Puțin a trecut, mult a rămas. Suntem (încă) în ziua a doua a Roland Garrosului, singurul loc din lume unde când cazi în fund în țărână ești aplaudat, nu ironizat. Parisul ne-a rezervat câteva meciuri tari de tot. Dintre ele, le-am ales pe cele mai interesante și mai simpatice. Vom vorbi, desigur, și despre focul din racheta românilor intrați astăzi în concurs, care au jucat bini di tăt.
În lipsa lui Roger Federer care, spre disperarea noastră, se menajează pentru sezonul de trifoi, trebuie să scormonim după alte povești. Din fericire, nu e nevoie să râcâim prea mult cu ghearele în zgură. Dacă ieri vă povesteam despre Safwat, un egiptean care a prins, cum-necum, tabloul principal, azi vom vorbi despre nimeni altul decât Marco Trungelliti. Un argentinian care a scos-o pe bunică-sa de sub duș, că a doua zi trebuia să ajungă la Paris (cu mașina, de la Barcelona). Sună tembel? Asta pentru că este, oameni ai tenisului! Iar noi de-aia suntem aici: să râdem unde e de râs și să consemnăm poveștile care n-au nevoie de glume ca să vă facă să rânjiți fasolea ca Țiriac la puiu’ de mistreț. Deci, fără alte paranteze pătrățoase, să ne vârâm în problemă.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Marius Copil – Marco Cecchinato: 6-2, 7-6, 5-7, 2-6, 8-10
Pe rând, că ne place cronologia la fel de mult ca Purcariul: mai întâi a fost excepțional, apoi foarte bine, apoi binișor, a urmat căderea, iar la final, epuizarea și învățămintele. Nu e vorba de viața a amoroasă a lui Nasty, ci de jocul lui Marius Copil. Care, în ciuda unui meci pe care-l și-l va aminti inclusiv peste 30 de ani, când va face voleuri cu nepoții prin Tei, nu a izbutit să-i aducă victoria.
Ce i-a lipsit arădeanului cu ochii albaștri? Păi, o țâră de baftă (să vorbească cu nea Piți), un picuț de stamină în picioare (să-l sune pe Cristi de la Real), un pic de luciditate în momentele-cheie (Zizou l-ar putea învăța câte ceva) și experiența din jocurile importante (dacă nu s-a transferat deja la FC Geriatrics, Buffon ar avea niște sfaturi). În rest, Marco și Marius nu au fost departe unul de celălalt. Al nostru are un prim serviciu de care Loris Karius soto s-ar feri, dar deplasarea în teren aduce uneori cu eforturile lui Daniel Oprița de odinioară. Asta e o problemă.
Embed from Getty Images
Copil (sau Coh-peel, cum îi spun comentatorii care n-au învățat limba română nici cât coana Viorica, deși măcar ăia au o explicație pentru asta) a demarat în trombă, ca un 911 Turbo S (ce legături, băi frate, ce legături!), iar după primele 15 minute de joc avea 4-0. A susținut ritmul, a dat din coate, a scăpat ocazionala înjurătură, iar primele două seturi s-au gătat cum nu se poate mai bine. La 2-0, haterii pariori (care, îmi povestea Copil săptămâna trecută, îl înjură de mamă mai des ca Antenele pe Dacian) erau în blocstarturi.
Embed from Getty Images
Speram să nu fie nevoie de un set 4, dar, până ne-am băut a treia cafea a zilei de concediu, se intrase deja în al 5-lea. Așa cum unii dintre voi știți, decisivul nu permite tie-break la Paris. Așa că joci până nu mai poți, ca nașa la nuntă. Cu servicii-bombă și cu slice-uri exersate de la vârsta de 4 ani, Marius și-a ținut serviciul până la 8-8. Acolo, o voce parcă i-a șoptit: ”Cum să fie drama de final, boss? Interior-exterior?”. Iar Copil a zis ”da” și meciul dus a fost. Între timp, în lumea celor care au impresia că sunt amuzanți, un papă-lapte (la propriu) încerca să se calmeze cu umor.
Dar sunt niște pilde aici, în ciuda unui meci pe care Marius l-a avut în bătătura din palmă. În primul rând, munca, răbdarea și câte un blestem spus în românește te pot ajuta să domini jucători mai bine clasați decât tine. Fără discuție. În al doilea rând, zgura nu e hard, așa că să ne așteptam la băiatul ăsta să producă răni de clasament de îndată ce sezonul de cărămidă roșie se va isprăvi. E ciudat să zici asta când vorbești despre un român, că avem un neam de cărămidari din tată-n fiică. Dar dacă lui Marius i-a plăcut cu troasca, se potrivește mai bine pe suprafețe mai rapide. Asta e, ne urnim mai departe și pentru Roland Garros așteptăm jucători mioritici de un 1.70 cinstit care aleargă de le sare zgura din adidași pe acoperișul terenului.
Embed from Getty Images
Mihaela Buzărnescu – Vania King: 6-3, 6-3
Queen versus King, practic, cu Micky Buzz jucând tenisul ăla care a făcut-o să urce, în ultimul an, de pe locul 540 până în top 40 WTA. Ce e frumos la Mihaela e că o doare la bască de felul în care e văzută și discutată. Când treci prin câte a trecut ea, e normal, iar la ora actuală, jocul ei este fix ce trebuie ca să bage în sperieți toate favoritele. Este pentru prima oară cap de serie la un turneu de Grand Slam, ocazie cu care a obținut și prima victorie. E altfel când ești cap de serie, pentru că eviți tractorașe diesel precum Wozniacki, limuzine decapotabile precum Svitolina sau broscuțe cu trei motoare, gen Halep. Dap, e bine așa.
Săptămâna trecută, la Strasbourg, Buzz a făcut semifinală. A pierdut la limită și, sincer să fiu, m-am bucurat olecuță. E un pic mai fresh la Roland Garros, azi n-a fost nevoită să azvârle nicio rachetă, iar crizele de identitate pare-se că mai așteaptă (dar vor veni, fiți pe pace, Dumnezeii sunt somați să dea socoteală frecvent la meciurile ei).
Embed from Getty Images
Cum s-a reușit victoria de azi împotriva lui King? În niciun caz cu muncă în vania (ha), ci cu plecări cu Launch Control-ul activat. 2-0, respectiv 3-1 au spus povestea începuturilor de seturi, ecart suficient, de fiecare dată, prentru ca Micky să fugă nestingherită cu setul, precum ăștia din jilțuri cu mangoții.
În turul al doilea, Buzz va juca cu Rebecca Peterson, o fată de care îi place la fel de mult cum îmi place mie să fac grătar. La conferința de presă de după meciul cu King, reacția Mihaelei a fost elocventă la aflarea numelui adversarei sale: Ceva de genul “O știe mama, o aștept la cină, da’ fata-i cam enervantă, aruncă carnea din ciorbă pe fața de masă”. Au mai jucat ele prin circuitul ITF, nu știm noi care e treaba pe-acolo.
Embed from Getty Images
Alexandra Dulgheru – Christina McHale: 5-7, 7-6, 6-3
Nesabotați încă de ploaie, vânt sau suporteri în fundul gol, organizatorii au spus bogdaproste și au putut reprograma fără dificultăți restul de meci al Alexandrei. Aseară, la 1-1 la seturi, arbitrul de scaun Kader Nouni, acest Tyrion Lannister infinit mai puțin simpatic, a decis că e prea întuneric să se mai joace. Și-a dat seama abia apoi că avea ochelarii de soare pe nas, dar asta e, decizia fusese deja luată. Azi, Alex a reluat de unde pusese punct și virgulă Kader.
Tot răul spre bine, până la urmă. Mingile Dulgheriței, o veritabilă clay whisperer dacă nu o doare și nu o ține, au arătat încă de la început că e jucătoarea mai însetată de sânge. A părăsit incinta rapid, fără să cedeze mai mult de trei game-uri, după un set în care i-a pus la încercare răbdarea americancei așa cum fac angajații Poștei cu noi.
Mai departe, Alex va juca cu Anett Kontaveit, care vine dintr-o țară unde nu se stă la coadă 8 ore pentru un formular online: Estonia. În mod normal, șansele româncei la victorie sunt la fel de mari ca ale lui Nicușor Dan să-și procure carismă și dicție, dar s-au văzut și lucruri mai ciudate în sportul ăsta. De exemplu, înțeleg că Djokovic are fani. În fine.
Embed from Getty Images
Marco Trungelliti – Bernard Tomic: 6-4, 5-7, 6-4, 6-4
Așa, vă spuneam de nebunul de Marco, care trage-n fondue cu Caparco (ăsta joacă la Chiajna în Liga 1, de-aia n-ați auzit de el, da’ dacă începe să sughită, ne asumăm responsabilitatea).
El a pierdut în ultimul tur al calificărilor. L-a bătut un polonez pe nume Hurkakcz, dar asta e mai puțin important. Ce este important este că imediat după înfrângere, omul s-a tirat la Barcelona. A doua zi însă, Nick Kyrgios, alt specimen care tinde către nivelul omului de geniu, s-a retras de pe tabloul principal. Nick the Dick a fost suficient de în formă să câștige turneul de dublu de săptămâna trecută de la Lyon, dar se pare că problema (de la cot, nu de la cap) s-ar fi acutizat dacă juca simplu la Paris. Așa că a spus pas.
Embed from Getty Images
Boooon. Următorul la rând era lucky loserul Marco. Dar ia-l pe Marco de unde nu-i. L-au căutat în toate cârciumile din împrejurimi, l-au întrebat pe Schwartzman dacă nu cumva au fost pe la gagici aseară și l-a uitat pe acolo. Diego s-a jurat că nu, așa că au continuat căutările. Și, surpriză, omul nostru era pe Rambla, băga la ghiozdan un cornet cu calamari. I-au zis că a doua zi la 10:30 dimineața are meci cu Bernie Tomic (alt profesionist serios, s-au găsit ăștia).
Embed from Getty Images
Marco era cu familia acolo, inclusiv cu bunică-sa (89 de primăveri), care la aflarea veștii, tocmai intrase de vreo trei ore la baie, să facă un duș rapid. ”Bre mamaie, hai! Că tre să fiu la Paris”, i-a spus argentinianul, locul 190 ATP. Bunică-sa, aveam să aflăm de la Marco azi, după meci, nu înțelege prea bine care-i faza cu tenisul (abia înțelege care-i faza cu legatul șireturilor), așa că nu s-a grăbit să iasă de sub duș, vă închipuiți. Femeia nu pricepea miza. În fine, s-au urcat ăștia în mașină (nu în avion, că erau 4 inși, iar biletele sunt scumpe). Povestea capătă accente dramatice, pentru că pe ruta Barcelona-Paris, ieri, au fost anulate 3 zboruri, deci poate că dacă ar fi ales aeroportul în dauna autostrăzii, bietul Marco rata toată aventura. Aseară, pe la miezul nopții, după vreo 9 ore de condus, au ajuns cu bine.
Aici mă simt nevoit să reiterez că povestea e pe bune, nu vreo invenție de cronicar tocmit de Porsche să le înflorească.
Long story short, Marco l-a bătut pe Tomic, iar în turul următor, în loc să joace cu Marius Copil, va juca cu celălalt Marco – Cecchinato. Tenisul este mai frumos decât fotbalul. Vă rog să aveți asta în vedere.
Embed from Getty Images
Alte meciuri pe care nu trebuia să le ratați, dar ați făcut-o, că a fost prea frumos afară ca să stați cu nasul în teveu:
Benoit Paire – Roberto Carballes: 6-3, 6-7, 7-6, 6-1
Benoit Paire este, în sfârșit, blond și la modul cel mai literal. După o lungă perioadă de căutări, în care a schimbat antrenori, rachete, gripuri și sponsori, Benny a hotărât că, dacă vrea să treacă la următorul nivel, metoda Justin Bieber este cea mai bună. Deci s-a făcut galben în cap. Barba, în schimb, a rămas neagră. Apropo, după unele mărturii, se pare că barba lui Ben a ajuns atât de mare, încât companiile aeriene cer bilet separat pentru ea. Astăzi, Ben a deschis printre primii ziua de tenis, cu o victorie lejeră, pe care nu a urmărit-o nimeni. Mă rog, aproape nimeni ;)
Andrea Petkovic – Kiki Mladenovic: 7-6, 6-2
Petko are o rubrică în presa germană, citește filozofie, face radio și este de vreo 6,43 ori mai amuzantă decât Micutzu și Bendeac la un loc.
În plus, vine după o perioadă grea, în care accidentările și rezultatele proaste s-au împletit rău de tot pentru ea. Dar, iată, revine ca Bale în primul unșpe. Pe de altă parte, Kiki este gagica lui Thiem și se laudă că vorbește multe limbi străine. Două fete cu un tenis frumos și fair-play pe măsură. A câștigat jucătoarea cu IQ-ul mai la nord.
Embed from Getty Images
Novak Djokovic – Rogerio Dutra Silva: 6-3, 6-4, 6-4
Djokovic a câștigat.
Embed from Getty Images
Ernests Gulbis – Gilles Mueller: 2-6, 6-4, 6-4, 6-3
Ernie a fost întrebat, la conferința de presă de după meci, cum se simte acum, că urmează să fie tată. Răspunsul lui a fost același pe care ni-l dau pesediștii când îi întrebăm ce-au făcut cu banii: ”Dar chiar nu e treaba voastră, băieți”. Numai că Ernie e simpatic, pe când ăilalți nu prea.
Gilles Simon – Nikoloz Basilashvili: 6-4, 6-0, 6-7, 6-4
Cunosc personal oameni care țin cu Gilles în viața de zi cu zi, așa că rândurile de față nu vă sunt adresate vouă, oamenilor normali, ci celor care au o anume sensibilitate inexplicabilă când văd picioare slăbănoage și barbă rară. Chicken Legs a făcut ravagii săptămâna trecută, la turneul 250 de la Lyon, când a fost nevoie de frizura de cocalar a lui Thiem ca să fie oprit în finală. Iar acum, Giluț Simion – pentru prietenii săi români din Cotroceni – pare să ducă forma bună și acasă. Mă rog, nu chiar acasă, că omul vine din murdărica Nisă, nu de la Paris: dar, cepandant, tot acas’ este.
Ce e de luat la bord mâine, dacă ploaia nu continuă
În WTA:
S. Cîrstea – D. Gavrilova (12:00)
S. Kuznetsova – G. Muguruza (12:00)
I. Begu – K. Schmiedlova (13:20)
S. Williams – K. Pliskova (13:30)
M. Sharapova – R. Hogenkamp (14:00)
A. Bogdan – M. Vondrousova (16:00)
S. Halep – A. Riske (16:45)
În ATP:
R. Nadal – S. Bolelli (13:00, întrerupt la 6-4, 6-3, 0-3)
J. Isner – N. Rubin (13:00, întrerupt la 6-3, 7-6)
T. Berdych – J. Chardy (14:45)
J. Del Potro – N. Mahut (16:30)
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
