Începem ca-n Goe. Pentru a evita să fie scalpați de locuitorii favelelor braziliene, organizatorii Jocurilor Olimpice au decis să mizeze pe o festivitate de deschidere produsă în regie proprie, mizând pe cheltuieli care să nu frizeze sume cu care Brazilia s-ar fi putut cumpăra la preț de dumping pe sine însăși. Însă, spre deosebire de cei care-și repară țevile de apă cu bandă izolantă considerându-se instalatori crescuți la fără frecvență, brazilienii au avut inspirația de a-l pune să învârtă cârma festivității pe regizorul Fernando Meirelles, un soi de Sergiu Nicolaescu care a reușit în viață, cunoscut mai ales pentru filmul Orașul Zeilor, cu ajutorul căruia brazilianul a apucat să respire același aer cu băieții grei de la Hollywood în 2002, când a fost nominalizat la patru categorii la Premiile Oscar.
Obișnuit cu bugete mici din care meseria îl obligă să scoată produse magnifice prin care să-și recupereze investițiile și să-i rămână în plus ceva leuștean pentru coșul zilnic, regizorul brazilian a făcut din bici școală de motivație și a transformat festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Rio, care a avut loc pe stadionul Maracana, într-un soi de spectacol culturalo-istoric care ne-a explicat în imagini cum a ajuns Brazilia din stadiul de pădure la starea de agregare de astăzi, cu bunele și cu relele ei.
Seria de articole Rio 2016, faza pe canapea vă este oferită de Renault România, partener oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Rio 2016.
Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Centrul de Resurse și Referință în Autism “Micul Prinț”, care oferă consiliere și educare în beneficiul copiilor cu tulburări din spectrul autist din județul Bistrița-Năsăud. Povestea asociației poate fi citită pe larg aici: http://www.crra.ro/.
Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca acești copii să aibă o viață normală.
Asociația Autism Europa Bistrița
Cont IBAN: RO77RNCB0038098311390001
Cont deschis la BCR
Cod Swift: RNCBROBU
Să ne înțelegem, oamenii care s-au ocupat de deschiderea Rio 2016 nu au lucrat cu monedele uitate prin buzunarele pantalonilor trimiși la spălat, ci au avut la dispoziție 56 de milioane de euro care vor fi împărțite între toate cele patru festivități de deschidere și închidere ale Jocurilor Olimpice și Paralimpice. Însă, dacă ne așezăm în fața caietului de matematică și punem cifrele cap la cap, ne dăm seama că bugetul brazilian e bani de semințe pe lângă cele 100 de milioane de dolari cheltuite de comitetul de organizare al Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008 într-o încercare de preamărire a singurului stat comunist care-și lasă cetățenii să posteze selfie-uri pe Instagram.
Chiar și așa, cu un buget infim în comparație cu al altora, am asistat la o derulare pe repede-înainte a întregii istorii a Braziliei, de la Precambrian la favele, trecând prin colonizare, sclavie și terminând cu schimbările climatice, o amenințare tradusă în spectacol colorat de organizatori cu scopul de a-l face și pe Donald Trump să înțeleagă în sfârșit impactul noțiunii și magnitudinea subiectului. Iar cele mai frumoase momente ale deschiderii Olimpiadei din Rio au fost cele simple, formate din bucăți de Brazilie puse cap la cap.
Cel mai bun exemplu a fost momentul în care topmodelul brazilian Gisele Bundchen, șefă pe aparate prin băile din fundul curții ale multor gospodării ale lumii și ajunsă între timp la 36 de ani, a traversat stadionul din Rio pe un catwalk lung cât bariera din Pipera pe acordurile bossa nova ale celebrei piese The Girl From Ipanema. A fost un moment fin ca umbra făcută de un văl de mătase pe timp de vară care a demonstrat că scenele pantagruelice care apar spectaculos din mijlocul gazonului și avioanele care aterizează în fața spectatorilor pot fi călcate în picioare de o femeie care defilează în fața 80.000 de oameni într-o rochie de seară fabuloasă. Un episod care i-a făcut pe mulți să ceară introducerea plimbării pe catwalk ca probă olimpică.
O imagine care a contrastat major în simplitatea ei cu cea a Carnavalului din Rio, o demență colorată și pe alocuri exhibiționistă despre care atunci când afli că are origini religioase te pui să recitești Biblia cu impresia că ai sărit peste vreun psalm.
Evident, spectacolul deschiderii nu putea avea loc fără cele două momente-cheie ale unei festivități care învârte cheia-n Olimpiadă: parada țărilor participante și aprinderea flăcării olimpice. Prima, o ocazie unică de a admira costume maiestuoase inspirate din folclorul unor state mai mici decât un județ românesc, a fost în acest an mai lungă ca niciodată din simplul motiv că numărul țărilor recunoscute de Comitetul Internațional Olimpic a sărit de 200, ceea ce a făcut ca momentul să dureze aproape trei ore. Dar chiar și așa nu ai avut cum să te plictisești dacă ai avut inspirația de a căuta un post alternativ TVR pe care să vezi poveștile oamenilor care au defilat prin fața camerelor.
De exemplu, la o zi după ce organizatorii au confirmat faptul că 271 de sportivi ruși din cei 387 înscriși inițial pot să participe la Olimpiadă pentru că au dovedit în final că nu le miros molarii a Meldonium, intrarea pe stadion a delegației de la Moscova a fost întâmpinată cu înflăcărarea cu care e ajutat la fotbal portarul echipei adverse să degajeze mingea la aut de poartă. De cealaltă parte a spectrului, apariția grupului de 10 sportivi care vor forma echipa simbolică a Refugiaților a fost primită cu aplauze și lacrimi care au rivalizat doar cu intrarea pe stadion a delegației din țara gazdă, moment în care Maracana a trecut testul oficial de rezistență la decibeli.
Un alt moment interesant a fost defilarea sportivilor din Kosovo, care acum patru ani, la Londra, au făcut parte din loturile țărilor din jur, amestecați de istorie și călcați de politică. Evident, cea mai mare delegație a fost cea a Statelor Unite, cu 554 de oameni care dacă se adunau pe stadionul din Chiajna reușeau să bată recordul de asistență a comunei în Liga 1. Aceștia au mărșăluit în spatele lui Michael Phelps, purtătorul de drapel și deținătorul a 18 medalii olimpice de aur câștigate la firul apei, un tip care a ajuns la 30 de ani fără a avea vreo greață în încercarea de a-și îmbogăți colecția din clasor și care a anunțat acum două zile că nu exclude participarea la Olimpiada din Tokyo din 2020, când probabil va fi împins în apă de nepoți.
Momentul fabulos al defilărilor a fost însă apariția în scaunul cu rotile a Zahrei Nemati, prima femeie care are onoarea de a fi portdrapelul Iranului în istoria participărilor acestei țări la Jocurile Olimpice. Zahra participă la probele de tir cu arcul dintr-un scaun cu rotile în care e țintuită după un accident auto petrecut în adolescență și a condus pe Maracana o delegație iraniană în care există 54 de bărbați și doar nouă femei.
România a apărut în fața celor două miliarde de oameni care au urmărit festivitatea undeva pe la mijlocul firului, gimnasta Cătălina Ponor împingând steagul de la înălțimea celor cinci medalii olimpice pe care le arată vecinilor care vor să vadă cum arăta aurul din Atena înainte ca Grecia să rămână fără bani de pâine. În spatele ei au stat fetele de la handbal, judo și scrimă de care ne agățăm ca înecații atunci când vine vorba să crească-n noi pipota naționalistă la Rio, uitând că la noi investițiile reale și utile în sport sunt aproximativ egale cu investițiile în programele aerospațiale. Apoi au urmat băieții de la care așteptăm surprize cât mai plăcute pe la tenis, gimnastică, tir și din nou scrimă.
Iar flacăra olimpică s-a aprins. La fel ca întreaga festivitate, momentul a fost folosit pentru a aplica rivanol pe răni braziliene deschise în istorie. Cel care a avut onoarea de a face acest gest a fost Vanderlei de Lima, un maratonist a cărui poveste e fabuloasă: în timpul probei de maraton de la Olimpiada din Atena, pe când brazilianul conducea cursa, a fost atacat de un spectator și a pierdut două locuri, câștigând doar medalia de bronz. Aprinderea Flăcării Olimpice pe Maracana a fost compresa cu care Vanderlei de Lima, ajuns astăzi la 46 de ani, și-a calmat durerea trecutului.
Până să aflăm cine cu cine se ia de guler în prima zi a Olimpiadei și să vedem ce români avem în program, trecem puțin pe la fotbal masculin și feminin și pe la tir cu arcul, discipline care au furat startul la Olimpiadă și au început să fluiere în biserică încă din zilele dinaintea festivității, mai ales că într-un turneu cu grupe și faze eliminatorii ulterioare organizatorii nu riscau să scape de medalii înainte ca flacăra olimpică să se aprindă pe stadionul olimpic din Rio.
Asta a făcut ca o româncă să deschidă practic Olimpiada, pentru că Teodora Albon a fost cea care a fluierat startul meciului de fotbal feminin dintre Suedia și Africa de Sud, primul eveniment sportiv al Olimpiadei de la Rio. Chiar dacă pentru mulți dintre cei care ajung pe stadioane doar pentru a incendia scaunele de la peluze e practic o necunoscută, Teodora este un arbitru recunoscut la nivel internațional, fiind cea care a arbitrat acum doi ani o finală de Champions League la feminin (Wolfsburg-Lyon), cea mai bună performanță din arbitrajul românesc după ce Ion Crăciunescu a făcut același lucru în 1995 la finala dintre Ajax și AC Milan.
Tot în zilele premergătoare deschiderii oficiale a Olimpiadei am putut să vedem la galere Brazilia olimpică la care joacă printre alții Neymar și Rafinha, fochist, respectiv rezervă de fochist la Barcelona, Gabriel Jesus (Manchester City), care joacă la Rio de frică să nu dea piept cu Steaua în Champions League, Felipe Anderson (Lazio) și Marquinhos (PSG). Fotbalul ne-a demonstrat însă încă o dată că numele nu fac uneori decât să vândă tricouri din plastic la suprapreț, pentru că brazilienii au reușit un egal inert, 0-0, contra Africii de Sud, echipă care a jucat în 10 preț de o jumătate de oră. Evident, Brazilia a ieșit de pe teren sub un tunel de huiduieli, mai ales că vedetele cariocas au venit la Rio cu pieptul sărind din cămăși în condițiile în care multe dintre echipele olimpice (care au voie să alinieze jucători sub 23 de ani la care por fi adăugați trei pensionari care au trecut de această vârstă) au venit la Rio fără numele mari ocupate cu munca la patron.
Deși a pus căruța înaintea cailor când vine vorba de ordinea numerelor de pe tricou, comitetul de organizare al Olimpiadei s-a prins măcar că stadioanele sunt cam goale. Există chiar zvonuri că la sporturile mai puțin populare la Olimpiadă vor fi emise bilete gratuite pentru ca subiectul să nu degenereze și pentru ca tribunele să dea bine la TV. Cât timp nu vopsesc iarba și copacii, suntem încă bine.
Momentul de până acum al Olimpiadei vine însă de la tir cu arcul, o disciplină pe care în România o urmărim marginal doar atunci când ProTV redifuzează Robin Hood. Deși România nu are participanți la această disciplină, pentru că ADN-ul nostru ne-a arătat de atâtea ori în istorie că ne e greu să ne atingem țintele, concursul de tir a avut ieri o primă rundă de calificări în urma căreia au fost stabilite tablourile eliminatorii la masculin, feminin și pe echipe. În atmosfera relaxată dinainte de festivitatea de deschidere, un sud-coreean a reușit să doboare recordurile mondiale și olimpice la tir cu arcul în timp ce încerca să prindă o poziție cât mai bună pe tablou. Din cele 72 de săgeți trase de Woojin, 52 au căzut pe cercul central al țintei (10 puncte), iar celelalte 20 pe cercul imediat următor (9 puncte), cele 700 de puncte din 720 posibile realizate de sud-coreean reprezentând recorduri absolute ale acestui sport în versiunea sa olimpică.
Kim Woojin, un tip de 1.80 și vreo 95 de kile cu față și calm de babysitter, nu s-a arătat însă foarte încântat de reușită, explicându-le ulterior jurnaliștilor că el a venit la Rio pentru medalii, nu pentru recorduri.
ROMÂNII LA RIO (sâmbătă, 6 august 2016)
- SCRIMĂ
Simona Pop, Ana Maria Popescu, Simona Gherman trag pe tabloul individual de spadă, cu șanse la medalii. În cazul în care le iese traseul și vom avea românce în finală, ochii pe TVR diseară la 11:45.
- TENIS
Mergea/Tecău joacă în primul tur contra argentinienilor Delbonis/Duran.
Monica Niculescu joacă în primul tur la feminin cu Veronica Cepede Royg (Paraguay)
- TENIS DE MASĂ
Daniela Dodean, Elizabeta Samara, Adrian Crișan și Ovidiu Ionescu joacă în tururile 1 și (sperăm) 2 ale competiției la feminin și masculin.
- HANDBAL
Primul meci al naționalei de handbal feminin, contra Angolei. Ora 1:50 în noaptea de sâmbătă spre duminică
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
