Sabalenka Albastră

Mi-au trebuit minute bune să mă dezmeticesc, îmi tot cădeau ochii, ca niște rândunici mahmure, pe reclama Guojiao 1573 de pe marginea terenului.

Ce presupune acea dată care, pentru neamul care citește cronicile de la Meșter fără translator, pare mai îndepărtată decât oricare alta de pe scara de incendiu a istoriei? Să fie vreun voievod din Dinastia Ming, îmi zic, unul căruia îi plăcea la nebunie forehand-ul în diagonală, altfel nu-i găsesc defel locul la un turneu de Grand Slam.

– În primul rând, ăia n-aveau voievozi, iar la competiția de tenis de la București sau la cea de la Cluj ar trebui să promovăm și noi o pagină de istorie, îmi șoptește o rudă îndepărtată a subconștientului. “Mihai Viteazu 1600”, ăsta să fie brandu’, adaugă el, moment în care m-am debarasat de starea de reverie și mi-am activat filtrele.

M-a ajutat Wikipedia, acest PNRR pentru mântuirea inculților, să aflu că e vorba de o băutură chinezească, un lichior al distileriei contemporane cu Mișu al nostru. Chiar insist să cred că domnul Țării Românești a folosit-o pentru a-l omeni pe Sinan Pașa, la Călugăreni. Și, da, abia atunci e posibil să se fi stârnit bătălia cumplită, doar suntem aprigi la băutură.

Tenis, acum. Semifinale la doamne, tuspatru din estul continentului, una dintre ele având chiar pașaport de Eurasia. În ambele meciuri s-a impus tinerețea, cum ar constata duios Ovidiu Ioanițoaia, acest Ion Țiriac al cronicarilor.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

Magda Linette – Aryna Sabalenka 6-7, 2-6

Legenda spune că Aryna a coborât în cușcă având asupra sa ditamai arma albă. Luați-i ca reper privirea tulbure, cu o tensiune intracraniană în roșu, dominată de un neastâmpăr atipic, și n-o să mă contraziceți! Meciul e disponibil pe platforme, și ea se va minuna la reluare că a trecut fără probleme de forțele de securitate. Houston, we have a problem, însă eroina a palmat cumva acea lamă de spintecat elanul.

Nu pricepea la ce-i mai trebuie racheta, pe aia de tenis, abia prin game-ul al patrulea a început să simtă că-i vine bine, că e numărul ei. Avusese Sabalenka la început un retur dezacordat de ne spărgea urechile ca hipiotul din Vamă înhămat la chitara lu’ taică-su.

– Du-te, bă, și cântă Coco Jumbo în altă parte!

Iar poloneza Linette, rămasă în spatele blocului ca să salveze onoarea numărului 1 mondial, simțea nișa de oportunitate, cu toate că precizia și calmul n-au câștigat niciodată conflagrații. Nici măcar campionate pe terenul școlii. După un break la zero, de se întreba ficatul Arynei de ce nu-i deschide nimeni, că el dă cu picioarele în abdomen ca DIICOT cu berbecul la 5 dimineața, Magda a făcut 2-0 și primea SMS-uri cu duiumul.

– Fată, dacă iese bine, și văd că n-ai chef de glumă, îmi fac și eu un selfie cu strachina, nu fi meschină! Că eu n-am apucat până acum să joc nici măcar finala la Australian Open. Și vreau și un magnet cu canguri, că am plecat în grabă.

Firește, Swiatek îi ținea pumnii de la domiciliu, dar trebuie s-o fi deocheat. Deși există și alte explicații.

Bielorusa și-a pus directa la muncă și a întors la 3-2, castelul din paiantă al Magdei începând să tremure din toți chirpicii. I-am pomenit forehand-ul jucătoarei originare din Minsk? E anatomia unei forțe a naturii, animal de pradă, răpitor de bucurii și de planuri de vacanță. Lăsându-se îmbătată de propria forță, Aryna a simțit că nici două de Linette nu-i pot confisca prezența în finală: mai era de lucru la azimut. Ori le frigea în fileu, moi ca izmenele după paparudă, ori spărgea căpățâna vreunui australian care nu știa ce tsunami îl paște. Astfel s-a mers cap la cap până în tie-break, râul, ramul, truda de miner, banda fileului și alți prieteni by nature asigurați de cadrul în care s-a născut poloneza ținând-o pe cea din urmă în trenul primului set.

E bun și norocul la tenis, însă – ce să crezi? – nu face casă bună cu proiectele îndrăznețe. Cu doi ași, două duble erori ale adversarei și cu un capac uriaș de lângă plasă, Sabalenka s-a dus întinsă la 6-0. 7-1 a fost scorul perioadei de departajare, era și un preview la runda a doua, când outsidera și-a făcut serviciul în game-ul inaugural. Numai atât. Și i-a mai ieșit unul la 1-5, după ce a fost nevoită să dea la o parte trei bolovani pe care scria minge de meci.

Biletul pentru finală fusese de mult împăturit în buzunarul lui Saba și, în ciuda opoziției din ultimul act, pare să fie turneul acesteia.

Elena Rybakina – Victoria Azarenka 7-6, 6-3

Diferența de zece ani dintre fete s-a remarcat în strategia adoptată de la primele mingi. Serviciul și felul în care erau așezate bibelourile prin casă, și acestea au frapat. Să nu fim, însă, atât de răi!

După o anumită vârstă începi să apreciezi și programele de la radio și TV pe care pe timpuri le considerai învechite. “Pentru moși și babe.” Decât să dai în ele cu disperare, și să ajungi să suni la 112 ca-n Moartea domnului Lăzărescu, mai bine încerci să-ți apropii adversara. Să-i spui o poveste în timp ce o ții pe genunchi, s-o mângâi pe creștet cu experiența generozității tale și apoi să-i frigi niște bunătăți de mingi ca la mama acasă.

Cu alte cuvinte, Victoria a luat-o cu binișorul, a testat la scenă deschisă empatia Elenei, în vreme ce zvăpăiata cu buletin de Kazahstan a simțit capcana și a pășit-o când trebuie. Azarenka are două mari la Melbourne, în 2012 și 2013, nu i-ar fi crăpat obrazul să mai vină cu una în spate acasă, dar setul întâi a măcinat-o fizic până la epuizare. Zâmbetul Azei îi rămâne tatuat pe chip indiferent de scor, însă în sufletul ei se întâmplau alte sporturi: UFC, MMA și alte înghiontiri și procedee de jiu-jitsu cu trecutul și cu faima de altădată.

Pentru a-și crește șansele de a avea 1-0 la seturi, campioana din Belarus își angajase topometru. De o tarla cât pista de aterizare de pe Otopeni avea nevoie pentru a deschide jocul, altfel Rybakina trafora tot mai des și mai periculos. E greu, totuși, cu legea fondului funciar: de unde atâta pământ doar ca să amețești o vedetă în devenire? Fuseseră sesizate și organele în drept, așa că speranțele îi atârnau de obștescul tie-break. De-ar fi putut s-o manipuleze pe mai tânăra oponentă cu vreun văitat, “că nu mai poate mama ca atunci când mergea în sat, la bal”, i-ar fi putut injecta măcar “nevoia” de a se enerva la loviturile razna.

Aș. Ryba are psihic sănătos. Nu i s-o fi fluturat legenda lui Bau-bau în copilărie, are destule rezerve după fiecare izbitură în bandă. Sau în aut, comme vous voulez.

Nu vă țin din treabă, Elena, cu o agresivitate care a obligat-o pe Victoria să presteze la dublu, cu deznădejdea, a recuperat în forță momentele de neatenție. În tie-break s-a desprins la 5-2, a închis la 7-4 și a accelerat în a doua manșă taman când se schimbau zodiile puterilor Azarenkăi. Se trecea din Gemeni în Rac, no offence: break la zero, apoi 3-1 și distanța de două jocuri și-a primit sfântul sigiliu. 7-6, 6-3. Aici nu se mai umblă, nu pângărim frumusețe de intrare în finală!