Naomi Posaka

Vă plângeți că turneul de pe tărâmul diavolilor tasmanieni vă sfâșie somnul de necesitate? O să vină Roland-Garros-ul și o să vă deposedeze de ăla responsabil cu înfrumusețarea: tot un drac de somn e.

Și dacă n-a mers nici cu cutremurele din ultima perioadă – să fi fost vreo zece de 3-4 grade pe scara Richter -, a decis RATB-ul sau cum s-o numi compania de împins vagoane și autobuze prin stații să scoată bucureșteanul pe stradă la ora la care în Australia ziua de meci e în toi. Holbezi felinarele de sub frunte și o iei cătinel spre serviciu, cu telefonul în brațe: cronici.ro îți servește mai proaspăt decât la aprozar (noi nu lucrăm cu intermediari), iar pe aplicații poți să și vezi meciurile.

Dacă Eurosportul oprește o super-partidă la 5-5 în decisiv ca să difuzeze schi, așa cum s-a întâmplat ieri, intri pe Player și plătești ca să nu-i vezi pe urmașii lui Alberto Tomba și nici pe contemporanii lui Klaus Iohannis. Schi, auzi? Pesemne că se făcuse o comandă specială de la Cotroceni.

La ce să ne așteptăm, aici ne va aduce tehnologia? Să-mi schimbe șeful ăla mare grila de gânduri cu puterea minții sale? Mai bine rămân pe lămpi și mi le aranjez eu cu mâna pe care am căzut acum câteva zile la fotbal. La o schimbare de direcție, a intrat un boier prin mine ca acceleratul într-un Matiz la o intersecție fără bariere. E una în genul ăsta pe lângă Făurei. Foarte periculoasă. Fotbal îmi trebuie când e AO în desfășurare?

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Amanda Anisimova – Naomi Osaka 4-6, 6-3, 7-6

Osaka cea frumos curgătoare de lacrimi, așa cum ar caracteriza-o un Creangă actual, întrucât prințesei de la Tokyo îi stă bine și când plânge, și-a zdrelit calculele de revenire în primele zece. A început zâmbind trufașă după primul set, ca orice deținător de trofeu, ulterior s-a prelins în jocul cvasi-puțin-de-tot-româncei Amanda Anisimova. Permiteți-mă, vă rog, această licență, o să dezbrac silogismul: antrenorul ei este Darren Cahill, fostul colaborator al Simonei Halep, băiat cu simțul umorului și cu alte simțuri, care măcar o dată a fost văzut la o bere în Cișmigiu. Australianul știe cuvinte în română cam cât Emma Răducanu, să nu ne ascundem de evidențe, poate în plus și câteva cuvinte “bărbătești”.   

Vasăzică, Amanda e pe sfert de-ale noastre, o putem alinta Amănduța sau A lu’ Mandea. Dimineață i-a dat bătăiță lui Naomi, însă a respectat cronologia evenimentelor. Mai întâi a salvat două mingi de meci, s-a ținut vârtos și la intrarea în tiebreak și n-a irosit nici măcar un match ball. 10-5 și câștigătoarea de anul trecut a trofeului feminin a ieșit la maxi-taxi. 

Ca să pară glumeț, un prieten m-a WhatsApp-ărit în timpul meciului:

– D-aia nu bate, îi poartă numele ghinion. Cum să porți nume de oraș, mă? Osaka e metropolă șmecheră în Japonia, imediat după Capitală.

N-am priceput aluzia, i-am reamintit totuși că și la noi rezistă moda asta: avem stadionul Anghel Iordănescu la Voluntari, din tezaurul cultural face parte Ștefan Mihăilescu-Brăila etc.

Halep/Ruse – Cristian/Petković 4-6, 0-6

Stați așa, eu sunt mai conservator. Ce caută Simona la dublu? Are voie, dar n-o văd în schema asta, nu i se potrivește, drept dovadă, a pierdut la zero al doilea set al meciului cu Jaqueline Cristian și Andrea Petković. De aici și încercarea de clickbait a unei gazete online, “Halep a pierdut rușinos la Australian Open”, cu toate că tenisul pe persoană fizică și cel tras la oiște seamănă doar pentru că se utilizează aceeași minge. Când pui un campion să presteze la dublu, e ca și cum l-ai forța pe Chef Scărlătescu (sau Jamie Oliver, pretențioșilor!) să spele și vasele după ce a rostogolit scoicile alea prin aer. Apoi, să ducă și gunoiul. Nu pilotezi avionul direct din cală, dintre bagajele aruncate în scârbă de băieții pe care i-ai lua la palme direct prin hubloul prin care le remarci răbdarea:

– Băăă, pe trolerul ăla am dat 300 de euro!

Din cauza lui Simo, detaliul că partenera ei de joacă a fost Gabriela Ruse a trecut la și altele. La cât de mult își ceartă eul constănțeanca, iată de ce nu i l-aș întruchipa! Gabi, ai riscat să fii în apropierea fostului număr 1 mondial. Wait! Motivul îndrăgostirii noastre de sportul alb din ultimul deceniu nici nu se comportă ca la single, e relaxată, pare dispusă să conjuge la indicativ prezent verbul a învăța. Ucenicia nu i se pare compromițătoare.

De după fileu le-a zâmbit Jaq, posesoarea celor mai bune lovituri ale evenimentului, cu una dintre acestea blocând lista opțiunilor de retur a Simonei.

Mâine dimineață, sportiva de 30 de ani va servi muntenegreancă la micul dejun. Al nostru mic dejun, cu toate că a băga nasul în frigider pe la 3 noaptea, când e programată mișcarea, nu se cheamă decât o prelungire bolnăvicioasă a cinei. Danka Kovinić, fă bine și nu ne altera vibe-ul!

Friedsam/Olaru – Xu/Yang 2-6, 3-6

Când văd două chinezoaice adversarele Ralucăi Olaru, chiar dacă au anihilat-o mai ușor decât mă așteptam, îmi vine să citez din filosoful Mihail Șora: apropo, de Shuai Peng ce mai știți?

Măcar să fim atenționați când se mai difuzează imagini în mișcare cu sportiva despre care noi sperăm că e bine, în vreme ce partidul lui Xi Jinping montează de zor în Adobe Premier. Deși există și softuri online de editare video. Cu bani.

Ralu și colega ei, nemțoaica Anna-Lena Friedsam, au greșit mult: șapte duble la serviciu, 16 neforțate, echipă încă nesudată.

Karen Khachanov – Rafael Nadal 3-6, 2-6, 6-3, 1-6

Ca la orice intrare în weekend, Rafa a fost întrebat de partenera de viață așa: „Guapo, noi ce mâncăm azi?”

„Rus la proțap”, pare să-i fi răspuns cel mai încruntat dintre încruntați. Sper să nu înceapă războiul înainte de fluierul arbitrului tocmai din cauza remarcii mele nițel exaltate, dar Khachanov a început. După un raliu de 30 de shot-uri, l-a lobat pe spaniol și a dus degetele la gură, simulând îmblânzirea pistolului, fix ca-n western-urile de la care plecam după 10 minute dacă nu se stârnea intriga imediat după reclame. A prins și ăsta de la Madrid oleacă de culoar și vrei să-i sapi tranșee ca pentru o nouă linie de metrou pe fruntea aia de sfinx to be?

Partida țopăia fericită spre 3 seturi, ceva s-a întâmplat apoi. Karen pare să-i fi trimis lui Rafael celebrul mesaj pe Messenger, “Ești tu în videoclip?”, the spanish guy, fără să fie un consumator de divertisment, s-a dus împiedicat pe click și i s-a virusat aparatura. Noroc cu IT-iștii care îl urmează la orice turneu: în setul 4 i-a închis serverul lui Khachanov. La unu, ca să-l țină minte.

Carlos Alcaraz – Matteo Berrettini 2-6, 6-7, 6-4, 6-2, 6-7

Văzut ca viitorul Nadal, lui Carlito i s-a șoptit că, înainte de facultate, n-ar fi rău să facă liceul. N-a prins ironia, dar îi place workaholism-ul, e și motivul pentru care coboară în arenă într-un maiou de salahor încins. Doza de bere pe marginea terenului, atât îi lipsește. După 0-2 cu Berrettini, talentatul adolescent vorbitor al limbii lui Cervantes (ca să par erudit) a făcut 2-2, a salvat o minge de meci și a intrat în prelungiri. Acolo a ratat câteva, o dată pocnind obiectul cu rama, și n-a mai putut absorbi niciuna dintre cele patru șanse de victorie ale lui Matteo.  

Pentru dramatism, îndârjirea celor doi și pentru spectacolul care i-a ținut deseori pe spectatori în poziția cangurului revanșard, i-aș fi oferit un wildcard și junelui Alcaraz, pe modelul calificărilor de pe locul 3 de pe la turneele mondiale de fotbal. Ar fi avut șansa de a împunge trofeul, ca Italia, că exemplul danezilor în șlapi și costum de baie, veniți direct de pe marginea ghiolului, mă exasperează.

Gael Monfils – Cristian Garin 7-6, 6-1, 6-3

Am un cunoscut pe Twitter, nu-l pot numi nici măcar amic, care postează ca un fanatic zi de zi. Are cont de cinci ani și niciodată n-a adunat mai mult de 2 like-uri per postare, fie că era banc, share sau panseu eliberat pe eșapamentul gândirii. Și se ține omul, e încăpățânat să nu-i iasă. Putem vorbi despre entuziasmul încăpățânatului, têtu, cum ar zice francezul. La fel s-a zbătut Garin cu Monfils: știa că-i scoate acest Ronaldinho al tenisului toate loviturile, însă temerarul din Chile băga material cât cuprinde. Asta înseamnă Sisif, să ne folosim de expresiile legendare așa cum trebuie.

Ar fi avut o șansă nesperată dacă soțul ucrainencei n-ar mai fi continuat după ce a fost trădat de genunchiul drept în al cincilea game al partidei. Gael aproape că și l-a luat la subraț și l-a depozitat la umbră, ca să moară de ciudă bucureștenii care pupă caloriferul la minus 3 grade Celsius.

Ashleigh Barty – Camila Giorgi 6-2, 6-3

Capoțelul numărului 1 mondial e peste budigăii nănașei Ostapenko, și-mi place să mă ghidez doar după criteriile decenței. O să ajung și la letona care dimineață a plecat nervoasă spre domiciliu. Ash, în schimb, a introdus lejer în propriul malaxor, de plantă carnivoră, ditamai bunătatea de atletă suavă. Mai multe nu pot înșira, n-am văzut jocul etalat de Barty, la televizorul meu s-a văzut doar jumătatea de teren a Camilei. E drept, tenis nu prea se zărea, cel puțin nu în setul secund, după ce australianca a făcut 3-2.

Giorgi a returnat într-o veselie în copaci, o fi simțit c-o urmăresc insistent ca în autobuz, când nici nu-mi mai dau seama dacă trebuia să cobor or dacă nu cumva eu însumi sunt autovehiculul.

Victoria Azarenka – Elina Svitolina 6-0, 6-2

Mă întrebam de nebun prin casă, era o oră liniștită, dormeau și acarienii în pernă:

– Elina s-o înrola în armata ucraineană, ce-i cu graba asta, de ce dă doar din complezență cu racheta aia? Aoleu, am zis rachetă? Iertare, poate că nu!

I-aș fi luat game, dacă mi-ar fi fost adversară, mai jos de atât nu se poate. Eu nici nu știu pe unde se intră pe un teren de tenis. Svitolina s-a mișcat mai mult și foarte bine în tiktok-ul postat cu câteva zile în urmă, clip de 11 secunde în care schimbă mai multe ținute ca-n Black or White-ul lui Michael Jackson.

Barbora Krejcikova – Jelena Ostapenko 2-6, 6-4, 6-4

Fără să-și dea seama că face reclamă la chiloți de învelit sensuri giratorii, Jelena a testat o ținută abstractă. Largă, huge, mult peste formele sale, pantalonașii scurți de culoarea vestelor galbene de la Paris fiind de un comic burlesc. Nănașa are voie să se îmbrace cum îi dorește inimioara: ce Doamne iartă-mă aș mai fi scris despre acest meci în care a intrat ca un panzer, 6-2, cum ne-a lăsat la un moment dat un gust foarte amar, și a ieșit pe trotinetă, 4-6, 4-6?