Dragii mei, a venit momentul mult-așteptat de toată lumea fotbalului, de la Răzvan Burleanu la Gino Iorgulescu. De la Cristiano Ronaldo la nea Costică măcelarul de la Voluntari, socio al echipei din localitate. După ce greii din Playoff și-au împărțit între ei premiile, coronițele și amenințările cu Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, o instituție în care probabil că în ultimii ani se vorbește limba română mai ceva decât la Microsoft și la Google, am rămas să privim în următoarele săptămâni cum elevii din ultimele bănci încearcă să tragă de ei pentru a nu rămâne corigenți sau repetenți.
Ei bine, fraților, dacă până acum a fost amuzant să scriem cronici săptămânale despre ceea ce se întâmplă în Liga 1 Orange pentru că te cam ia cu hăhăială când vezi cum bogații se bat pe ciolan, renunțând la orice maniere și gesturi elegante asociate cu mesele burgheze, de acum este pur și simplu terapeutic să ne ocupăm de fotbalul de la noi. Te simți ca-n locul de joacă pentru copii din parc, acolo unde nu e nevoie decât de un copil nemulțumit căruia-i dau lacrimile pentru a se isca o cascadă de grimase care mai de care mai amuzante. Mă rog, amuzante pentru noi, că lor, săracii, le tremură balamalele ca ușilor batante din Vestul Sălbatic.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Și pentru că până acum ne-am ocupat în special de greuceni când a venit vorba de cronici, să facem o scurtă recapitulare a stării de agregare în care se află cele 8 echipe care se luptă cu smoala în iadul Ligii 1 Orange, sperând că la final nu-i dracu’ atât de retrogradabil. Apropo, mai sunt 4 etape până la final. Ba chiar 3 pentru Chiajna și Timișoara, echipe care au jucat deja un meci în plus și care-și calculează probabilitatea de a respira aer curat la final de competiție utilizând instrumente geometrice inedite precum perfuzia, nitroglicerina și șocurile electrice.
Poli Iași și Gaz Metan Mediaș sunt echipele care au terminat sezonul regulat cel mai aproape de echipele din gașca premianților, însă au căzut ca varza sub satâr la trasul liniei, undeva pe la începutul primăverii. Cele două formații nu mai au practic griji legate de lăsarea la vatra Ligii secunde, dar trag speranța că vor fi agățate cumva de trenul care oprește în stațiile Europa League, în special datorită faptului că CFR Cluj n-are cum să spere la mirosul de iarbă reavănă europeană din cauză că ardelenii au jucat anul ăsta fotbal cu crucea la gât și cu usturoi sub limbă de frica diavolului insolvenței.
În grupul celor care nu cuvântă, că n-au mijloace, urmează Botoșani și Voluntari, două echipe care seamănă cu Gloria Bistrița de pe vremuri: nu trag nici la titlu, dar nu par amenințate nici de retrogradare, astfel că și-au găsit un loc călduț în mijlocul clasamentului Playout-ului și șed molcom, experimentând filosofia ardelenească trecută prin filtrul moldav și muntenesc.
Concordia Chiajna, Poli Timișoara și Pandurii sunt echipele pe care stă toată speranța celor care vor să mai vadă fotbal cu sânge și transpirație în finalul ăsta de campionat. Una dintre ele se va salva de căderea în gol, alta va atârna vreme de-un baraj la limita dintre deces și înviere, în timp ce a treia va semnaliza la final dreapta și-și va parca mârțoaga la margine de codru pentru a o-mpușca în cap. Nu știm încă pe care dintre aceste tipare va cădea fiecare dintre cele trei echipe, dar e clar că pentru una dintre ele aparatele vor fi scoase din priză brusc la un moment dat.
În sfârșit, la capitolul “Și alții”, ASA Târgu Mureș s-a instalat confortabil pe scaunul electric și se uită la televizor, lovind din când în când nervoasă telecomanda din cauza faptului că TV-ul se încăpățânează să transmită până la refuz Zona Crepusculară, Armaggedon și Scream. În plus, miroase a mucegai și a apă stătută, semn că singura șansă a mureșenilor este spovedania. În speranța că viața de apoi va fi mai ușoară decât cea actuală.
După ce am făcut un tur de orizont scurt prin echipele rămase să ne țină de urât în închiderea programului cam cum fac trupele românești în deschiderea marilor concerte, să vedem ce piese de jale am ascultat în ultima etapă.
Gaz Metan Mediaș – FC Voluntari 4-1
La Mediaș s-au întâlnit două echipe care veneau la meci cu un moral invers proporțional cu cel pe care l-au avut după ce s-a terminat partida. Dacă Voluntariul a primit șocuri electrice și s-a trezit brusc din comă acum câteva etape, când la manete a trecut Claudiu Niculescu, cei de la Mediaș au decis să-și facă fabrică de sterilizatoare după ce în ultimele patru etape nu reușiseră să marcheze niciun gol.
Deși nu mai pierduse de de 7 etape, echipa de la poalele Bucureștiului a căzut în bătaia puștii la Mediaș, acolo unde echipa locală a desfundat țeava de goluri și le-a introdus rectal adversarilor toate nereușitele din ultimele etape. Mediașul ne-a trecut astfel pe la nas izul jocului din prima parte a campionatului, când ardelenii cochetau cu înălțimile alpine ale clasamentului și băteau Dinamo cu 4-0 în meciuri de muzeu.
ASA Târgu Mureș – Botoșani 0-2
Mureșenii l-au pus acum câteva etape pe Ionel Ganea la hățuri, încercând să salveze de la înec prin respirație gură la gură o echipă aparent neidentificată din care oricum a mai rămas doar scheletul și un smoc de păr. Sau, mă rog, în cazul lui Gabi Mureșan, fără smoc. Deși probabil că au mizat pe proverbialele schimbări de temperatură ale lui Ganea, care atunci când trece prin încălzirea globală a sângelui din instalație e în stare să topească ghețarii și să inunde căile respiratorii ale adversarilor, șefii mureșeni s-au prins în final că nu poți face primăvară cu semințe de floarea soarelui.
În meciul cu FC Botoșani, mureșenii au tras de ei să limiteze proporțiile scorului. Chiar și așa, Mihai Roman – ajuns la Botoșani după o lovitură cu mantă prin campionatul Franței – a marcat de două ori și le-a asigurat colegilor de echipă un final de campionat cu ceva mai puține puseuri de tensiune pe artera aortă. Între timp, așa cum deja am stabilit, prin Târgu Mureș a fost văzută o doamnă îmbrăcată în negru plimbându-se prin centru în căutarea unui fierar unde-și poate ascuți coasa.
Pandurii Tg Jiu – Concordia Chiajna 3-2
Din când în când, partea tumefiată a Ligii 1 Orange scoate în față meciuri care te țin cu sufletul la gură până la final. Iar în cazul partidei dintre Pandurii și Chiajna s-a întâmplat fix treaba asta, cu mențiunea că sufletul a stat la gură abia de prin minutul 80, pentru că până atunci am văzut un meci normal al Chiajnei, echipă care joacă fotbal fix cât juca și antrenorul său, Dan Alexa, pe vremea în care se hotăra de la sine putere să opereze din senin pe scalp deschis câte un adversar.
După o primă repriză în care Chiajna a marcat devreme, prin Herea, Pandurii au revenit la manșă după ce două rezerve – Batin și Hamed, ultimul un copil de 17 ani – au reușit să marcheze în minutele 65 și 76. Chiajna a trecut apoi la muniție de război și a atacat poarta adversă cu toate trupele cu riscul de a se sinucide cu pieptul gol în fața contraatacurilor adverse. Iar după o serie de ratări care ne-au confirmat faptul că ne uitam la un meci din beciul Ligii 1 Orange, Munteanu a dozat în sfârșit praful de pușcă în ghiulea, egalând pentru Chiajna în minutul 90 printr-un șut care a intrat catapultat în poartă și care probabil că ar fi făcut victime dacă lovea vreun adversar.
Rămăseseră patru minute în care ne-am fi așteptat ca cele două echipe să respire a “Gata, bă, oricum am alergat destul pentru căți bani primim”. Și totuși, după ce Chiajna a trimis la scara lui un eventual gol al victoriei ratând cu poarta goală, cei de la Pandurii au marcat pentru 3-2 în minutul 94 și ceva, otrăvindu-le adversarilor fântânile și adunând 3 puncte cu care gorjenii își conservă la borcan, cu hrean și piper boabe, șansele de a respira aer curat și în fotbalul de la anul.
Timișoara – Iași 1-1
Chiajna – Timișoara 3-1
Într-o după-amiază de joia trecută, pe vremea în care oamenii cu creier normal se aflau pe câmpul muncii, la Chiajna începea un meci despre care probabil că nimeni n-avea habar în afară de oficialii celor două echipe și de arbitri. Era o partidă care conta pentru etapa ulterioară celei care urma să înceapă, deci care se juca în avans într-o liniște perfectă, așa cum erau pasele cu peretele pe care le făceai în spatele blocului când toți ceilalți copii erau plecați vara la bunici.
Una peste alta, Dan Alexa reușea să câștige al doilea său meci consecutiv din Playoff după ce anterior echipa îi trecuse printr-o serie de rezultate vecine cu sinuciderea. De cealaltă parte, Ionuț Popa scăpa ușor volanul în curbă după ce părea că reușește să construiască un tur de circuit aproape perfect în Playout cu o echipă care începuse campionatul de la -14 puncte și care se află acum cu o mână pe colacul de salvare.
Impresia lăsată de timișoreni la Chiajna a fost ștearsă parțial în meciul jucat la patru zile distanță contra Iașuluipe teren propriu. Dar, deși au bătut crunt la ușa moldovenilor pe tot parcursul partidei, bănățenii n-au reușit mai mult de un egal, oferindu-le adversarilor onoarea de a rămâne singura echipă neînvinsă din Playout.
Mă rog, “oferindu-le” sună ușor cam amical, mai ales în contextul în care cei doi antrenori au fost la un pistol distanță de a-și zbura creierele la pauză, atunci când am asistat la un meci de old boys fără minge pe terenul din Timișoara. S-a terminat 1-1, scor care le oferă timișorenilor în continuare șanse reale de salvare de la înec, în timp ce ieșenii reușesc să urce în vârful clasamentului Playout-ului, de unde se văd echipele de prin Andorra, Insulele Feroe și Kazahstan care vor participa în primele meciuri preliminare din Europa League.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
