Novak Djokovic – Jakup Mensik 6-7, 6-1, 6-4

10 octombrie 2024, adică ieri. Rafa își publică videoclipul de retragere. Naturalețea-i specială – nu e loc de explicații, pasionații doar de rețete culinare nu citesc cronici de tenis – l-ar fi putut ajuta să tragă din prima, însă emoțiile sigur i-au mozolit măruntaiele. I-au făcut ficații biluțe de airsoft, fierea îi ieșise pe acoperiș ca să se holbeze la avioane. S-au tras destule duble, noi abia ieri am primit produsul finit. Ieri, când ar fi trebuit să nu mai aflăm nimic, să nu mai existe altfel de știri, să ne inunde un ocean de liniște. Doar datele meteo, cotele apelor Rinului și Dunării. Atât.

Dar de unde? Au existat informații cu duiumul din spectrul faptului divers. Cea mai importantă, aceea care a luat fața secvențelor cu Nadal înlăcrimat, l-a avut în prim-plan pe un fost ministru al Sănătății din România căruia șpaga i-ar fi clocit omlete și găinaț. Ouă și carne de țară. Poftim, dragă Rege al Zgurii, niciodată nu e binevenită o retragere! Nadal și Nelu Tătaru în același telejurnal, ditamai sacrilegiul, ca să n-o numesc direct blasfemie.

În schimb, Nole evită cu încăpățânare asemenea momente. Pare să nu se fi inventat încă tehnologia prin care va fi realizat filmul său de adio. E un fel de nea Nelu, sârbul e Iliescu din tenis, îi îngroapă pe toți. Astăzi i-a ieșit în cale un flăcău care are nu doar viitorul în față, ci toate modurile și timpurile prevăzute de gramatica universală. Azi, ca un făcut, că tot era un moment în care schimbul de generație mușca lacom din carnea care, în ultimele două decenii, ne-a ținut treji și ne-a schimbat programul în funcție de cum apăreau pe tablou meciurile alea adevărate. Un ceh, Mensik, pe care colegul Axinescu l-a descris excelent acum două zile. Tot aici, pe www.cronici.ro, mai dragă.

Trece de 1.90 metri și prinde repede șmecheria fenomenului. I-a picat ditamai lecția după ce câștigase în tie-break primul set, pentru ca în cel de-al doilea să-i țină de urât lui Novak într-o asistență fierbinte. După 3-2, scos cu break, și 4-2, campionul olimpic de la Paris s-a accidentat. Era vizibil și din Taiwan, dacă-mi este permisă o asemenea metaforă neobrăzată. Nu mai putea alerga, doar țopăia ca un cangur. Însă își făcuse meticulos calculele: numai din serviciu urma să-l cresteze și să-i pună sare și piper. Puișorul din Olomouc, la jumătatea vârstei ultimului mohican al tenisului romantic, a simțit miros de sânge și a atacat fără teamă de capcane.

I le pregătise monstrul, cu riscul de a continua din șezut. Cu schela care scârțâia din toate încheieturile, tot a livrat marfă. Cel mai frumos punct al meciului a venit de la bandajatu’ când nici celebrii săi fani din Shanghai nu mai sperau. A simțit mingea că trece și a sărit ca lăcusta, dar cu spatele la fileu. Dintr-un stop-voleu a plantat sămânță de minge la umbra pârleazului dintre experiență și temeritate. Abia mai putea călca, atât de avariat era. Și i-a venit rândul să servească pentru meci. As în stânga, apoi combinație de pus vânatul pe contre-pied, as în același loc și se căscau trei mingi de nemurire. Cu încă un as, de data aceasta în dreapta, istoria își consuma o firească tresărire de orgoliu.

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

Cronicile de la Beijing, Shanghai și Wuhan îți sunt oferite de 2Performant.

Coco Gauff – Magda Linette 6-0, 6-4

Nici să ne bucurăm nu prea mai știm. Încă mai avem voie, dar poate că plutește ceva în atmosferă. Se aude, totodată, că unii rescriu hedonismul, prin urmare chestiunea e complicată, se cere intervenția urgentă a specialiștilor. Ideea e că pe asta mică o lăsam fosforescentă duminică după-amiază cu strachina de la Beijing, iar în dimineața acestei zile am găsit-o pe telecomandă parcă pulsând în aceeași ținută. Din punct de vedere muscular era legată de mișcările de încălzire de la finala câștigată în capitala Chinei. Doar campionii știu despre ce e vorba. N-a pierdut set la Wuhan, oraș care ar fi rămas un soi de Șimleu Silvaniei în istoria omenirii, dacă nu s-ar fi întâmplat întâmplarea din 2019.

A nu se înțelege altceva, e frumos pe malul molcom al Crasnei, am fost acolo. Altă comparație nu-mi venea pe rever, la fel cum Magda Linette, dacă ar fi putut face schimb de meciuri or adversari, și-ar fi luat câteva zile libere pe final de săptămână. Punte peste weekend, e tot ce-și poate dori orice ființă mai mult sau mai puțin alfabetizată. Sportiva din Europa și-a făcut bagajele și a plecat de tot, i se mai termină un an fără realizări consistente. Semifinala de anul trecut, de la Melbourne, i-a înflorit toți bobocii din CV, dar și din senin pot apărea insecte care să-ți pună tufele de trandafiri cu botul pe labe.

Organizatorii i-au turnat Magdei spirt pe rana deschisă cu partida asta, nici măcar darurile americancei, opt duble greșeli, nu i-au extirpat letargia. Iar Coco, dacă la jocurile de săptămâna trecută accelera cu toba spartă pe teren și era nărăvașă ca un armăsar care visează doar pajiști înverzite și potcoave de aur, pare să asimileze. Să conștientizeze că și enervarea trebuie făcută cu cap, că la 20 de ani, cu trofeu de Grand Slam în cont, nu mai poți fi considerată tânără speranță care are voie să scoată fum.

Pentru confortul ei emoțional, dar și a celor apropiați din tribune, Gauff i-a trimis polonezei cât să-i scoată zenul la “Ia-mă, nene!”. Nici nu era cine știe ce inginerie, concentrarea și contemplația Magdei înnoptaseră pe marginea drumului. 6-0, fără ca prestația numărului 4 mondial să pupe perfecțiunea pe frunte, apoi impresii amestecate. Distinsa atletă din Poznan a încercat să vină cu un aport caloric, dar se atinsese punctul de fierbere. Câteva vitamine a nimerit și ea: până la 3-2, apoi a fost depășită ușor. Putea fi chiar 6-3 în setul secund, cu trei mingi de meci trimise la remaiat. A ieșit 6-4, antrenament de o oră și jumătate.

Taylor Fritz – David Goffin 6-3, 6-4

S-a făcut anunțul cu pricina, întreaga planetă a tenisului a adormit târziu. Tu, Rafa însuți, ai ațipit greu. Ți s-au derulat prin cinematograful de pe umeri file întregi de istorie. Ca teleghidat, încă ți-ai dus antebrațele pe la tâmple și la frunte, ai simulat că-ți adulmeci subrațul, ai fost tu din teren la orizontală. Adrenalina vărsa la intensitate maximă, era inundație în corp. Te-a luat somnul abia spre dimineață, ai și visat nevrute. Când ai făcut ochi, deja se luminase bine. Blondul de pe cer îți zâmbea cu interes, voia să se asigure că ești bine, că nu te superi pentru decizia care, până la urmă, trebuia să vină.

Cât să mai spere alde Lehecka și Hurkacz că te vor reîntâlni ca să profite mișelește de apusul unei cariere inegalabile? Suficient!

Ai deschis primul device ieșit în cale, nu poți sta fără tenis. Ți-a apărut un sfert de finală de la Shanghai, Fritz cu Goffin, în timp ce încercai să reglezi o cafea tare-tare la expresorul ăla de-i făcea Brad Pitt reclamă. Bine, americanul are doar două Oscaruri, nu se poate compara cu El Matador. De fapt, mașina ta de râșnit boabe ar trebui să-l promoveze pe tipul din “Interviu cu un vampir”. Și ăsta a reglat-o din pâine în a doua parte a vieții, nu era mare actor pe la începuturi. A jucat și în Dallas. Serios.

Ai găsit și sute de mesaje în telefon, ai revăzut poza aia din piscină cu Nole, când amândoi erați staruri în devenire la 20 de ani. Tu aveai păr, nu ca Taylor, care și-l ține astfel doar ca să aibă ce împături pe după ureche, iar Djokovic, statornic, cum îl știm, frecventa frizerul de astăzi. Ai încercat să fii mai atent la Goffin, o fărâmă din generația ta, un belgian care te-a bătut de două ori, ultima dată în 2020. David, și el rutinat peste măsură, s-a predat ușor în fața americanului, break-urile din primul set fiind urmate de unul rapid și în manșa a doua. La 5-3 s-a ținut ca în anii de glorie, când atingea sferturi la trei dintre cele patru Grand Slam-uri.

Șapte minute s-a zbătut să-și păstreze ultima viață pe care o mai avea în meci. Venind furtunos pe fileu, a anulat trei mingi de finiș și îi trebuia rebreak-ul pentru a împinge setul în prelungiri. Greu însă cu Fritz, finalistul de la US Open 2024. A simțit-o și Nadal de două ori acum doi ani, când californianul făcea tranziția de la mânji de perspectivă la titularul din manej care umblă cu numărul 7 ATP pe spate. Conductele adrenalinei sunt încă departe de a seca, tenisul are nevoie de acea pasiune fără frontiere și când vor ajunge să se retragă Taylor sau Carlitos.

Aryna Sabalenka – Magdalena Frech 6-2, 6-2

Prima favorită împotriva unui os care le stă multora în gât. Multora din topul planetar. Duel pentru calificarea în semifinale, nu are rost să adaug că Saba în sine e un punct de atracție. Acestea erau condițiile. Și a început bielorusa să plesnească așa cum face de obicei, aproape că te întrebi dacă e dispusă și la situații în care să nu utilizeze forța. Tâmplarul care i-a montat ușile la apartament e rezolvat pe viață. Are ce să repare constant, aproape lună de lună, se va pensiona el înaintea tenismenei.

Cu tot show-ul pe care îl presupune sportiva care i-a spart timpanele lui Cristian Tudor Popescu, treceau game-urile pe lângă mine și încă eram gripat de vestea că varianta anului 2025 a unui popular joc de computer nu mai apare în această toamnă, odată cu pastrama și mustul, ci abia în luna martie a anului următor. E semn de Apocalipsă, să țineți minte asta, cu toate că pe parte de armonie conjugală s-ar putea câștiga câteva procente.

Mi-am tachinat un prieten care tocmai își pre-comandase drăcovenia. În bani românești face 200 și ceva de lei. Transferase ceva din cont. Sau investise, cum ar zice băieții din imobiliarele anchetate de Recorder.

– Ce faci, nene? Mai poți dormi liniștit, vorba FNI-ului?

– De ce faci din țânțar armăsar? Nu-ți place să investești pentru viitor, pentru copii și nepoți?

– Frățioare, până în martie 2025, vine foametea de șapte ori. Așadar, bagi bani în conserve, nu în jocuri de computer.
Să se consemneze, ambii batem cu pas de defilare spre câte 50 de ani de căciulă, ambii avem copii mari. Circumstanțe agravante.

Între timp, Frech cerea ajutor. Pe teren. În echipament de lucru. O prinsese Sabalenka în menghină și rașcheta la ea fără milă. Ca din ceapă săreau straturi-straturi, iar de lăcrimat o făcea tot poloneza. 6-2, 6-2, cu o singură situație în care Magdalena a opus cu adevărat rezistență. Un break solitar prin setul al doilea, când campioana din Australia și de la US Open își verifica manichiura. Cum spun chibiții bătrâni, după meci a putut pleca liniștită la shopping sau la club. A transpirat, evident, dar numai cât să pară că e sătulă de dans și a ieșit să ia o gură de aer.

Dănuț Lungu

N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.