Probabil că printre pasiunile voastre nu se numără şi urmărirea discuţiilor din Comisiile de specialitate ale Camera Deputaţilor. E normal, de altfel. Cu toate astea, sunt oarecum obligat moral să privesc, în ultima lună, discuţiile din cadrul Comisiei Buget Finanţe Bănci, acolo unde se află în discuţie Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului cu numărul 50/2010. Pe scurt, OUG 50/2010.
E vorba de o lege impusă de Uniunea Europeană şi împinsă la noi de la spate de ANPC (OPC) prin care clienţii sunt protejaţi de abuzurile băncii. Abuzuri care uneori sunt deja amendate de legi anterioare sau care au fost acceptate de legislaţia română, dar care în Europa nu există. Cum ar fi, şi vă dau un exemplu la îndemână, formularea contractuală conform căreia banca “îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral dobânda în funcţie de condiţiile pieţei”, fără a enunţa care-s condiţiile astea. O cretinătate. Sau cea conform căreia banca poate declara creditul scadent dacă nu te prezinţi la unitate să anunţi că ţi s-a modificat salariul. Pe scurt, dacă iei un leu în plus la salariu şi nu ai mers la bancă, oamenii îţi pot cere toţi banii deodată. Ei bine, aceste clauze sunt incompatibile cu legea europeană.
Problema OUG 50, lege care transpune – vă repet – o directivă europeană, este că ANPC a avut curajul de a extinde aplicarea sa şi la creditele în derulare. O măsură absolut normală, recomandată de acquis-ul comunitar, care spune că protejarea consumatorilor trebuie să fie o prioritate naţională. Şi că tot ce excede regulile comunitare, dar le face mai bine consumatorilor, este absolut legal, normal şi recomandat. Şi e bine să fie aşa, din moment ce legislaţia noastră în ceea ce priveşte protejarea consumatorului nu este cunoscută de nimeni şi nu există virtual. Evident că în Elveţia sau Germania băncile nu-şi permit să includă în contracte astfel de clauze, pentru că ar muri cu oamenii de gât. Aici, băncile şi-au permis să facă multe maimuţăreli de genul ăsta tocmai pentru că nu exista cadru legal în care să-şi desfăţoare activitatea. Iar BNR, instituţia care aprobă fiecare draft de contract, le-a dat undă verde băncilor să facă ce vor.
Revin la Comisie. OUG a intrat în vigoare în 21 iunie 2010 (data publicării în Monitorul Oficial), moment de la care legea îşi face efectele. Adică băncile au fost nevoite, în termen de 90 de zile de la data respectivă, să schimbe înscrisul, adică hârtiile, suportul pe care sunt scrise contractele, pentru că respectivele contracte s-au modificat oricum şi nu mai conţineau – cel puţin teoretic – clauze şi comisioane abuzive. Doar că băncile au ignorat măsurile OUG 50, perferând să lase creditele aşa cum erau şi înainte. Un exemplu clar este faptul că eu plătesc şi acum Comision de Risc, în ciuda faptului că OUG specifică foarte clar că acesta este ilegal.
Ei bine, pentru bănci mai exista o soluţie: implementarea unor amendamente la OUG 50 înainte ca Ordonanţa să fie ridicată la rangul de lege organică prin votul din Camera Deputaţilor. Iar cel mai disputat amendament este, evident, cel legat de efectul OUG şi asupra contractelor aflate în derulare. Opinia băncilor nu a fost în primă fază şi cea a deputaţilor, care ar fi vrut – o dată în viaţă – să-şi protejeze consumatorii. Doar că la mijloc a apărut FMI-ul (o bancă, adică), care a condiţionat acordarea ultimei tranşe a împrumutului său pentru România de schimbarea OUG 50.
Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar mie îmi vine rău când simt că legile noastre tind să fie făcute de unii care n-au nicio legătură cu România. Iar în Comisia de Buget Finanţe Bănci s-a ajuns astăzi la articolul 95 al OUG, cel care reglementează contractele pe care le va lovi OUG-ul. Reprezentanţii PD-L, cei ai Ministerului Finanţelor şi cei ai BNR au spus, textual, că suntem obligaţi să NU aplicăm OUG la creditele în derulare, aceasta fiind o condiţie pentru ultima tranşă a FMI. A fost pentru prima dată când oficialii guvernului au spus deschis asta, pentru că – sperau ei – se aflau oarecum în spatele unor uşi deschise. Până astăzi, Băsescu şi Boc au evitat discuţia, preşedintele anunţând la un moment dat, acum două săptămâni, că nu se pune problema aplicării OUG la stocul de credite.
Evident, reprezentanţii ANPC şi cei ai partidelor din Opoziţie au luat foc, susţinând că s-a muncit degeaba timp de o lună (fiecare articol al OUG a fost discutat separat, pe rând), deoarece OUG-ul nu va afecta cele 7 milioane de români cu credite, ci acei foarte puţini români care îşi vor deschide credit de acum încolo. Iar rostul logic al OUG 50, cel de a proteja consumatorii neprotejaţi, se pierde.
Spiritele s-au aprins, iar declaraţiile au zburat dintr-o parte într-alta a mesei reprezentanţilor Comisiei. A început prin câteva declaraţii:
“Susţinem neaplicarea la creditele în desfăşurare. Este contrar condiţionalităţilor asumate în ultima scrisoare cu FMI” – reprezentantul BNR.
“Susţinem amendamentul. Am discutat cu Fondul Monetar că nu vom aplica legea la stoc” – reprezentantul Ministerului de Finanţe.
Acesta a fost momentul în care Eugen Nicolăescu, deputat liberal şi un fervent susţinător al consumatorilor în acest război, a luat foc:
“Dacă se aplică doar la creditele noi, atunci am muncit degeaba. Mi-e foarte greu să cred că legislativul este la mâna FMI şi a Băncii Naţionale. Şi dacă noi iarăşi vom fi laşi şi nu vom lua atitudine şi nu vom şti să apărăm drepturile oamenilor care ne-au trimis aici, atunci chiar nu mai are rost să mai stăm aici”
Deputatul PNL a fost dublat de preşedintele Comisiei, Viorel Ştefan, deputat PSD:
“Nu vă puteţi piti la infinit în faţa poporului. Eu am avut fericita inspiraţie şi am cerut în scris puncte de vedere de la autorităţile statului, şi am documente scrise în care mi se spune sub semnătură de miniştrii că nu e nicio problemă nici cu FMI, nici cu Comisia Europeană. Aflu azi că e o problemă, şi guvernul a angajat altfel poporul decât a spus. De două luni ni se spune că nu există această condiţionalitate şi azi aflăm că există. ANPC să aibă curajul să spună: este solidar cu guvernul din care face parte sau nu”
Un punct de vedere foarte interesant şi câteva lucruri care ne arată (pentru a câta oară?) că miniştrii spun una în faţa oamenilor şi fac alta în spatele cortinei. De această dată, aştept să văd documentele scrise semnate de unii miniştri prin care se arată clar că OUG nu este o condiţie pentru tranşa FMI. Discuţiile au degenerat complet, votul amendamentului fiind lăsat pentru o dată ulterioară.
E păcat că am ajuns într-un moment în care deputaţii – oamenii aleşi de popor să-i reprezinte – au argumentul “aşa a vrut o bancă” atunci când e vorba de o lege care e menită să-ţi apere oamenii de abuzurile unor… bănci.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
