muncesc pe un site de cronici care-mi poartă numele. Parc-o și aud: “Ce mare chestie e să-ți cumperi un domeniu și să scrii acolo ce-ți trece prin cap?” Ei bine, în numele întregii echipe editorialo-medicale de pe aici, vă urez ca mindset-ul de azi să vă țină mult și bine. Măcar cum o ține pe Simona constanța asta care-a ajutat-o să rămână pe înălțimile WTA-ului indiferent de șerpașii care s-au perindat prin jurul ei. Ați văzut coada de alpiniști care se lungește pe Everest când prind băieții o fereastră de vreme bună? Ei, cam așa-i coada pentru locul 1 WTA: plină de fete care-și schimbă între ele măștile de oxigen și echipamentul, doar-doar or prinde 32 de secunde pe culmi. În tot contextul ăsta, Simona e nepalezul ăla bătrân care stă în poziție Lotus, e-mbrăcat lejer în uttarasanga, sare alternativ ba pe vârf, ba la doi pași de el, respiră profund și le invită pe toate adversarele la câte-un poker.
Dar – pentru că există și un dar – știm că românii vor cifre pe fluturașul de salariu, nu statistici seci. Că doar nu suntem la cursuri plictisitoare la facultate. În contextul ăsta, chiar dacă știm deja cu toții că Simona a demonstrat că poate să-i ia locul lui Keanu Reeves în vreo reeditare Matrix modernă, câștigând doar două turnee în ultimul an, dar păstrându-se totuși intactă și neciobită pe podiumul mondial, a venit momentul ca fata să bage din nou păstârnacul în ciorbă și să ne dea trofee. NOUĂ, se știe, doar ne e datoare. Nu știu alții cum sunt, dar noi ne hrănim cu cupe, medalii și sticle cu ulei. Cât timp ne dai, suntem frați. Când nu ne mai dai, prietene, începem să votăm cu ăilalți.
Embed from Getty Images
Dar m-am lungit deja peste măsură și nu vreau să vă plictisesc în halul ăsta încă de la primul text din seria de cronici de la Roland-Garros. Așa că bine-ați venit, bine v-am găsit, citiți cât încă-i gratis și mulțumiți-le pentru cronicile astea oamenilor de la Porsche, care trag de noi să scriem, că cică avem cititori atât de mișto, încât după fiecare cronică se umplu showroom-urile cu cfani ai tenisului și urlă din Excel vânzările de Boxstere și de 911 și de Macan și de Cayenne. Până vă construiți garajele în care să păstrați mașinile astea, dați-le un binemeritat follow pe Instagram. Ne-au amenințat că, dacă li se adună măcar 5000 de fani până la final de Roland-Garros, ne țin doar pe căpșuni și frișcă la Wimbledon, ca pe lorzi. Iar căpșuna face bine la imaginație, implicit la texte, implicit la râs, implicit la ten. Avantaj voi.
Încă ceva: Mircea Meșter, Codruț Baciu și invitații lor editorialiști, adică oamenii pe care i-ați citit până acum în cronici, îngroașă rântașul de la Roland-Garros cu un nou cronicar. Radu Hângănuț se alătură selectului grup de cronicari complet paraleli cu fenomenul despre care discută, așa că veți mai avea de luptat în plus cu o mână de puncte de vedere numai bune de pus pe i-urile din viața voastră. Îi vine rândul, fiți pe fază: omul are mii de săgeți în arc și dă cu sarcasmul cum dădea bunicul în lemne cu toporul ăla ascuțit mereu tacticos cu o cute produsă pe vremea Regelui. Se făcea marfă bună pe vremuri, nu ca acum.
Și acum, tenis, că de-aia ați plătit bilet în primul rând.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
A. Potapova – A. Kerber 6-4, 6-2
Probabil că până la ora la care citiți textul ăsta ați aflat deja că francezii au dărâmat fostul Chatrier și au construit altul în fix 10 luni. Și nu le-a fost ușor, pentru că știm că măcar 6 luni pe an oamenii sunt în greve, deci practic putem spune că au dărâmat și reconstruit ditai stadionul în 4 luni. Minus Crăciun, Revelion și cinele alea ale lor care țin 4 ore, rămân vreo două luni de muncă efectivă. Așa că, ajutați probabil de ăi’ mai harnici dintre ai noștri, iată-i la startul unei noi ediții de Roland-Garros cu un Central nou-nouț, de-i lingi betonul ăla elicopterizat din tribune.
Embed from Getty Images
Și cum puteau oamenii mai bine să inaugureze terenul dacă nu cu un meci în care un ditai numele din tenisul feminin își sucește creierii fix în turul întâi? Auzind probabil că Angie Kerber vine la Paris cu glezna făcută șnițel, francezii au decis s-o programeze pe nemțoaică fix în prima zi și-n primul meci pe noul Chatrier. Că doar nu l-or fi pus în fața camerelor pe d-alde Ugo Humbert (61 ATP), speranța de 20 de ani a tenisului francez, special pentru a rămâne în istoria arenei cu bătaia 1-3 la seturi pe care omul și-a însușit-o intravenos de la Popyrin (109 ATP), un australian care anul ăsta a plecat acasă de prin calificări în majoritatea turneelor jucate. Sigur, veți spune imediat că n-aveau de unde să știe ei că Popyrin îl va bate pe Umbert. Bineînțeles, vă voi răspunde eu. Dar francezii știu ce-i ăla risc: s-au fript de atâtea ori pe toate planurile, încât pe la a 9000-a ocazie au inventat fondue-ul.
Deci da, moazel Kerber a părăsit turneul, însă nu e tocmai o surpriză imensă, click aici să vezi cine pleacă de la Roland-Garros ÎN PRIMA ZI – cum deșănțat s-au exprimat ziarele din pixeli de pe la noi. Adică treaba e destul de simplă: Kerber anunțase încă din conferința de presă că prezența ei la turneu e aproximativ un miracol având în vedere starea-i fizică, în timp ce Potapova e nou-scoasă pe banda de producție de jucătoare din Rusia, are 18 ani și dă-n ele ca Sharapova în tablete. Ba a și zis după meci că Angie i-a fost “un fel de idol”. Nu întrebăm cum stă treaba cu relativitatea idolatrizării în Rusia, că știm cum se votează acolo.
Embed from Getty Images
Deci nu, nicio surpriză majoră, probabil că Angie se bucură că a putut juca chiar și meciul ăsta, a mâncat aseară niște supă de ceapă alături de cei dragi, a urcat în avion spre dealurile și colțurile perfect drepte ale patriei natale și se gândește că oricum și-a furat-o-n primul tur la Roland-Garros în 6 dintre ultimii 13 ani, așa că până la urmă înfrângerea asta nu-i mare brânză Requefort.
S-a văzut de altfel și-n meci: Kerber a jucat atât de leșinat, încât părea că tocmai a aterizat după zboruri în care a schimbat 10 fusuri orare și 6 avioane. O știți pe Angie aia care atacă de-ți înfige fără milă baioneta între ochi și-ți rupe elasticele? Ei, versiunea de azi a lui Kerber s-a așezat pe mingi ca husa de grătar și a rămas acolo, inertă. M-am uitat la tot meciul degeaba: era de ajuns să văd ultima minge – un forehand strâmb trimis tacticos de Angie la doi metri de tușă – ca să mă prind că proverbul cu nemții și cu autocarul se aplică doar dacă turneele încep lunea. Dacă primele meciuri sunt duminică, nici măcar nu rămân în memoria robotizată a mașinăriilor unse cu sauerkraut încă de mici.
Dar pentru că Porsche e partenerul cronicilor ăstora și Kerber face parte din rândurile selecte ale jucătoarelor sponsorizate de brandul german, e obligatoriu și musai să fim triști pentru că fata a fost eliminată. Băi nene, chiar vream să vă spunem: ce veste tristă și ce eliminare dramatică! Atât de dramatică, că rușii au învățat franceză instantaneu:
R. Federer – L. Sonego 6-2, 6-4, 6-4
Of, câte lucruri sunt de spus despre meciul ăsta până să vorbim despre meci în sine. Păi doar să discutam despre decizia lui Roger de a gusta iar din cărămida pariziană pentru prima dată din 2015 încoace e deja un subiect de cronică în sine. Adică vă puteți imagina că omul ăsta nu a mai câștigat niciun meci la Roland-Garros timp de 4 ani? Bine, nici Jelena Ostapenko nu a mai făcut-o de doi ani, dar să zicem că ea a avut argumente.
Revenirea lui Federer la Roland-Garros le-a dat bătăi de cap reale organizatorilor și spectatorilor francezi. Îi știți: francezii te iubesc platonic până simt primul nanogram de îndoială, iar de-acolo te aruncă fără emoții în clasor, ca pe timbre. Deci am avut contextul perfect pentru ca relația asta de love-hate să-și deruleze un episod high class: Federer a revenit după patru sezoane pe Chatrier, francezii ar fi dat orice să-i vadă din nou mișcările haute couture, dar în același timp l-ar fi pus la frământat aluat de croissante pentru că le-a trădat sentimentele timp de juma’ de deceniu.
Și atunci, oamenii l-au pedepsit cum au putut: de pe Central nu l-au putut izgoni, că sărea Elveția la bătaie și le lua Annecy-ul, dar de pus să joace duminică la ora mesei bineînțeles că s-a putut. L-au păcălit că așa fac ei cu toți campionii – “Gerică, uită-te la Ostapenko anul trecut, când e adevărat că a luat bătaie în fix aceeași zi de duminică, când nu se uită nici dracu’ la tenis, dar hei, noi de respectat am respectat-o, că nu i-am cerut înapoi trofeul din finala aia blestemată” – și mi ți l-au împins pe Roger în fața tribunelor pline de francezi fandosiți care nu știau exact dacă au venit acolo ca să spere în victorie sau în înfrângere. Ce știau era că la ora 18 au programată ședință la masaj și că elvețianul ar face bine să se grăbească.
Embed from Getty Images
Și n-au fost singurii care l-au păcălit azi pe Roger. Ăia de la Uniqlo, de exemplu, oameni care fac haine absolut fabuloase în general, l-au convins pe Fed să poarte un tricou polo de culoare incertă, cu dungi laterale albe și accente vișinii. Nu sunt eu vreun expert în trenduri fashion, dar țin minte că prin 1999 mă îmbrăcam așa ca să par bătrân la coadă la farmacie, unde mă trimitea bunică-mea după medicamente pentru adulți. E adevărat că pe Federer pare elegant și un castor știrb pus în jurul gâtului, dar orișicât, prieteni japonezi de la Uniqlo, puteați să vă strofocați ceva mai tare, că nu-i ca și cum pe tricourile de tenis e bine să nu se vadă jegul, ca pe mașinile gri.
Embed from Getty Images
Dar știți cine nu l-a păcălit pe Federer azi? Colegul Lorenzo Sonego. Un italian de vârsta lui Thiem de care am auzit marginal până astăzi și care s-a zbătut frumos și productiv pe alocuri, în special în setul al treilea, când prinsese ceva vânt din pupa și a părut că poate să-i răstoarne cana cu lapte lui Roger. Omul a inventat niște lovituri frumoase, cât să-l laude ăia de la televiziunile italiene prin buletinele de știri, și l-a pus pe Roger în dificultate de câteva ori. Doar că n-a prea înțeles nimic din faptul că Federer s-a pus la un moment dat să joace serviciu-voleu pe zgură, un hibrid teoretic greu de pus în practică, pentru că zgura face mingea leneșă, adversarul are timp să-și așeze loviturile și asta-l lasă de obicei pe ăla de la fileu să arate ca râlă-n izmene în fața trenului. Nu-i cazul lui Federer, care azi a atacat la fileu cât a făcut-o Simona în toată cariera ei și l-a lăsat pe Lorenzo cu 4-5 passing-uri reușite și atât.
E adevărat că Roger a avut 4-0 în fiecare dintre primele două seturi, iar de la înălțimea scorului ăstuia e destul de ușor să experimentezi. Așa cum la orele de chimie era mișto atunci când încurcau ăia cantitățile de substanțe trimise spre laborator și aveam mai multă apă oxigenată și mai multă iodură de potasiu pentru a ne delecta cu exploziile de spumă din paharul Berzelius. Eh, ce vremuri, ce bucurii sincere, ce lume colorată, ce nasoală era ora de chimie în rest.
În turul următor, Roger e nominalizat la Oscar Otte, un neamț care nu a trecut de calificări, dar a ajuns în final pe tablou pentru că Kyrgios a decis să nu-și mai murdărească aiurea încă o pereche de șosete anul ăsta, mai ales că are de plătit amenzi pentru că-i golan, iar bumbacul de calitate tras prin elastan a devenit scump în ultima vreme.
S. Tsitsipas – M. Marterer 6-2, 6-2, 7-6
S-a ajuns și Nea Țiți: dacă până acum a văzut French Open-ul la față doar până maxim prima zi de miercuri a competiției, anul ăsta a debutat fix pe Chatrier, courtesy of Australian Open 2019. Și courtesy of sezonul de zgură de anul ăsta, în care a reușit excentricități pe alocuri metafizice, cum ar fi să-l bată pe Nadal la Madrid. Și courtesy of Dubai, unde a mâncat bătaie de la Roger abia în finală. Pe scurt, că ne-ntindem cu lista de rezultate, omul își merită locul 6 ATP și devine încet-încet unul dintre băieții pe care ne putem baza că se ocupă de maneta macazului și care pot să le-ncurce roțile greilor chiar și acum, înainte ca aceștia să se retragă.
Embed from Getty Images
Nu are el cele mai elegante mișcări din tenisul mondial – ba chiar unele lovituri inventate par că se vor termina într-o explozie de mădulare și într-o rearanjare a organelor interne – dar e foarte eficient, lovește unde trebuie, dă reverul cu o mână și, cel mai important, fetele din tribună sunt 99% cu el. Știe și el asta, că de-aia poartă claia aia pe cap. Sunt convins că fără ea ar trece măcar un tur în plus pe turneu, dar la o adică iese oricum pe plus dacă pune în balanță situația.
Embed from Getty Images
Cu Merterer, Tsitsipas a jucat cum ar trebui s-o facă orice jucător matur din circuit: i-a explicat neamțului care-s regulile jocului, l-a plimbat între tușe și i-a pus bocancul pe gât fix când neamțul se pregătea să dea din aripi. Apoi a stricat o cameră și dus a fost.
G. Dimitrov – J. Tipsarevic 6-3, 6-0, 3-6, 6-7, 6-4
52 de minute au durat primele două seturi ale meciului. Iar dacă eram la un turneu oarecare, nu la un Slam, Dimitrov ar fi ieșit urgent de pe teren, își lua în primire contul de Instagram și se mângâia pe ceafă așteptând comentariile care anunțau că Baby Federer a înviat. Doar că tenisul de la Slam-uri nu e ca tenisul de la Geneva, unde Grigor a fost basculat oricum de d-alde Delbonis. Așa că bulgarul a trebuit să mai stea peste program încă vreo două ore și-un pic pentru a-l dovedi pe Tipsarevic. Care Tipsarevic o fi ajuns el la vârsta talonului de pensie și o fi jucând el prin turnee la umbra palmierilor, da’ nu e la ciclism, să-și scoată sângele de sârb și să bage-n el zeamă de varză.
Embed from Getty Images
Așa că sârbul a strâns din dinți și a fost aproape să-l acroșeze urât pe vecin, care a scăpat într-un set decisiv despre care am citit pe ici, colo că s-a jucat tare de tot. Nu l-am văzut, că eram deja cu un ochi pe la Federer și cu altul pe prezența la vot, dar am toată încrederea că Dimitrov are toate atuurile să treacă măcar de turul întâi la Paris acum, că l-a bătut pe Janko. De la al doilea încolo mai discutăm marți-miercuri, când se mai așază părțile mari și se limpezește zeama.
N. Mahut – M. Cecchinato 2-6, 6-7, 6-4, 6-2, 6-4
A fost meciul zilei la capitolul implicare, spectacol și pe alocuri chiar și tenis. Îl mai țineți minte pe Cecchinato? A fost parte a poveștii de anul trecut la Roland-Garros: omul a ajuns în semifinale după un parcurs pe care nici măcar acum nu știe cum naiba l-a bifat. De altfel, omul n-a reușit să replice nici măcar parțial tenisul de oportunitate pe care l-a jucat anul trecut la Paris, fiind autorul frumoasei cărți “A fost o singură dată ca-n povești”. Luați de-aici:
Dincolo de fileu, Nicolas Mahut. Un tip care joacă tenis de pe vremea apariției stafilococului în medicină. Băiat bun, fără cazier, șerif călare pe jocul de dublu și deținător al unui wildcard cu ajutorul căruia a putut să se cațere pe tabloul principal din subsolul clasamentului ATP.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
De obicei nu lăudăm inspirația organizatorilor francezi, care au talentul de a se lua la întrecere cu logica tocmai când aceasta e în formă maximă, dar Mahut pe tablou urmat de victorie în 5 seturi la Cecchinato după ce italianul a avut 2-0 la seturi se numără printre episoadele din tenis despre care se va discuta mult și bine de acum înainte. Nu doar pentru că a fost un meci frumos, ci și pentru că Mahut s-a bucurat pe teren alături de băiatul său și pentru că a fost a doua partidă jucată în istoria celei mai noi arene de la Roland-Garros. Denumită Simonne Mathieu. Așa că dacă nu v-a plăcut franceza, bagă oamenii în noi Chatrier, Mathieu și Lenglen până ne iese accentul grav printre măselele strânse.
Apropo, ce face gagicele?
Alte meciuri de băgat în seamă
În altă ordine de idei, astăzi am mai văzut la treabă, printre procente și prezențe, un meci de trei seturi care a durat sub o oră și jumătate și – atenție – NU A FOST AL LUI NADAL (Goffin – Berankis 6-0, 6-2, 6-2), prima victorie a Laurei Siegemund pe tabloul principal de la Roland-Garros la a șasea fisă introdusă în aparat (6-3 6-3 cu rusoaica Zhuk), un “meci-vedetă” al zilei care a fost mai degrabă o expoziție de servicii defecte și erori nerforțate în din ce în ce mai îmbătrânita familie Williams (11 break-uri în 18 game-uri în Svitolina – Venus 6-3, 6-3) și o victorie relativ lejeră a Karolinei Pliskova în fața lui Maddie Brengle. Karolina a răzbunat-o astfel pe soră-sa geamănă, mâncătoare de bătaie în fața lui Brengle acum nici 4 zile, pe zgura la Nurnberg.
În rest, liniște și pace la Roland-Garros: cele bune și cei buni au alunecat mai departe, cei cu cote mari s-au dus ușor spre locuri cu iarbă verde, cum ar fi sezonul cu gazon englezesc. Dar de mâine, oameni buni, ei bine, de mâine începe treaba cu ai noștri. Așa că să ne concentrăm puțin pe ce avem de văzut la Roland-Garros, fetele și băieții au nevoie de toată susținerea noastră concentrată pe canale psihice prin televizor. Să se ardă siguranțele alea, dar să treaca ai noștri în turul al doilea, vă rog.
De basculat luni la Roland-Garros:
13:15 R. Nadal – Y. Hanfmann
15:15 N. Djokovic – H. Hurkacz
15:15 M. Copil – B. Paire
16:30 D. Thiem – T. Paul
12:00 K. Bertens – P. Parmentier
12:00 C. Wozniacki – V. Kudermetova
13:15 S. Cîrstea – P. Kvitova
17:15 M. Buzărnescu – E. Alexandrova
17:15 B. Andreescu – M. Bouzkova
17:15 S. Williams – V. Diatchenko
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
