Dacă până acum puteam încă să bănuim că-s simple victime ale coincidențelor nefericite, astăzi confirmăm faptul că băieții și fetele care se ocupă de organizarea turneului de la Roland Garros sunt pur și simplu cele mai scurte lemne din stivă. Cele mai goale paie din balot. Cele mai scuturate flori din buchet.
Să ai tu două sferturi de finală jucate într-o zi și să le pui să se joace deodată? Pe bune, moustache? Păi punem Muguruza – Sharapova pe tata Chatrier și Halep – Kerber pe mama Lenglen, ambele la ora 15, și ne facem că e normal? Și-apoi, imediat, Nadal – Schwartzman și Cilic – del Potro în același timp? Nici nu trebuie să faci Școala Superioară de Economie, Logică, Bun simț și Statistică din Sorbona ca să te prinzi că aduni mai multă lume dacă pui fetele și băieții să joace ordonat, unii după alții, pe același teren. Vrem sub același acoperiș români, nemți, ruși, spanioli, croați, argentinieni și cei 10 francezi neutri găsiți cu chiu, cu vai în urma unui concurs la nivel mondial. Vrem unitate, nu dezbinare.
Dar e ok, băi francezilor. Vă urăm ca de acum înainte să fiți loviți unde vă doare cel mai rău: în inima gastronomiei. Și de acum înainte să aveți de ales pe veci între terină de foie gras, filet de Bœuf, farfurie cu brânzeturi du Pays sau Soufflé Chaud. N-ai cum să alegi mai multe, François, nu strâmba pe sub mustață. Una și bună, te saturi tu, te descurci, doar ești urmaș de Gavroche pe linie paternă. A, dacă vrei, putem amesteca tarta de mere în supa de ceapă, să le mănânci deodată. Poftă bună, șindrilă.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Simona Halep – Angelique Kerber: 6-7, 6-3, 6-2
Ok, ne-am prins deja că am început ziua pe minus din cauze organizatorice, așa că trecem la ce ne doare mai tare: sfertul de finală al Simonei cu Angie. Partidă care tinde să devină element tradițional al Grand Slam-urilor după ce prin ianuarie, când nu apucaseră încă să înflorească ghioceii și să se vadă din nou gropile de sub zăpadă, duelul româno-german și-a derulat o repriză intensă de box cu rachetele la Australian Open. Povestea pe larg a acelui meci, care a durat cât procesele de corupție din România, e în cronica de aici, deci nu vom da buzna azi în albumele cu amintiri.
Embed from Getty Images
Cert e că după meciul ăla, dominat în mare de Simona, am rămas în minte cu două lucruri: cele două mingi de meci salvate de Halep într-un moment în care ne țâțâiau scaunele sub fund ca la hidromasaj și faptul că s-a ajuns în decisiv, deși a noastră a avut volanul în brațe pe tot parcursul unui meci pe care ar fi putut să-l ucidă rapid și fără dureri, ca pe cariile de suprafață. Rețineți că a noastră a avut 5-0 în primul set și 3-1 în al doilea, deci s-a aflat într-o poziție perfectă s-o trimită pe Kerber pe orbită, la râcâit știuleți pe Stația Spațială. De altfel, acel set decisiv terminat 9-7 pentru Halep urma s-o erodeze pe a noastră în finală, unde Woz the Wall a profitat de faptul că ciocanul rotopercutor românesc avea firele uzate și i-a dat scurtcircuit. Brjzt.
Așadar, rematch între două dintre fetele din circuit care au demonstrat de-a lungul timpului că pot să bată extaziant pe oricine, dar și că au potențialul de a mângâia grenada-n cuib fix când nu te aștepți. N-aveai nicio șansă să prezici rezultatul final al acestui meci, mai ales că ambele jucătoare au mers țeavă în ediția asta a Roland Garros-ului: Simona a pierdut un set în primul meci, după care le-a înnodat pe toate ca pe ciorapi, în timp ce Angie Kerber a reușit să ajungă în sferturi fără set pierdut, făcându-l pe Rafa Nadal să ridice spasmodic din sprânceana dreaptă la duș.
Embed from Getty Images
Game on, deci. Cu Kerber călare pe toate motoarele mașinăriei germane de tenis și cu Simona în salopetă, lucrând cu cheia de paișpe prin cremaliera direcției în încercarea de a-și regla la milimetru loviturile. În primele minute ale meciului, Simona a încercat să conducă loviturile, în timp ce Kerber, suită pe turelă, s-a transformat într-o pseudo-Wozniacki de ocazie, preferând să returneze tot ce poate. Iar strategia a funcționat excelent, pentru că în perioada de fine tuning, care a durat 4 game-uri, Simona a părut că joacă luând ca reper exteriorul terenului, ochind perfect colțurile de partea greșită a tușei.
S-a făcut rapid 0-4 după o perioadă în care Simona a alternat greșelile neforțate cu greșeli și mai neforțate, în timp ce Kerber s-a așezat confortabil în șezlong și a așteptat ca adversara să-și dea singură cu sete cu lanțul peste unghii.
Embed from Getty Images
Apoi, brusc, peste Kerber a început să cadă de nicăieri o ploaie de baroase. Un meci care până la 0-4 s-a înclinat crunt spre nemțoaică s-a transformat imediat după ce Simona și-a reglat în sfârșit telemetrul cu laser și a început să bronzeze tușele. Până să se dumirească Angie că meciul a început din nou și că a noastră nu mai aruncă ouăle pe lângă tigaie, Simona îi șoptea deja de dulce în ceafă, apropiindu-se la 3-4. Chiar dacă Kerber s-a arcuit și-a mai tras un glonte luat în plin de a noastră, apropiindu-se la un game de set, Halep nu terminase încă sprintul de recuperare și-a ajuns-o pe turnantă pe Angie. Cele două au intrat braț la braț în tiebreak, 6-6. Urma ca setul să se termine la fotografie, deși la un moment dat distanța dintre cele două jucătoare era de vreo 4 tururi de stadion.
Fotografie în care a zâmbit mai natural nemțoaica, în ciuda faptului că ultimul german care a râs pe bune la o glumă are pagină dedicată în cartea de istorie. A fost 7-2 pentru Kerber, care lua astfel primul set și începea din nou să respire printre sughițurile generate de haptai spaima pe care o prinzi între aripioare când vezi că din spate se apropie uraganul minion.
Embed from Getty Images
Totuși, în ciuda faptului că a câștigat primul set, era evident că Angelicăi îi tremură gladiolele și că trotineta e condusă de Simona, care înghițea game-uri ca o mașină de tăiat iarba care-și cerea independența. Devenea din ce în ce mai clar că secretul victoriei în acest meci stătea în limitarea greșelilor: 30 de smochine adunase Simona în primul set, cât n-a greșit în toată cariera ei de la juniori până-n prezent.
Și așa era. Halep a profitat de elanul cu care a terminat primul set și i-a spart membranele nemțoaicei, continuând să adune două game-uri la fiecare game câștigat de Kerber. Raport de bun augur nu doar în tenis, ci în viață în general. Secretul a fost continuarea ofensivei. Deși tactica asta i-a gripat motorul la startul meciului, loviturile pline care au încălzit colțurile terenului au dublu rol: pe lângă faptul că au umilul scop de a aduna puncte, ele răzuiesc constant creierul și fiecare fibră musculară a adversarului, care se transformă treptat în candidat la programul Rabla.
Embed from Getty Images
Setul s-a terminat 6-3 pentru Simona, iar Kerber privea, ca orice neamț care se respectă, cu atenție și îngrijorare spre setul decisiv. Mai ales în condițiile în care bateriile robotului păreau că clipesc a faliment.
Embed from Getty Images
Setul al treilea a început cum s-a terminat al doilea: cu Halep într-a șasea și cu Angie încercând să găsească o pantă în care să-și repornească mașina rămasă pesemne fără baterie. Kerber se mișca însă din ce în ce mai lent, iar un timeout medical cerut de nemțoaică avea să ne descrie în detaliu problema tehnică a acesteia: o bătătură la degetul mare al piciorului drept strângea de gât mecanismul teuton și oprea alimentarea spre membre. Iar când nemților le tai alimentarea, le-ai luat sufletul.
Embed from Getty Images
Dovada a venit în următoarele game-uri. Simțind faptul că adversara joacă cu frâna de mână trasă, Simona a răsuflat ușurată și a făcut ce face un jucător inteligent în aceste condiții: a schimbat-o pe Kerber cu un sprinter de ocazie, trimițând-o să ude florile cu sudori de-o parte și de alta a terenului.
Transformată în metronom și cu anvelopa avariată, Kerber s-a stins pe măsură ce Simona aduna puncte spre finalul meciului, vămuind defectuos fiecare minge care-i trecea prin rachetă. Astfel că, până-n finalul meciului, Kerber adunase deja peste 50 de neforțate și semăna cu un ogar prins în lanțuri care n-a avut de ales decât să latre pe măsură ce cortina cade. Iar francezii au rămas și fără Angelique, singurul nume din sferturi pe care parizienii reușesc să nu-l stâlcească.
Cortina a căzut la 6-2 pentru Simona, care tinde să-și rezerve astfel un loc în semifinala de la Roland Garros cum își rezervă Țiriac loja aia de pe colțul Chatrier-ului: anual.
Embed from Getty Images
Garbine Muguruza – Maria Sharapova: 6-2, 6-1
Probabil că la ora asta vă este deja clar că cei care scriu cronicile astea nu-s tocmai supereroi din benzile desenate Marvel. Așa că dacă vă așteptați să citiți aici o cronică completă a meciului dintre Garbi și Măriuca, lipsa unei a doua perechi de ochi în CV-ului autorului ar putea fi un impediment major în acest sens.
E adevărat că ne-am bucurat pe ascuns, strângând pumnul a victorie pe sub birou, pentru că n-am fost obligați să analizăm din nou, ca niște psihologi masochiști, mișcările de balet cu mantinela pe care le face Maria în continuele sale încercări de a fi admisă la UNATC.
Embed from Getty Images
Acestea fiind spuse, trebuie să vă destăinuim un secret redacțional: una dintre regulile de care ne legăm cu lanțuri în textele de pe cronici.ro este cea care ne obligă să nu scriem un text mai lung decât meciul pe care-l analizăm. Iar aici, în acest caz, ne aflăm deja la al treilea paragraf și ne apropiem amenințător de bornă. Pentru că Muguruza i-a uscat Mariei tenisul pe sârmă astăzi în două seturi-flash care, în comparație cu meciul dintre Simona și Angelique, au părut urme de F-22 Raptor pe lângă un planor construit de Vasilică de la Clubul Elevilor din Reșița. Salut, Vasilică.
Embed from Getty Images
Mărturisesc că am avut meciul celor două deschis într-o fereastră secundară, fără sonor, pe display-ul pe care Simona și Angie și extirpau ganglionii lăsându-și sufletele pe teren. Din fereastra asta venea însă multă liniște, pentru că simplul fapt că vedeam versiunea acră a mutrei Mariei îmi relaxa mușchii și mă făcea să mă simt ca la masaj. Iar pe măsură ce a trecut timpul, gradul de acreală a crescut în așa hal, încât Maria părea la final o prună uscată fără sâmburi în care stătea înfiptă o rachetă de tenis. Găsiți la supermarket și merg bine cu brânza franțuzească.
Embed from Getty Images
Cât despre Garbine, numai de bine. A jucat cum o face de obicei – lovind mingile ca pe dușmani, reușind să învingă fără emoții în special pentru că Sharapova a ratat lovituri cât pentru două meciuri. Gagico, cu un raport 27 de greșeli neforțate la 10 winnere prea nu te poți prezenta în deplinătatea facultăților tehnice nici măcar la coadă la pâine, darămite într-un sfert de Roland Garros.
Avem, așadar, Simona – Garbine în semifinala care se va juca mâine. Va fi greu, pentru că se va juca ca la Rețele și vânătorii, faza pe Paris, iar Simona va trebui să sape adânc prin mușchi și creier pentru a găsi resurse să-i țină ritmul tunului venezueleano-spaniol. Scor la întâlniri directe: 3-1 pentru Garbine, cu un 6-1 6-0 administrat intravenos cu polonicul Simonei anul trecut, la Cincinnatti. Dar la Paris e zgură, iar zgura nu e ciment, iar Simona hrănită cu fondue nu e Simona hrănită cu burgeri.
Embed from Getty Images
Rafael Nadal – Diego Schwartzman: 4-6, 5-3, întrerupt
Luați primul calendar pe care-l vedeți și încercuiți cu roșu data de 6 iunie 2018. Va rămâne în istorie din cel puțin două motive. Unul e clar: e ziua în care Rafa Nadal a pierdut în sfârșit un set la Roland Garros pentru prima dată din 2015 încoace. Eveniment de dimensiune universală, care concurează în astronomie cu momentul unic în care se aliniază perfect planetele. Celălalt sens al zilei este însă unul ceva mai ascuns: după ce fratele Cecchinato i-a omorât ieri oile lui Djokovic, iar Schwartzman îl călărește pe Nadal în propria sufragerie azi, este din ce în ce mai clar că era sparring partnerilor apune. Păi ce-i va mai face pe băieții ăștia grei să cheme la pase aspiranți la un schimb de mingi cu greucenii circuitului dacă știu că, fix atunci când le-o fi mai mare dragu’, mânjii ăștia sunt gata să le sară cu copitele prin farfuriile din porțelan, stingându-le lumina cu coama. Gata, la revedere, că la treij’ de ani și-un pic merge să schimbi mingi și cu peretele, nu-i musai să le dai bărbi copiilor.
Embed from Getty Images
Așadar, doamnelor și domnilor, Diego Schwartzman, acest Simona Halep al circuitului masculin, a reușit să calce cu bocancii plini de zgură pe streak-ul de 37 de seturi consecutive câștigate de Nadal la Roland Garros. Era prin 2015 când Rafa suferea ultima jenă asemănătoare, că probabil i-o fi și trimis bunică-sa SMS: “Băi Rafele, da’ nu ți-e ție așa, un pic, rușine? Tu nu vezi că ăla are un metru cu tot cu stratul de zgură? Adună-te, maică. Te pupă bunica, te aștept la un kil de pimientos de padron când vii acasă”.
Embed from Getty Images
Adevărul, fraților, este că zgâtia de Schwartzman l-a cam luat pe nepregătite pe Rafa. Nadal s-a gândit, natural, că dacă bagă topspinul ăla bucălat în forehand-ul de stânga cu care a ucis atâtea generații de jucători de tenis pe zgură, săracu’ argentinian nu va ajunge la ele nici măcar urcat pe scaun. Dar, obișnuit cu abordarea asta din partea colegilor de vestiar, fratele Schwartzman a învățat să ia mingea aproape exclusiv pe urcare, lovind practic din drop fiecare ștachie pe care o inventează. Și inventează, oameni buni. Când se așează Schwartzman pe lovitură, tacticos și lent, nimic nu anunță ștachia care se naște din mișcarea scurtă cu care copilul ăsta și-a construit o carieră serioasă, fiind locul 12 în clasamentul mondial într-un sport de malaci. Vezi sfertul jucat în paralel, în care joacă doi tipi care așezați unul peste altul fac cât trei Schwartzmani.
Embed from Getty Images
La toate astea se adaugă, ca-n cazul Simonei noastre, un joc de picioare din rasa motoretă pe baza căruia Diego își construiește jocul pe orizontală, dacă pe verticală n-a fost să fie. Omul se mișcă pe teren ca punctul laser în viața pisicii, iar adversarii au probabil deseori impresia că ubicuitatea s-a născut la Buenos Aires.
Embed from Getty Images
Ca să înțelegeți magnitudinea impactului pe care jocul imens al măruntului Schwartzman l-a avut în relaxarea generală a jocului lui Nadal, aflați că Diego i-a luat spaniolului patru break-uri până la 6-4 3-2, scorul la care meciul a fost întrerupt prima dată de ploaia pariziană. Păi să-i iei 4 break-uri lui Nadal la Roland Garros din 8 game-uri la serviciu e cutremurător, gigantic, e ca și cum de mâine ne-ar anunța guvernul că avem 500 de kilometri noi de autostradă construiți pe șestache ca surpriză pentru centenar.
Embed from Getty Images
E adevărat că, la revenirea de la vestiare după o pauză de o oră în care probabil a stat pe Twitter și a urmat sfaturile tuturor oamenilor de bine de pe acolo, Rafa Nadal și-a luat break-ul înapoi și a plusat cu încă unul, ajungând la distanță de o unghie de setul al doilea. Nu s-a întâmplat asta pentru că deasupra Parisului s-au rupt din nou țevile, dar probabil că meciul va începe mâine de la un cinstit 1-1 la seturi, urmând ca doar zeii tenisului, forehand-ul lui Nadal și motorașul insistent al lui Schwartzman să știe cum se va termina meciul ăsta.
Embed from Getty Images
Ce e de luat la bord mâine
În WTA, semifinale:
Simona Halep – Garbine Muguruza
Madison Keys – Sloane Stephens
În ATP, continuă de azi:
Rafael Nadal – Diego Schwartzman (întrerupt la 4-6, 5-3)
Marin Cilic – Juan Martin del Potro (întrerupt la 6-6 și 5-5 în tiebreak)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
