Seara de marți ne-a oferit o lecție involuntară în direct legată de modul defect în care am ales să ne alegem prioritățile în viață. În timp ce 55.000 de spectatori și alte câteva milioane de telespectatori își plângeau cristalinele văzând cum Steaua București era jumulită ca o găină opărită de Manchester City în playoff-ul grupelor Champions League pe Național Arena într-un meci în care portarul stelist a fost cel mai bun jucător de pe teren deși a luat 5 supozitoare pe care englezii le-au administrat cu eleganță cu ajutorul praștiei, într-un colț izolat al programului TV, pe TVR 2, Alin Alexuc se afla la câteva minute de o medalie de bronz la Jocurile Olimpice, exilat în fața pierduților care s-au nimerit ca la ora de culcare să se împiedice de un post de televiziune pe care rămâi în general doar atunci când vrei să vezi noile tehnici de filmare a spoturilor de teleshopping.

Evident, popularitatea celor două sporturi este diametral opusă, pentru că nu poți să compari urmăritorii lui Justin Bieber pe Instagram cu distanța focală a cvartetului tunisian de dialog care a evitat un război civil în această țară și a primit pentru asta Premiul Nobel pentru Pace. Dar ceva te face să regreți faptul că până și o dată la patru ani, când sportivii de la Lupte greco-romane sau Lupte libere ajung să fie filmați în HD pe saltele din care nu ies bureții sau atârnă moațele, sunt trimiși la colț, pe coji de nucă, încercând să ridice mâna pentru a-și explica acțiunile: “Știți, eu nu am o problemă să stau aici, dar în două minute mă bat pentru o medalie olimpică”.

Seria de articole Rio 2016, faza pe canapea vă este oferită de Renault România, partener oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Rio 2016.

 

Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Centrul de Resurse și Referință în Autism “Micul Prinț”, care oferă consiliere și educare în beneficiul copiilor cu tulburări din spectrul autist din județul Bistrița-Năsăud. Povestea asociației poate fi citită pe larg aici: http://www.crra.ro/.

 

Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca acești copii să aibă o viață normală.

 

Asociația Autism Europa Bistrița
Cont IBAN: RO77RNCB0038098311390001
Cont deschis la BCR
Cod Swift: RNCBROBU

Dar poate că după Rio 2016 încercăm o modificare de nume pe toate sporturile și le redenumim astfel încât spectatorii să fie atrași mult mai mult de subiect. Pentru că după Rio, în revoluția sportivă de care avem nevoie ca de crutoane în supa-cremă de ciuperci, avem șansa unică de a reboteza disciplinele pentru a aduce lumea în tribune. Handbalul devine, evident, Fotbal cu mâna. Tenisul va fi Fotbal cu racheta. Baschetul se va transforma în Șuturi la coș. Gimnastica devine Foarfecă pe bârnă sau Exerciții la transversală. Scrima va fi Duel unu la unu pentru posesie. Săritura în lungime va fi Intrare prin alunecare. Boxul se va transforma în Cornere cu mănuși. Rugby-ul devine Fotbal fără henț. Tirul se va numi Faze Fixe. În sfârșit, Luptele greco-romane vor fi redenumite Lovituri libere directe. Să vezi apoi popularitate și medalii la Jocurile Olimpice, acolo unde sportivii nu-și vor găsi arenele de concurs pentru că n-au auzit în viața lor de sporturile din pliantele oficiale.

Evident, Luptele libere și Luptele greco-romane sunt discipline ceva mai greu de înțeles, pentru că trebuie să fi citit măcar o dată regulile pentru a înțelege care-i logica mișcărilor aparent ciudate pe care le fac cei doi sportivi pe saltea. Până la urmă, nu vezi în fiecare zi doi atleți musculoși care se împing în mâini și se iau în brațe în costume strâmte pentru a încerca să-și trântească adversarul în timp ce arbitrul punctează mișcări și penalizează erori pe care, ca neofit, nu le vezi nici la reluare. Parcă ar fi mai ușor să le dea câte două mănuși și să-i lase să se bată pe saltea până când unul rămâne cu gândul la vacanță.

În contextul ăsta, e extrem de complicat să fii român și să-ți dai copilul la Lupte când în parc sunt atâția copii liniștiți care vor să fie Simona Halep sau Gică Hagi, ca să poată apoi să-și plătească întreținerea și ratele la SUV. Iar de aici se naște bruma de respect pe care ar trebui să le-o purtăm oamenilor care ajung la Rio și sunt aproape de a câștiga o medalie pentru România într-o disciplină care în sălile noastre se joacă cu mai puțini spectatori decât ai tu în bucătărie atunci când te hotărăști să tai ceapă live într-un Live pe Facebook.

Alin Alexuc, un botoșănean de 26 de ani care a terminatul dreptul și se antrenează în Germania pentru că în România adversarii urcă pe pereți încă dinainte să înceapă competiția, a reușit ieri să se apropie la un vârf de cuțit sare distanță de o medalie la Rio la categoria 98 de kilograme a Luptelor greco-romane. După ce l-a eliminat lejer pe egipteanul Hamdy Abdelwahab în primul tur, Alin a dat în faza optimilor de finală de Artur Aleksanyan, un armean țeapăn și contondent care a reușit ulterior să câștige categoria și să ducă acasă medalia de aur. Alin nu a avut nicio șansă reală în acest meci, arbitrul închizând lupta la 8-0 pentru adversar pentru a-l declara pe armean câștigător prin superioritate tehnică într-o partidă în care Alexuc a fost tăvălit ca peștele prin tigaie timp de două minute. O regulă inteligentă care dacă s-ar fi aplicat în fotbal ar fi oprit partida dintre Steaua și Manchester City în minutul 20.

Dar pentru că Luptele le mai dau o șansă sportivilor care se lovesc pe traseu de TGV-uri, Alin Alexuc a concurat în recalificări într-un meci în care o victorie l-ar fi pus în fața medaliei de bronz. Paranteză: la Lupte (la fel ca la multe alte discipline Olimpice), câștigătorii semifinalelor se bat pentru aur, în timp ce învinșii nu joacă între ei pentru bronz, ci așteaptă doi sportivi veniți din recalificări pentru două meciuri cu bronzul pe masă. Altfel spus, nu există locul al treilea așa cum îl înțelegem noi din sporturile care nu au nevoie de subtitrare, ci două medalii de bronz scoase din două “finale mici”, iar Alin avea șansa de a se lupta pentru una dintre ele în cazul în care trecea de italianul Daigoro Timoncini.

Și a trecut. Alin a făcut o partidă de recalificare fabuloasă, în care a fost agresiv și l-a trimis pe adversarul italian la sortat de tăiței, întorcând în favoarea sa în faza decisivă a luptei un moment în care italianul avea posibilitatea de a rupe lanțul. Iar seara celei de-a zecea zile îi oferea României șansa de a câștiga o nouă medalie la Rio, un eveniment mai rar decât inaugurările de autostrăzi prin Carpați.

Alin Alexuc a plătit însă factura unui sport care-ți stoarce fiecare fibră musculară până când pe oase-ți atârnă smoală și a apărut vlăguit în partida cu turcul Ildem Cenk. Și Luptele nu prea pot să fie câștigate atunci când creierul și mușchii nu joacă în aceeași echipă, iar adversarul are 100 de kile în viu. A fost 0-4, însă câștigul de a transpira serios în fața televizorului la o disciplină înțeleasă în România cam cât e înțeleasă necesitatea purtării centurii de siguranță pe locurile din spate ale mașinii este, vorba cardului, de neprețuit.

Ieri a avut loc și extragerea ultimul număr la 6/49 și Noroc faza pe gimnastică artistică la Rio, însă România nu a reușit să prindă nici măcar premiile de consolare care-ți dau ocazia de mai pune gratis un bilet pentru extragerea următoare. Cu Marian Drăgulescu și Cătălina Ponor reveniți în gimnastică după retrageri încercând fără succes să împingă singuri mărfarul înțepenit pe linii și plin de fotografii și medalii ce cară amintirile românești la Olimpiade, sibianul Andrei Muntean a mai băgat o fisă în aparat, de această dată la paralele, acolo unde românul s-a calificat în finală alături de gimnaști hrăniți cu pedigree și întreținuți prin vizite ritmate la revizii. Andrei a reușit un exercițiu curat și fluid, arbitrii oferindu-i una dintre cele mai mari note la execuție din competiție, însă dificultatea redusă a elementelor l-a trimis pe gimnastul nostru pe locul al șaselea la final, cu nota 15.600. Finala a fost câștigată de ucraineanul Oleg Verniaiev care la paralele a reușit să demonstreze că Europa de Est nu bate degeaba covoarele la bară în fața blocurilor.

Al treilea sportiv român care a intrat ieri în competiție, atleta Alina Rotaru, a ratat calificarea în finala probei de săritură în lungime după ce a terminat seriile pe locul al 18-lea din 38 de participante. Cu 6.40 metri, Alina a fost însă la 13 centimetri de finală, distanță cu atât mai frustrantă cu cât fiecare centimetru din nisip se măsoară în ani de antrenament, iar Alina își îndeplinise baremul de calificare la Olimpiadă cu o săritură de 6.72 metri care la Rio ar fi așezat-o între primele 10 sportive teleportate în finală. Este a doua probă în care România este condusă la groapa cu nisip după ce Marian Oprea a ratat cu o zi înainte toate cele trei încercări la Triplu salt încercând să concureze cu spatele făcut scândură.

***

Ieri s-a închis definitiv la alimentara cu gimnastică de la Rio, finalele băieților la bară fixă și paralele și cea a fetelor la sol finisând cu lavabilă o ediție a Jocurilor Olimpice pe care România își va dori s-o închidă-ntr-un seif pe care să-l arunce în mijlocul Oceanului cu speranța că măcar așa vom uita că e pentru prima dată după o jumătate de secol în care luăm acasă doar carbonatul de magneziu de pe aparate. Dar nu suntem singurii loviți de soartă la Rio. Echipele de gimnastică ale Chinei, de exemplu, au ajuns în situația de a se întoarce acasă fără nicio medalie de aur după 32 de ani în care asiaticii au domesticit aparatele. Cu un bronz pe echipe la masculin și altul pe echipe la feminin, China pleacă de la Rio cu ochii roșii, deși au cazat în Brazilia o delegație de gimnaști la fel de numeroasă precum cea a Statelor Unite. Iar rezultatul este cu atât mai crepuscular cu cât acum 8 ani, la Beijing, băieții adunau 7 medalii de aur din 8 posibile în întrecerea masculină.

De căderea rivalilor în prăpastie au profitat însă din plin americanii, care au plecat din sala de gimnastică cu roaba plină de medalii. Doar Simone Biles, această Nadia Comăneci cu brațe cât janta și născută în State fără a fi nevoie să mai emigreze, a reușit să adune cinci medalii, dintre care patru de aur. Și asta în condițiile în care a concurat cu piatra-n gură pe care o iau novicii la prima participare la Olimpiadă. Americanii au adunat 12 medalii în total într-o competiție în care Olanda și Germania s-a apucat să croșeteze la rândul lor medalii de aur la gimnastică, semn că nici inginerii nu mai sunt ce-au fost. Adică inflexibili.

De altfel, China are o ediție mizerabilă a Jocurilor Olimpice și dă semne că mina de aur care duduia acum niște ani trebuie renovată. Sigur, China se află pe locul al treilea în clasamentul medaliilor, însă la jumătatea competițiilor de la Rio a adunat 13 medalii de aur în condițiile în care aceeași bornă temporală indica 25 de medalii de aur la Londra, acum patru ani. Asiaticii au pierdut la sporturi pe care le recitau fără opinteli și în care altădată trimiteau juniorii doar pentru ca transmisiunile TV să nu se termine prea repede, așa cum sunt natația, săriturile în apă, tirul sau badmintonul.

Apropo de badminton și de chinezi, finala de dublu fete – desfășurată chiar ieri – a fost câștigată de două daneze aflate la vârsta la care îți trimiți copiii la școală. Christinna Pedersen și Kamilla Rytter Juhl le-au băgat fluturașul în stomac chinezoaicelor Yu Yang și Tang Yuanting, reușind să aducă în Europa primul titlul olimpic la badminton după 20 de ani de pauză. Anterioara performanță de acest tip era bifată tot de un danez, Poul-Erik Hayer Larsen, care la Atlanta a câștigat titlul olimpic lipind pe fileu, evident, un chinez.

Dacă la badminton și la alte specialități chinezești li se cam mișcă garniturile, chinezii au confirmat însă din nou faptul că tenisul de masă este dulceață pe pâine pentru ei. Echipa feminină a Chinei, din care au făcut parte mașinile de tocat adversare care câștigaseră lejer cu câteva zile înainte medaliile de Aur și Argint la individual, a câștigat și în competiția pe țări după ce a bătut ușor Germania. Campioana olimpică Ding Ning, cu un serviciu pe care-l încă-l analizează fizicienii, și vicecampioana olimpică, Li Xiaoxia, o tipă care lovește mingea de-i pune motor, n-au stat la discuții cu nemțoaicele într-o partidă care a durat doar o oră și treizeci de minute, record absolut în istoria finalelor olimpice. Iar sâmburele-n cireașă este faptul că stâlpul naționalei germane este o altă chinezoaică, Han Ying, care a trecut la cârnați pentru că n-a avut loc în orez. China a câștigat în total 26 de medalii de aur din 30 posibile de când a tenisul de masă e sport olimpic.

Dar și Germania a avut de sărbătorit ieri, pentru că Laura Ludwig și Kila Walkenhorst s-au calificat în finala turneului feminin de volei pe plajă după ce nemțoaicele au eliminat în semifinale favoritele din Brazilia în două seturi lejere, 21-18 și 21-12. După această performanță, ambele plaje din Germania s-au umplut de copii care vor să facă volei de performanță și să le calce pe urme compatrioatelor lor.

Nici la fotbal nu li s-a prea învârtit roata morii celor din Brazilia, echipa olimpică feminină fiind eliminată în semifinale de Suedia. Suedezele s-au specializat în partide care se termină la penalty-uri, aruncând în lada cu scule uzate SUA și Brazilia prin același procedeu tehnic dus la perfecțiune: egal cu fundul în poartă dublat de victorie la loviturile de departajare. În finală, Suedia se va bate însă cu Germania, echipă care nu știe de glumă și care pierde la penalty-uri doar dacă în lot se strecoară mulți copii de imigranți.

Brazilienilor le-a revenit culoarea în obraji după ce Robson Conceicao a reușit să aducă prima medalie de aur la box din istoria unei țări care în general varsă talent la sporturi în care arta constă în depășirea adversarului băgându-i mingea printre picioare, nu confruntându-l cu pumnul în mufă. Sportivul de 27 de ani care joacă la categoria ușoară (60 de kilograme) a reușit să ia aurul olimpic după ce l-a șifonat pe francezul Sofiane Oumiha.

Momentul zilei de la Jocurile Olimpice a venit în competiția de Navigație, o disciplină virtual necunoscută în România pentru că în mare nu prea ai loc de antrenamente din cauza mașinilor. În proba mixtă de catamaran Nacra 17, aurul a fost câștigat de argentinienii Cecilia Carranza și Santiago Lange. Lange are 54 de ani, este cel mai vârstnic competitor în această disciplină, iar anul trecut a aflat că are cancer pulmonar și a rămas fără un plămân. Viața merge mai departe dacă știi cum să prinzi vântul în vele.

Vești proaste pentru Covasna și Harghita. Una dintre marile surprize ale zilei a fost eliminarea naționalei masculine de polo a Ungariei încă din sferturile competiției de la Rio. După ce la Londra n-a reușit să ia medalie, maghiarii repetă contraperformanța și în Brazilia într-o disciplină în care vecinii noștri au adunat în istorie 9 medalii de aur și sunt considerați șefi pe sate la startul oricărei competiții la care participă. La Rio, Ungaria a fost împinsă cu capul sub apă de Muntenegru într-o partidă dramatică în care maghiarii au egalat la 9 cu câteva secunde înainte de obștescul fluier al arbitrului doar pentru a lua apă la loviturile de departajare. Medaliile vor fi împărțite între Muntenegru, Serbia, Croația și Italia, cele patru semifinaliste.

În ziua în care Darya Klishina, singura atletă rusă acceptată în competițiile de atletism la Rio a reușit să se califice în finala de la săritura în lungime, Moscova a primit o nouă veste proastă care vine de această dată cu mantă. Echipa feminină de ștafetă 4×100 de metri care a câștigat aurul în 2008 la Jocurile Olimpice de la Beijing trebuie să înapoieze medaliile nefolosite și în ambalajul original după ce la retestarea probelor biologice ale uneia dintre componentele cvartetului rus s-au topit senzorii care detectează steroizi anabolizanți. Rusoaicele au fost la doi ani distanță de a rămâne cu medaliile, pentru că în 2018 expirau cei 10 ani în care Organizația Mondială Antidoping păstrează borcanele cu urină pentru retestări viitoare pe măsură ce tehnologia de detecție avansează. De supărare, atletele din Rusia se vor întâlni în seara asta la Moscova la un pahar de EPO.

ROMÂNIA LA RIO: MEDALII ȘI MAȘINI

• AUR (1): Câte un Renault Kadjar Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
  Ana-Maria Popescu, Simona Pop, Simona Gherman, Loredana Dinu (Spadă feminin).
• ARGINT (1): Câte un Renault Captur Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
  Horia Tecău și Florin Mergea (Tenis dublu masculin).
• BRONZ (2): Câte un Renault Clio Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
  Gabriel Sâncrăian (Haltere 85 kg)
  Laura Oprea, Andreea Boghian, Roxana Cogianu, Mădălina Bereș, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Adelina Cojocariu, Iuliana Popa, Daniela Druncea (Canotaj 8+1)

ROMÂNIA LA RIO (miercuri, 17 august 2016)

• ATLETISM
  800 de metri: Florina Pierdevară și Claudia Bobocea iau startul în seriile de calificare în semifinalele probei lor preferate. Ora 16:55 (Pierdevară) și 17:02 (Bobocea)
• LUPTE LIBERE
  Emilia Vuc, vicecampioana europeană la categoria 48 de kilograme în acest an, intră pe saltea în optimile de finală ale categoriei sale într-o partidă contra indiencei Vinesh Phogat (Ora 16:32). Dacă lucrurile merg excelent, meciurile pentru medalii vor avea loc diseară în jurul orei 23.

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.