Real Madrid – Manchester City: 3-1 (după prelungiri)

Suntem siguri că mai e nevoie de bani pe lumea asta? Te uiți de exemplu la City. Care, atunci când joacă pe teren propriu, trebuie de fiecare dată să scoată teancurile de lire sterline din vestiar ca să aibă loc jucătorii să se schimbe. Fericire nu aduc, liniște nu aduc, mai mulți bani nu aduc decât dacă îl asculți pe Iancu Guda – așadar la ce sunt buni banii? Uite, Liga Campionilor sigur nu vine la tine dacă ești poleit. Și City învață tot mai bine treaba asta în fiecare sezon.

E ceva înduioșător în felul în care s-a răsturnat meciul ăsta. Guardiola, pironit în scaunul de pe Bernabeu, contemplând abisul verde în care ai lui așteptau comanda Glovo pentru un gol izbăvitor – asta e imaginea cu care să ilustrezi dramele romane adaptate la secolul 21. Sau ceva ce să arăți copilului când încerci să îl convingi că există și calamități mai mari decât vestea că Moș Crăciun e unchiu-su.

Cititorii cronicilor donează pentru refugiații din Ucraina. Sprijinim împreună UNICEF.

Abonează-te la cronici pe Patreon.

Regulile erau clare, probabil sunt scrise și-n regulamentul FIFA începând cu anul ăsta: dacă joacă Real, e musai ca Benzema trebuie să marcheze. Cândva. Oricând. În oricare dintre cele 3 porți, că nu degeaba au acces auto pe Santiago Bernabeu. Benzema și-a întregit cu această ocazia legenda omului transformat în zeu pentru că zeul de dinainte plecase de pe soclu. Exact asta e logica pe care românii ajung să creadă că și ei puteau să facă măcar o finală de Grand Slam, mai ales că Halep nici nu e așa înaltă și, la fel ca Benzema, toți începem de la stadiul de salahori ai universului.

Pe de altă parte, nimeni nu va ști vreodată câți bani au investit părinții lui Jack Grealish ca să îl bage peste rând la City. Dincolo, marile realizări ale lui Ancelotti sunt că i-a trimis într-un final pe teren pe Rodrygo și Camavinga și că are vreun asistent pe acolo care l-a convins în minutul 70 că de fapt meciul a ajuns în minutul 90, deci meciul e gata, pot să intre copiii. Gloria vine pe căi nebănuite chiar și pentru cei aparent amnezici.

Foto: Bagu Blanco / Pressinphoto / Shutterstock / IMAGO

Fotbalul are un miliard de lecții și numai două locuri în finala competiției. La fel ca PSG, City nu a găsit locul din care să transfere know-how-ul echivalent cu 17 prezențe în finala Champions League. Tocmai de asta nu e deloc clișeică povestea cu banii inutili dacă vrei să cumperi timp. Și timpul e cel care formează cultura organizațională ce duce către performanțe. Întrebați prin sportul american, unde toate echipele au același buget și chiar și-așa sunt doar câte 2-3-4 care câștigă trofeele. Nu poți cumpăra liniștea necesară pentru a păși în lumina reflectoarelor, în timp ce unii îl pot cumpăra pe Eden Hazard ca să iasă lotul la număr și chiar și-așa cântă noaptea, în mijlocul Parisului.

Liverpool – Villarreal: 3-2

Ce echipă, Villarreal asta! Când băteau Steaua, am crezut că e Mirel Rădoi mai slab decât Messi, dar uite că nici n-au trecut 20 de ani și lucrurile încep să se cristalizeze. În adâncul sufletelor noastre micșorate de lichidele în care ne băltește fotbalul din Liga 1, noi știam că Villarreal nu are cum să meargă mai departe. Nu trebuia să știi scorul din tur ca să înțelegi că 2 goluri date în cea mai proastă repriză a lui Liverpool te califică doar dacă Klopp își scoate echipa din stadion și îi duce pe băieți să vadă orașul gol, văduvit de toți oamenii care se aflau de fapt pe stadion.

După pauză, Liverpool s-a antrenat pentru Real Madrid. Acum înțelegem mai bine, pentru că atunci nu era clar. Englezii fac role playing și trag hățurile pentru patru trofee într-un singur sezon. Un fel de Universitatea Craiova în materie de obiective, dar cu fotbal inclus și un Luis Diaz care trebuie să fi jucat part-time la Liverpool și înainte de transferul oficial. Apropo de Diaz și golul lui, Costin Ștucan ar fi avut multe de spus și scris dacă apărarea lui Villarreal era sub comanda lui Gică Hagi. Aretoate datele și informațiile, mai avea nevoie doar de imagini.

Liverpool a trecut de Villarreal la limita necesară pentru a da în finală de adevăratul Real. Spre deosebire de finala din 2018, Bale nu mai poate da două goluri pentru madrileni, iar Karius are interdicție să se mai apropie de autocare roșii, indiferent de cine le deține. Nu, nici măcar Dinamo.

Cititorii cronicilor donează pentru refugiații din Ucraina. Sprijinim împreună UNICEF.

Abonează-te la cronici pe Patreon.

Radu Hângănuț

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.