Primul loc de campare din concediul din munții Europei a fost Sölden, o stațiune aflată în sud-vestul Austriei. Evident, în clasicul stil meșterian, am ales locul după o îndelungă căutare și analiză a zonelor în care ar fi trebuit să fiu mulțumit de oferte, prețuri, servicii și facilități. Adică am luat Google Maps, am căutat la o distanță decentă de Munchen, am pus mâna pe o localitate care părea izolată în munți și aia a fost. Restul a făcut Booking, prietenul meu care nu mă lasă din mână niciodată când am nevoie de el.
Sölden este o stațiune aflată pe una dintre văile care despart Alpii. E bântuită de schiori iarna și de familii care vor să se plimbe, să se dea cu bicicletele sau de tineri parapantiști pe timp de vară. Sunt și o grămadă de telecabine care te duc înspre Wildspitze, al doilea vârf ca înălțime din Austria (pe la 3800 de metri), dar nu ne-am încumetat să prestăm servicii din cauza norilor destul de grei care ascundeau o bună parte din munți. De altfel, din punctul meu de vedere, Wildspitze poate fi considerat doar o legendă populară, pentru că singurul lucru care a atestat existența sa a fost răcoarea care m-a lovit când am deschis ușile mașinii. Obișnuit cu 35-40 de grade în frumosul oraș de pe malul Ferentariului, Sölden m-a atacat cu un 13 grade care au devenit 5 pe timpul nopții. Noroc cu plapuma moale și călduroasă de la Appartement Rechenau.
Apropo de locul de cazare, a fost o pensiune cu apartamente (clasică pentru localitățile destinate schiorilor) cu o recepționeră foarte drăguță și cu un mic dejun la care ne aștepta masa deja pregătită când am coborât. Nu sunt fanul cazărilor cu mic dejun, pentru că în general în vacanță dorm peste programul de fierbere a ouălor dimineața, dar aici am făcut o excepție. Și n-a fost rău, mai ales că în aceeași zi aveam programată în cap o vizită-fulger în Vaduz, capitala Liechtenstein-ului, și o traversare a Elveției pe lung.
Tot la capitolul mâncare trebuie să subliniez tigaia tiroleză cu salată pe care am servit-o în forma cinei. Absolut superbă, vă recomand să prestați cu încredere dacă vedeți ceva ce seamănă cu această denumire prin vreun meniu din vestul Austriei.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
