Faustria

---

Geopolitica și-a aprins toate luminițele din bord. Alarmă, balcanicule frustrat! Ăsta fu genul de meci în care puteai să scoți ecranul în stradă, chiar lângă ambasade. Unii dintre protagoniști ne-au acceptat doar cu stewardesele și mateloții în Schengen, ceilalți nu vor să audă de bulgari decât pe timp de vară. Adică atunci când la Albena și Nisipurile de Aur se practică promoții pentru ființele dispuse să părăsească resortul doar la încheierea sezonului sau, parafrazând textul biblic, atunci când Salmonella ne va despărți. Dar noi nu facem politică seara, că se depune pe carcasă. Mergem în continuare la schi pe domeniile de la Kitzbühel, iar în Amsterdam ne prostim în cartierul cu termopane însuflețite și alte vicii pentru care Escobar s-ar fi ales doar cu mustrare în piața publică.

Nici acasă nu facem politică, ne-am atașat de agresor. Dar să revenim la fotbal. Turneul de la nemți, pe lângă spectacolul parcă ambalat special și adus aburind de băieții cu sac în spate și cocoțați pe bicicletă, a ridicat în rang instituția autogolului. Erau șase până în această seară, au devenit șapte, dar nu oricum. Când ai oameni în echipa de PR care și-au făcut școala înainte de a-și căsători progeniturile, protocolul e protocol. Nu te joci. Cum îți poți omagia adversarul? Cunoscându-i tradițiile, or nu întâmplător am pomenit disciplina sportivă care l-a dat umanității pe Alberto Tomba. Nu era austriac, n-a cântat la operă, n-a dat probe la Dacia Unirea Brăila.

Un atacant de la Dortmund, care a prins finala Champions League de anul acesta, poate ilustra oricând într-un dicționar distractiv expresia “a veni sanie pe minge”. La o centrare din stânga, Malen a plonjat pe spate ca în Iarna pe uliţă. De George Coşbuc. Mingea s-a gâdilat profund la întâlnirea cu crampoanele nefericitului și l-a păcălit pe portar, plutind la semiînălțime, zona în care doar moluștele ar avea o rată superioară de reușită. Era abia minutul 6 și Austria primea un cadou cu tentă hibernală, chiar și la cele 26 de grade Celsius de la Berlin. Dacă ai pășit astfel pe teren, poți să te ceri afară: în blestemata eventualitate în care ai gaze intestinale la prima întâlnire sau hemoroizi la ședința de călărie, ești la fel de eficient. Și trăiești viața cu aceeași bucurie. Doar că nu te înțelege nimeni.

Cadoul a fost uitat după pauză, când Gakpo, un vârf care încă nu și-a exploatat tezaurul din adâncuri, a plasat o minge de 1-1 și Portocala Mecanică, așa cum i se zicea Olandei pe vremuri, își regăsea cheful de hârjoană. Austriecii, care din amicale arătau că nu vin din snobism la Campionat, au reacționat destul de repede și cu acel efect pe care poate că l-ar fi avut și un eventual gol al lui Drăgușin după deschiderea de scor de la încălzire a belgienilor. Schmidt a dat zdravăn cu capul, iar zvăpăiata s-a lovit de un alt cetățean al Țărilor de Jos – e vorba de De Vrij – și s-a rostogolit în plasă. Brusc, liniște. Ai lui Koeman bombăneau sec, se aruncau atacanți de pe bancă, se transpira în palmă. Totuși, Depay, a inventat o execuție de carnaval și a egalat încă o dată. La 2-2 mergea mai departe toată lumea. Viena, Rotterdamul, dincolo nu erau probleme cu Parisul.

Însă amicii noștri pomeniți în preambul aveau alt plan. Sabitzer a fost scăpat de cel mai lăudat fundaș al planetei – da, Virgil van Dijk, la tine mă refer! – și a complicat schema optimilor. Doar să nu vrei să citești printre rânduri, numai așa nu vezi mesajul subliminal:

– Românașilor, blatul nu vă ajută! De pe locul 2 dați de Franța. Dacă bateți, bate și Belgia, deci tot pe locul 2 o să picați. De ce nu pierdeți voi cu Slovacia? Concomitent, să vă rugați la Dumnezeu și la Lukaku să-i pună la colț pe ucraineni. De pe locul 3 puteți întâlni în optimi toate ciurucurile câștigătoare de grupe.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la EURO 2024 îți sunt oferite de 2Performant.

---

Franța – Polonia 1-1

Te-ai alintat cu lopățica în nisip în loc să lansezi la apă măcar un șlep, dacă nu o navă de pasageri. În consecință, când ajungi să dai nas în nas cu paza de coastă, nu-ți mai rămâne decât să vânezi țapi ispășitori. Mergi pe o variantă din burtă, dai vina pe ăla care ți-a închiriat șezlongul. Eventual, pe copilașii vecinilor care ți-au îngropat șlapii pe plajă, la câțiva pași de zona în care plonjezi impasibil în mare. E descrierea estival-duioasă și tărăgănată a Poloniei, o națională de dat cu piciorul în minge care încă trăiește de pe urma epocii de aur a lui Lewandowski și a locotenentului Milik rămas acasă din cauza unei accidentări.

Nici marele Lewa n-ar fi prins turneul final din Germania dacă nu l-ar fi chemat astfel și n-ar fi livrat tone de goluri pe la cele mai mari cluburi de pe continent. Cotonogit și el într-un amical, a intrat abia pe finalul jocului precedent, cu Austria, dar și atunci cu frâna trasă. Defrișați în mod firesc din calculele calificării, stră-stră-stră-nepoții lui Sobieski și-au confecționat pe drumul spre Terminalul Plecări o miză: să intre și Robert titular o dată, fie și în cel mai tare meci, cu Franța. Poate o să dea gol cu Cocoșul Galic, își făceau ei planuri, și le închidem gura haterilor de acasă. Poate că altfel le-ar fi mers cu el în acest sejur nemțesc. Să fi avut ceva sorți de izbândă în bătăliile cu ceilalți rechini ai grupei? Gata, pare că le plâng de milă!

Răutăcioșii cu intelectul neciobit zic că astfel vedeta Polska a avut șansa de a fi pe teren în același timp cu Mbappé, noul atacant al Realului. De la Barcelona pare că nu va avea acest prilej. Catalanii l-ar fi trecut pe lista produselor alterate și e ridicol să crezi că-și vor schimba planurile chiar și după ce atletul de aproape 36 de ani a trimis coțofana în poarta dublei campioane europene. I-a ieșit dintr-un 11 metri cu repetiție, după ce pe primul i l-a tatuat goalkeeperului pe antebraț. Tot el a sărit cu pâra la arbitru că omul dintre bare nu lăsase niciun galoș pe linia porții. La a doua șansă a dat în aceeași manieră și a păcălit paznicul Poloniei. Francezii aveau deja 1-0, tot după un penalti transformat elegant de Mbappé. Acesta din urmă s-a luptat cu mai multe cazne. Principala problemă i-a stat pe piramida nazală: o mască pe care nu m-aș mira s-o văd pastișată de diverși creatori de modă. Ar purta-o unii prin tribune cu mândrie și la 40 de grade.

În joc, pentru fazele superioare ale balului care a târâit Oktoberfest în iunie, era doar locul din clasament al fraților întru latinitate. Erau însă calificați, or asta părea să le fi castrat chimic cheful de fotbal. Imnul l-au mormăit, lăsându-i doar pe guralivii din tribune, apoi au plantat corturile și rulotele în preajma careului outsiderilor. Driblingurile și pasele cu călcâiul ale lui Barcola, un june talentos de la Paris St. Germain, incursiunile lui Kylian însuși și ratările lui Dembélé, un titan al indolenței, au umplut deșertul evenimentului presărat cu ingredientul uzitat din plin de Stanciu, Man & Co. împotriva belgienilor. Îndârjire, devotament. Altfel pleacă armia polonă la scara sa după remiza cu reprezentativa Hexagonului: la ridicarea avionului pentru viteza de croazieră va primi croasant și “café au lait”. Miam!

Anglia – Slovenia 0-0

După două meciuri ale Angliei pe timpul cărora cu greu nu m-am lăsat sedus de Moș Ene, am apăsat pe toate butoanele expresorului de cafea. L-am făcut acordeon. Serenadă, nu alta! Comanda a sunat arbitrar, ca în societățile din Epoca Fierului:

– Să fie ceva energic, dar cremos, să mi se pară că flăcăii lui Southgate chiar au descălecat la Europene, și nu au rămas în vacanță cu la fel de vestiții Grealish și Bachus. Să-mi curgă cafeaua alfa, să am un cer senin! Nu-mi trebuie flamuri, nu voi sicriu bogat, ci-mi împletiți un pat. Din tinere ramuri. Eminescu. Nu m-am putut abține. Pe cinstite, atât la 1-0 cu Serbia, cât și la 1-1 cu Danemarca, a trebuit să tricotez și altceva pentru a muri frumos, cum suav spun unii comentatori de soccer.

Ar fi fost culmea să iasă același film și cu Slovenia… Țineți-mi cafeaua, căci berea mi-ar fi ieșit pe nas la o asemenea reprezentație! Alde Bellingham și Kane sunt apusul pasiunii, Premier League nu poate avea nicio legătură cu lichidul din instalația mașinăriei acestui selecționer care nu ar merita șapca cu Chiago Bulls al regretatului Halagian. E din 2016 la cârma Albionului și, la ce materie primă a avut și are la dispoziție, a disputat Finala mică a Mondialului din 2018. Plus ultimul act al Europeanului de acum trei ani, când Italia i-a suflat trofeul la penaltiuri. Sau, așa cum îmi suflă colegii în cască, înseamnă că acest minunat campionat din Marea Britanie e, de fapt, opera stranierilor. Guardiola și-a adus după el tiki-taka, Klopp a dat cu Gegenpressing de s-a luat și la alții, iar patentul italianului De Zerbi încă n-a fost botezat de pedanții editori ai fenomenului.

Am pomenit doar antrenorii veniți din afara Regatului, despre Haaland, Salah sau Son Heung-min, golgheteri de altă naționalitate din această faună, pot vorbi și puștii de gimnaziu. Nici căpitanul Kane nu mai prestează acasă, e la Bayern Munchen. Apropo, Grealish de la City, lăsat inexplicabil la vatră, ar fi putut intra prin dribling pe tarlaua plină de țăruși rigizi a Sloveniei. Astfel i se și întindea o mână pentru a scăpa de escapadele bahice. Beții, astfel le zicem noi, ficatul băiatului n-ar mai fi fost nevoit să tragă la jug ca la combinatele siderurgice. La Gloria Bistrița, în era pe care lumea o pomenește mai degrabă postum, te puteai uita. Se dădeau goluri, esența jocului de fotbal. Soporifica Anglie, cu ritm de Vacanța Mare și execuții scremute, e departe de titlul european, așa cum visează și mulți dintre compatrioții noștri care au descoperit vibe-ul din pub-urile britanice. Hodoronc-tronc, și-au dat seama pe cine simpatizează.

Un gol picat din ofsaid, în prima repriză, a fost cea mai concludentă acțiune a disciplinei pe care o analizăm. Foden a pasat din bandă, Saka a intrat cu mingea în ațe, iar VAR-ul avea să le dea englezilor peste mână:

– Nene, rămâne acest 0-0, unul mai anost decât acela din Olanda – Franța, de acum câteva seri! Măcar aveți suporteri pasionali care ne-au transmis și nouă fiorul. Ne-am îndrăgostit atât de mult de “Sweet Caroline” de ne chemăm consoartele pe scările tribunalului.

Danemarca – Serbia 0-0

Aici era doar despre calificare, doar nu mai așteptam filigran de la unii care dau baloanele printre picioarele cămilelor și vin ca performerii lu’ pește la Euro. Alții sunt în buza pensionării fotbalistice și încearcă să mai tragă ceva pe turta lor, poate le-o veni o retribuție mărită. Sârbii au și dat-o cu capul de textilă o dată, în minutele de început a reprizei secunde, dar s-a activat un ofsaid dintr-o acțiune anterioară. Iar obiectul intrase în poartă tot cu ajutorul unui adversar, așa cum deja ne-a obișnuit acest turneu: ni se va părea ciudat să citim pe tabelă marcatori care au reușit să înscrie între buturile de dincolo. Dacă tot e tendință, de ce să nu fim în pas cu lumea? Așa ne-a fost servit și Babasha de domnul Martin pe Arena Națională, iar acum toată lumea fredonează Coldplay la orice tăiere de moț.

Au fost scăpați și unii pe gazon, cum de asemenea s-a tot întâmplat aici, în Germania, și îmi vine să întreb dacă n-au fost regizate momentele. Când piesa trenează și ațipește lumea pe scaune, mai arunci un exaltat dincolo de garduri și te activezi ca la coridă. După ce s-a potolit treaba pe care oricum UEFA refuză s-o promoveze pe TV, vine de la un comentator o concluzie care îmi găsește rostul în fața display-ului: “Danezii au posesia.” Sublim, posesia presupune să ai ceva, mă întreb oare câți lingviști se uită la o asemenea înfruntare căreia i se zice din vârful buzelor sport-rege? Vasăzică, dacă în perimetru se atacă dezlânat și fără spontaneitate, e timp de orice, chiar și de contemplare cu marcaj strâns la nemurirea sufletului.

În înaltul tribunelor era filmat și marele campion ATP Novak Djokovic, însă pe Mitrovic și Jovic mai tare i-a inhibat. Ex-iugoslavii, cu o victorie, ar fi ocupat la spartul târgului locul 2. Nesperat, la cum s-au manifestat din punct de vedere profesional. Cum nu le-a ieșit, merg mai departe danezii de pe a doua poziție, în ciuda faptului că au terminat la egalitate perfectă cu Slovenia: câte 3 puncte fiecare după trei remize de căciulă (entuziasm, nu alta!) și același golaveraj, 2-2. Și la cartonașe galbene au stat bară la bară, ca între Predeal și Azuga, ceva nemaiîntâlnit, iar departajarea a fost făcută cu al nouălea criteriu stabilit în caietul de sarcini.

Conform ierarhiei de la finalul preliminariilor, căci tocmai aici se coborâse pentru identificarea scânteii, Danemarca se afla pe locul 9, iar Slovenia pe 15. Mai aveau un pic și ajungeau și la șosete. Se aude că le aveau spălate și parfumate și unii, și alții, deci nici acolo nu puteau fi deosebiți. Pariez că una dintre ele va îmbrățișa sferturile de finală. Doar așa, să ne amărâm că noi, care avem măcar o victorie, dacă n-o să-i păcălim și pe slovaci, ne vom izbi de Spania sau Franța.