Zeilor Navas

Domnilor, iată-ne, așadar, față în față cu infinitul. Știm cu toții că zadarnice ne sunt eforturile în fața timpului și că singura noastră armă în fața uitării este amintirea. Trebuie să ne amintim lucruri, locuri sau experiențe, iar asta se poate face numai dacă vom crea amintiri. Așadar, veți întreba cum se poate că o seară insipidă de Champions League să devină o parte a memoriei colective. Sigur că nu se poate în general, dar aseară a fost ceva particular: Paris Saint-Germain a eliminat Barcelona. A mai fost și Liverpool – Leipzig tot aseară, însă își mai amintește cineva cum era vremea la Budapesta pe 1 decembrie 1918?

Cronicile meciurilor din UEFA Champions League sunt susținute de cititori. Intri în rândul susținătorilor cu un abonament lunar, primești texte suplimentare și poți citi toate cronicile pe Patreon.

Paris Saint-Germain – Barcelona 1-1

În calitatea mea de cronicar, deontologia mă obligă să fiu imparțial, să analizez corect și să trag concluzii de bun simț. Prin urmare, vă spun că am asistat la o dominare totală a marii echipe din Paris. O lecție de tactică, o lecție de fotbal.

Ați putea spune că mă înșel, că de fapt Barcelona a avut posesia și ocaziile și că francezilor le-au tremurat chiloții. Nici vorbă! În vestiarul Parisului, înainte de meci, Keylor Navas le-a propus colegilor să facă ceea ce trebuie să fac și eu acum: mișto de Barcelona. Navas le-a spus coechipierilor că forța ofensivă a echipei este atât de mare, încât se simte deseori singur și că ar prefera să fie și el, măcar o dată, omul meciului. Știți cum e, singurătatea e primul pas spre depresie. Zis și făcut, colegii au fost de acord, iar tactica Parisului a fost stabilită: “Nu alergăm, nu punem osul, cedăm mingea Barcelonei și îi lăsăm să se facă de râs”

Așadar, meciul a început cu PSG jucând perfect tactic. Barcelona a luat mingea și s-a aruncat furibund spre poarta lui Navas. Șuturi peste ocazii și ocazii peste șuturi. 68% posesie pentru separatiști și 16 ocazii doar în prima parte. În acest timp, viitorul laureat al premiului Nobel pentru Știință, Mauricio Pochettino, râdea de pe bancă de catalanii care încercau să dea un gol amărât. La fel erau și fanii Parisului. Care în minutul 18, în condițiile în care echipa lor nu atingea mingea, au pornit artificiile și petrecerea.

Evident, în ciuda miilor de șanse ale Barcelonei, prima care a înscris a fost PSG. Un fault absolut cri-mi-nal făcut de Lenglet îl doboară pe Icardi, iar arbitrul dictează penalty. Din punctul meu de vedere, jucătorul catalan merita, pe lângă cartonașul galben acordat de arbitru, și 3 ani de temniță grea pentru tentativă de crimă. Șut Mbappé și gol. Imparabil!

Meciul continuă în același stil, iar Messi se trezește cu mingea la picior la peste 25 de metri distanță de poartă. Fiind emoționat că întâlnește o asemenea echipa, necunoscutul argentinian lovește puternic mingea în speranța că va scapă de ea. Gol Messi! Ați putea zice că a fost o reușită superbă, dar nu este așa. A fost pur și simplu noroc chior. Dacă ar mai șuta de un milion de ori, nu ar mai înscrie. Drept dovadă că i-a fost jenă să se bucure, alergând să aducă mingea la centru pentru a o oferi mult mai valoroșilor lui adversari.

Finalul primei reprize consemnează un nou furt, lucru obișnuit, împotriva Parisului. Arbitrul dictează fraudulos penalty pentru Barcelona, după ce Griezmann s-a aruncat golănește în piciorul lui Kurzawa. Șutează același Messi, dar de dată asta chiar a vrut să dea gol și, evident, nu a reușit. Navas este totuși cel mai mare portal al lumii, iar de Messi nu a auzit nimeni. Erau șanse aproape nule că argentinianul să înscrie.

A două repriză a fost diferită. Chiar dacă tactica a fost asemănătoare, jucătorii Parisului sunt superiori și când nu vor. Barcelona nu a mai avut ocazii mari, posesia a scăzut, iar timpul a trecut. Scor final 1-1, însă putea fi la fel de bine 7-0 pentru Paris Saint-Germain.

Poate credeți că o calificare a Parisului contra Barcelonei era previzibilă. Nu cred că se îndoia cineva că o echipa atât de mare se poată înclina în față unei modeste formații fără niciun jucător de calitate. Ei bine, așa este, însă aveți doar parțial dreptate. Victoria de astăzi mai pune o cărămidă peste nouă lume care se va formă când parizianismul va deveni religia dominantă. Iată, așadar, cum va arată omul nou și lumea nouă prin prisma unei povestiri a unei zile obișnuite a unui suporter obișnuit al PSG.

12:00: Zgomotul produs de cele 3 domnișoare cu care Napoleon Bănescu, zis și Victoraș, a înnoptat, l-au trezit pe omul nostru cam cu 2 ore mai devreme decât ar fi preferat. Chiar și așa, Victoraș este perfect odihnit și într-o formă spirituală de invidiat. Un fan al Marelui Paris este întotdeauna fericit.

12:05: Duduile sunt alungate din conac de către angajații casei, fani ai insignifiantelor echipe din Madrid, pe care Victoraș îi omenește din milă. Victoraș are un suflet mare și întotdeauna îi ajută pe cei mai puțin fericiți.

12:10: Micul dejun este servit. Croissantele nu sunt de cea mai bună calitate, iar asta se datorează faptului că Victoraș a fost zgârcit și i-a angajat la bucătărie pe niște nepricepuți din Dortmund. Cum să faci croissante bune când tu mănânci doar cârnați? Cum să faci ceva de calitate când tu crezi că Haaland ar putea juca titular la Marele Paris? Noroc cu cafeaua care este inspirat îndulcită cu lacrimile de aseară ale fanilor Barcelonei.

12:11: Victoraș își face rugăciunea, mulțumindu-i lui Neymar pentru modestă lui masă. Pe fundal se aud înregistrări cu Radu Banciu care înjură magica echipa a Parisului. Victoraș este un domn cu un simț al umorului dezvoltat și se amuză întotdeauna când suporterii lui Olympique Marseille își compară puțina lor echipa cu Uriașul PSG.

12:30: Victoraș termină de mâncat, se șterge cu șervețelele imprimate cu stema lui Liverpool, le aruncă, apoi se îndreaptă grăbit către șifonier. La 14:00 are loc o întâlnire a Comitetului Executiv al Miliardelor de Fani Români ai Marelui Paris.

13:00 Victoraș se urcă în mașină și pleacă spre sediul Comitetului. Nu are șofer, pentru că nu are încredere în abilitățile de conducere ale unor oameni care nu iubesc Marele Paris. Cum să fii un șofer bun când tu crezi că Ronaldo nu este cu 100 de clase sub Mbappé? Drumul merge ușor, toți șoferii îi acordă prioritate lui Victoraș. E și normal, a ieșit soarele pe strada lor. Sigur, mai sunt și posesorii de mașini bavareze cărora Victoraș le cedează trecerea. Mai mult din precauție. Victoraș îi consideră un pericol public. Te poți aștepta oricând de la orice din partea unui om care nu crede că Lewandowski este o gloabă de fotbalist.

14:00: Victoraș ajunge la sediul Comitetului. Portarul, îmbrăcat cu o geacă oribilă imprimată cu stema lui AC Milan, pleacă ochii și îi deschide ușa. Chestiunile pe ordinea de zi sunt salariul lui Neymar și statutul lui Maradona. Se hotărăște cu unanimitate de voturi oprirea donațiilor către copii africani și reatribuirea sumei către cel mai mare fotbalist din istorie. Tot cu unanimitate se decide că Maradona, dacă ar fi jucat în zilele noastre, nu ar fi putut face față la echipa a doua a Parisului.

16:00: Ședința se încheie cu celebrul aforism “Trăiască Marele Paris de 1000 de ani”. Se aplaudă frenetic, iar participanții se felicită reciproc pentru ideile sănătoase cugetate care i-au adus în fruntea lanțului trofic. Victoraș se urcă în mașină și pleacă, dar nu este pe deplin mulțumit de întâlnire. Și-ar fi dorit să se discute și despre superioritatea genetică a fanilor PSG. Chiar dacă este un truism, Victoraș consideră necesar să se reamintească mai des acest lucru. “Până la urmă, dacă nu implementăm în mintea viitoarelor generații dovezile irefutabile ale eugeniei Pariziene, ne putem trezi că apar idei bolnăvicioase care să conteste condiția absolutistă a echipei.” se gândește omul nostru și tremură ca trăznit la această idee. Noroc că drumul a fost scurt și a ajuns la destinație: Centrul Național de Reabilitare.

16:30: Victoraș este însărcinat de Ministerul Adevărului să predea cursuri de teologie pariziană oamenilor închiși pentru cea mai gravă infracțiune din codul penal, insultarea fabuloasei echipe a Marelui Paris. Deloc plictisit, Victoraș ajunge în clasa și își începe cursul cu repetarea celor 7 puncte care stau la baza parizianismului:

1. Superioritatea Pariziană este morală, intelectuală și biologică.

2. Dragostea totală, ireversibilă și unică pentru Marea Armata Pariziană

3. Convingerea că nici măcar zeii nu sunt mai presus decât jucătorii Invincibilei Formații Pariziene

4. Convingerea că toate rezultatele negative sunt o urmare a furtului inimaginabil a hoțului de la centru.

5. Denigrarea a tot ce nu este parizian sau nu susține Parisul și improscatul cu noroi în toate celelalte echipe. Doar Parisul poate fi elogiat. Celelalte echipe pot fi înjurate și atât, nu se pune problema că fanul PSG să spună despre altă echipa că este decentă.

6. Puterea de a compara tot cu PSG și de a aduce întotdeauna în discuție Parisul.

7. Credința că un rezultat de 12-1 pentru PSG este un eșec total, nefiind permisă primirea unui gol, fie el și cu largul concurs al coruptibilului cu fluier

19:00: Cursul se încheie cu 30 de minute mai târziu decât era programat. Se mai întâmplă uneori că Victoraș să fie atins de vreun subiect predat și să depășească timpul alocat. Așa s-a întâmplat și acum când a povestit cu patos despre copilăria lui Nasser Al-Khelaifi, aproape lăcrimând când rezuma faptele de vitejie ale patronului clubului. După o scurtă vizită în cancelarie, Victoraș pleacă salutandu-și colegii cordial prin “Cinste, Pochettino!”. Se urcă în mașină și se îndreaptă spre casă.

21:00: Victoraș este ușor nemulțumit. Drumul de la cursuri până la conac a durat sensibil mai mult decât ar fi trebuit, din cauza unor proteste ale provincialilor. Câțiva suporteri ai lui Manchester United și ai lui Juventus se adună săptămânal și cer ca și echipele lor să fie recunoscute ca niște cluburi cu pretenții. “Ce naivi!, se gândește amuzat Victoraș. Noroc că forțele speciale formate din fanii lui Manchester City, echipa recunoscută că fiind verișoara de la țară a Marelui Paris, i-au împroșcat cu apă colorată roș-albastru pe protestatari și i-au dispersat.

22:00: Victoraș își termină cina și se îndreaptă direct spre dormitor, destul de ostenit. “E de înțeles până la urmă, un om cu un statut ca al meu e limpede să fie obosit. Dacă ar putea toată lumea să care pe umeri greutatea iubirii pariziene, durerea și tristețea ar fi eradicate” se gândi el.

23:00: Victoraș și-a pus finala Champions League din 2020 la televizor. Îi place să revadă unele meciuri în care echipa a dat semne de slăbiciune și să ia notițe pentru a putea propune soluții de remediere. Totuși, Victoraș adoarme prin minutul 70, când Marele Paris abia conducea cu 7-1 pe Bayern. Victoraș nu visează, el deja trăiește un vis.

Mâine este încă o zi glorioasă.

Liverpool – RB Leipzig 2-0

Dacă primul meci dintre cele două s-a jucat pe Puskás Aréna cu Leipzig în postura de gazdă, iar rezultatul a fost 2-0 pentru Liverpool, situația de această dată este eminamente diferită: meciul s-a jucat în Ungaria, pe Arena Puskás , cu Liverpool în postura de echipa gazdă. Fiind atât de diferite condițiile de joc, meciul de aseară s-a încheiat, surprinzător, cu 2-0 pentru Liverpool. Singurele coincidențe sunt că prima repriză din ambele meciuri s-a încheiat cu scor alb, iar în partea a două au înscris Salah și Mané. Fix în această ordine în ambele partide.

Meciul a fost bun. O gălăgie de ocazii de ambele părți, însă jucătorii au dat impresia în prima repriză nu doar că nu pot înscrie, ci că ar rata chiar și dacă și-ar propune să dea autogoluri.

Partea a două a adus, pe lângă reminiscențele din prima repriză, și golurile. Diogo Jota îi pasează lui Salah, iar acesta trimite spre poartă cel mai puțin puternic șut din lume. Gol Liverpool în minutul 70, iar șansele de o remontada nemțească erau mai mici că cele ale unui cetățean român de a nu se infecta cu Covid între orele 22:00 și 23:00 pe stradă.

Patru minute mai târziu, Mané primește o centrare de la Origi și închide definitiv meciul. Leipzig părăsește Champions League, iar Liverpool tremură din toate încheieturile ca nu cumva să pice cu Marele Paris în sferturi.

Cronicile meciurilor din UEFA Champions League sunt susținute de cititori. Intri în rândul susținătorilor cu un abonament lunar, primești texte suplimentare și poți citi toate cronicile pe Patreon.