Gata, fraților. După 26 de etape în care echipele din Liga 1 Orange au trecut prin foc și pară și gheață și noroaie și sărbători legale, am ajuns la primul vârf al sezonului: momentul în care știm că viii merg cu viii, iar aproape morții cu aproape morții. Playoff și Playout.
Pentru cei încă nefamiliarizați cu fenomenul, permiteți-mi să deschid manualul de utilizare al Ligii 1 Orange și să vă traduc în limba română pasajele scrise în cartoneză. După ce fiecare dintre 14 echipe din campionat a jucat tur-retur una cu cealaltă, clasamentul s-a împărțit în două, ca plăcile tectonice în falie la cutremur: primele șase vor juca în Playoff pentru titlu și mai ales pentru a accede la viața de apoi din cupele europene, acolo unde iarba e de un verde crud vecin cu nuanșa dolarilor care intră prin conturi după meciurile jucate pe continent. În schimb, celelalte opt echipe se află pe marginea cazanului din iad și-și dau brânci ca-n jocurile TV ale japonezilor pentru a afla care sunt cele două care vor lua drumul casei de nebuni din Liga a doua, loc de unde nu știi dacă te mai întorci sau te transformi în brânză cu mucegai.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Foarte important de reținut este faptul că toate punctele adunate de cele 14 echipe în sezonul regulat s-au înjumătățit la intrarea în faza eșafodului, astfel că dintr-un campionat condus cât de cât confortabil de Viitorul lui Hagi ne-am trezit cu un soi de cravată strânsă serios în jurul gâtului tuturor, pentru că toate echipele din Playoff ședeau acum pe un metru pătrat, despărțite de doar cinci puncte în clasament. Iar Viitorul, FCSB, Astra, Craiova, CFR Cluj și Dinamo plecau la drum cu bocceluța pe umăr, fiecare sperând că la finalul zilei vor fi cei care vor râde la oglindă.
Să vedem, însă, cum au primit băieții din Liga 1 Orange vestea că e momentul să lase manierele deoparte, să-și ridice tacticos mănușile și să dea la bornău cu putere într-un soi de luptă pe viață și pe moarte într-un campionat în care moartea oricum pândește la tot pasul echipele aflate în insolvență. Să înceapă etapa întâi a Playoff-ului și a Playout-ului.
FCSB – CFR 2-0
Duelul acronimelor din Liga 1 s-a jucat într-un context interesant. Evident, tocmai a început Playoff-ul, ceea ce înseamnă că ambele echipe au șanse reale să câștige titlul în Liga 1 Orange dacă la final se va dovedi faptul că sugarii de la FC Viitorul vor avea pielea prea subțire pentru o provocare atât de caustică.
Dar, pe lângă asta, ambele echipe sunt împinse de la spate de momente complicate ale existenței lor. Dacă echipa bucureșteană trece zilnic pe la psiholog din cauza faptului că are tulburări de personalitate după ce și-a pierdut buletinul și certificatul de naștere și nimeni nu mai știe exact câți ani are, cum o cheamă și unde stă, cei de la CFR au ajuns în Playoff deși au început campionatul de la minus 6 puncte și joacă mai mult pentru spectacol, ca-n meciurile de old boys, pentru că sunt încă sub insolvență și n-au voie să calce iarba prin Europa.
Până la urmă, meciul dintre FCSB și CFR a fost unul plin de ritm și de ocazii, o bună ocazie de a observa că fotbalul din Româna s-a dezghețat și el odată cu creșterea temperaturilor care au ajutat nu doar jucătorii să alerge mai sănătos, ci și suprafețele de joc să arate a gazon, nu a scenă din romanul Ion.
Corida a fost începută de clujeni. Atacantul Omrani l-a transformat pe Mocilovici în bornă pe DN și a mai omorât un snop de nervi din sistemul nervos al suporterilor bucureșteni, însă mingea a fost deviată de portarul Niță în transversală. De cealaltă parte a terenului, FCSB a avut trei ocazii, însă Alibec s-a împedicat în brazde ca un plug second-hand, Boldrin a amânat șutul la o fază la care a demonstrat că e născut în partea ardelenească a Braziliei, iar Ovidiu Popescu a transformat bara porții adverse în instrument de percuție la o lovitură liberă.
Povestea reprizei secunde a fost oarecum asemănătoare, diferența fiind făcută în final de faptul că jucătorii de la Fostul Club Steaua București au intrat pe geam când nu le-a fost deschisă ușa, după modelul jurnalistului de manual. După ce clujenii au ratat ocazia de a avea o ocazie atunci când Păun s-a fâstâcit în fața portarului advers ca o studentă la Conservator când vede trombonul, steliștii au semnat de primire pe ratarea începutului de an în Liga 1 atunci când Florin Tănase a avut poarta goală în față de la trei metri, însă a executat un soi de scăriță de efect peste transversală, o reușită tehnică pe care nu ai cum s-o replici dacă vrei să faci asta.
Ne îndreptam implacabil spre un final asemănător cu partidele de X și Zero care se termină în blocaj, însă intrarea CFR-ului în gară a fost oprită de Gnohere, care în minutul 85 a pus latul la o centrare perfectă a lui Enache și a spart geamul securizat al locomotivei clujene. Era în sfârșit 1-0, un scor pe care steliștii au învățat să-l respecte în ultimele săptămâni, perioadă în care nu prea s-au întâlnit cu el decât dacă s-au uitat la documentarele din epoca de aur a echipei.
Momentul meciului a venit însă în minutul 91, atunci când clujenii încercau o ultimă șarjă pentru a sparge în sfârșit cu berbecele poarta păzită adversarilor lor. La o lovitură liberă de la 20 de metri lateral stânga, Ovidiu Popescu a încercat din nou o execuție geometrică de tip elipsă, iar stelistul a reușit să nimerească cifrele ecuației corect, așezând mingea în vinclul porții lui Mincă. Menționăm special numele portarului celor de la CFR Cluj pentru că acesta se află la a doua merdenea de genul ăsta în ultimele trei etape după ce ieșeanul Andrei Cristea a reușit fix aceeași execuție cu două săptămâni în urmă în timp ce la capătul greșit al palmei stătea același Mincă. Eh, până la urmă fiecare portar are problemele lui. Iar ale lui Mincă sunt evident cele geometrice.
S-a terminat 2-0, iar Fostul Club Steaua București primește o canistră de oxigen intravenos pentru a-și curăța sângele plin de scame din meciurile recente de tristă amintire. În același timp, CFR începe Playoff-ul cu o înfrângere și se trezește brusc la fundul clasamentului celor șase echipe care compun orchestra principală a Ligii 1 Orange spre curgerea sa în mare.
Astra – Craiova 0-0
După ce s-au văzut în Playoff, acolo unde au ajuns în stil mitralieră după opt victorii consecutive, jucătorii echipei din Giurgiu s-au oprit în vârful muntelui, au luat o gură mare din aerul curat de la înălțimi și apoi, cu muzică hollywoodiană în fundal, au început să tușească a TBC.
În prima partidă jucată de giurgiuveni în partea de campionat care se varsă-n Europa, aceștia au dat de Craiova, echipă care reușise ca în sezonul regulat să semene cu un EKG stricat: oltenii au înotat la mijlocul plutonului o perioadă bună înainte de a ajunge în poziția de a împlânta prazul pe Lună, dar au avut un an 2017 mizerabil ca subsolurile blocurilor comuniste, scoțându-și ochii cu Mediașul într-un meci decisiv – câștigat în final – pentru calificarea în Playoff.
Meciul dintre cele două echipe a fost așteptat de cei care dau raite vizuale pe televizoare mai ales pentru că Giurgiu și Craiova și-au construit cumva un soi de imagine nonconformistă, iar nonconformiștii sunt de obicei ceva mai colorați decât ceilalți. Până la urmă, însă, partida și-a împărțit autocaracterizarea în două părți distincte, despărțite de pauză.
În prima, meciul a părut un soi de Tetris în care gurgiuvenii clădesc cu spor pereți perfecți în așteptarea piesei lungi care-ți dă satisfacția unei căni din tablă plină cu apă din fântână într-o zi caldă de vară la umbra livezii bunicilor. Efortul muncitorilor calificați în construcții aliniați de Șumudică a fost însă îndoit de fiecare dată de faptul că adversarii lor au fost singurii care au cărat în rucsacuri soluția finală. Problema craiovenilor a fost însă că soluția finală a fost fleșcăită ca o căpșună scoasă din congelator. Exemplul perfect s-a văzut în minutul 22, atunci când Andrei Ivan a scăpat singur cu Lung, însă a decis să condimenteze tocănița cu balegă proaspătă, încercând o scăriță surmenată în locul unui șut plasat ceva mai recomandat de medic în aceste situații.
În a doua repriză, Astra a transformat experiența jucătorilor săi în vârf de sabie care a împins constant în cerul gurii oltenilor. Însă, pentru că giurgiuvenilor le-a cam ruginit polizorul, oltenii au rezistat cu pielea intactă până la final, scoțând un egal de tip două nule, ca făina pentru pâine.
Viitorul – Dinamo 0-0
Nu vă lăsați păcăliți de scorul sec ca un bolovan strâns între dinți. Așteptată cu încredere de cei care mai au încă speranțe că Liga 1 Orange mai naște meciuri cu care să nu-ți fie rușine să ieși la o adică prin lume, partida dintre campionii din sezonul regulat și echipa care după venirea lui Contra a intrat în amnezie controlată și a uitat cum e să piardă sau să facă egal promitea un joc spectaculos și cu multe goluri.
Goluri n-au fost, însă am văzut, în schimb, extrem de multe ocazii ratate mai ales de constănțeni cu lejeritatea unui tip care a câștigat la loto și știe că biletul câștigător e undeva pe acasă, ascuns bine, dar nu mai știe exact unde.
Hagi și-a pus tabăra și-a aruncat ancora în careul lui Dinamo în prima repriză, însă jucătorii lui au dat impresia că s-au încălțat invers și au insistat să ne arate că plasele montate în spatele porților stadionului din Ovidiu sunt de calitate superioară și că Hagi nu face rabat de la calitate nici măcar la acest capitol. În principiu Chițu și Vână au fost cei care au luat coțofana degeaba la purecat. Dar, când jucătorii Viitorului nu au fost pe fază, dinamoviștii și-au asumat ei pasa de gol și ultimul șut spre propria poartă, Nedelcearu fiind aproape să-și mufeze prost cablurile la o fază la care portarul Penedo a scos spectaculos o minge complicată ca o problemă de geometrie din Gazeta Matematică.
După pauză, Dinamo a reușit să echilibreze cumva jocul la nivel de posesie, iar constănțenii s-au bazat mai degrabă pe contraatacuri contondente din care au fost din nou aproape să scoată must de final de iarnă. Iar faza meciului a fost făcută de Florinel Coman, un tip născut pe ritmul emoțiilor Mondialul din ’98 din Franța, care a transformat jumătate din echipa dinamovistă în Programul Rabla, inserându-le adversarilor mingea printre fiecare pereche de organe găsită prin corpul inert al acestora. De la înălțimea celor 18 ani, Coman n-a mai avut însă suflu să tragă periculos la poartă, moment în care ne dăm seama că în cursa de slalom uriaș schiorii nu trebuie să-și arunce la final schiurile în vinclu.
Per total, a rămas pe altă dată, jucătorii lui Hagi onorând astfel inedit numele propriei echipe și trecând în clasamentul pe locul al doilea, în spatele nemesisului FCSB. În schimb, dinamoviștii au ieșit spre finalul meciului la luptă cu elan de pașoptiști, fiind foarte aproape de a-i integra în absolut pe adolescenții lui Hagi. Bucureștenii au avut însă ghinionul de a le pune mingile în față fundașilor centrali, care au avut execuții la fel de clare și elegante precum un câine lihnit căruia-i așezi în față o supă de oase de vită. A fost al doilea 0-0 al primei etape din Playoff, semn că boxerii noștri au început meciul cu garda sus și că așteaptă mai degrabă mișcări greșite ale adversarilor decât încearcă să riște o mutare decisivă care le-ar putea îndesa în șorț argumente solide la câștigarea titlului.
Gaz Metan Mediaș – ASA Târgu Mureș 2-0
Trebuie spus încă de la începutul seriei de meciuri care contează pentru evitarea aruncării echipelor la shredder că există o rază de laser speranță și în zona întunecată a Ligii 1 Orange. Asta pentru că teatrul de păpuși care se joacă la unele echipe din Playoff face ca cel mai bun club din Playout să-și asigure prezența în tururile preliminarii ale Europa League și să aibă astfel șanse să miroase polonicul cu ciorbă de pui bio care se servește la ospățul (semi)greilor de la continent.
Ei bine, Gaz Metan Mediaș pare candidata supremă la onoarea de a salva onoarea campionatului. După ce ardelenii s-au luptat până-n ultima etapă pentru a juca la serbare în sceneta finală a premianților, primul meci din Playout a demonstrat că e foarte probabil ca găzarii să nu aibă nicio jenă în încercarea de a călări lipițanii șchiopi din subsolul clasamentului. Mediașul a dominat clar partida cu o echipă mureșeană lentă ca intersecțiile din oraș, acolo unde nimeni nu se grăbește nicăieri. A fost 2-0 la final, iar dintre goluri reținem doar reușita austriacului Sikorski, care a marcat în minutele de prelungire după ce portarul mureșenilor, Pap, a cam păpat orice șansă a echipei sale de a reveni pe tabelă pasându-le atacanților adverși cu o seninătate demnă de templele budiste.
FC Botoșani – Timișoara 1-2
Timișoara este foarte aproape să reușească o chestie mai dificilă decât le e adversarilor lui Bruce Willis să scape vii după ce fac cunoștință cu vârful cheliei actorului american: să se salveze de la retrogradare într-un campionat pe care bănățenii l-au început de la -16 puncte, un nivel care la Cotele apelor Dunării ar fi fost cenzurat din cauza rușinii. După cursa de recuperare din sezonul regulat, în care timișorenii au sărit la un moment de pe ultimul loc și au adunat puncte pe alocuri științifico-fantastice, aceștia au reușit deja să bată una dintre echipele cu care se împing reciproc spre hăul ligii secunde. Chiar dacă Botoșaniul a dominat meciul și a și pornit motorul răgușit al tabelei, Timișoara a revenit și a marcat de două ori în puținele ocazii pe care le-a avut, dovedind astfel că eficiența s-a născut la stresat.
Gurile rele au pus înfrângerea moldovenilor pe seama faptului că antrenorul Leo Grozavu a văzut meciul de la înălțime după ce a fost suspendat pentru încercarea de operație estetică fără anestezie aplicată pe fața unuia dintre jucătorii săi în meciul anterior al echipei. Specialiștii i-ar zice un început de Sindrom Stockholm.
Poli Iași – Chiajna 3-1
Din meciul jucat la Iași trebuie reținute câteva lucruri esențiale și nimic mai mult. Primul ar fi faptul că gazonul stadionului de la poalele Teiului lui Eminescu a trecut brusc, în doar două etape, de la stadiul de miriște la cel de orezărie, prima partidă din Playout a gazdelor jucându-se pe un teren în care portarii au mâncat involuntar glod cu lopata. Al doilea este forma fabuloasă în care se află Andrei Cristea, atacant călit în lupte grele pe la Steaua într-o eră în care în Ghencea creștea fotbal, nu buruieni. Cristea demonstrează că n-a trecut degeaba prin cele aproape 33 de primăveri de la subraț și marchează într-un ritm pe care până și propria sa echipă îl găsește greu de urmărit.
Și nu doar freacă la fasole, ci o transformă în farfurie de concurs de bucătari: după ce a înscris acum două etape cu CFR Cluj dintr-o lovitură liberă teleghidată de pe la 30 de metri, Cristea a repetat procedeul în meciul cu Chiajna înainte de a semna de primire pentru o dublă care i-a făcut pe ilfoveni să regrete instantaneu anevoiosul și complicatul drum până-n nordul Moldovei pe o șosea plină de campioni mondiali nedescoperiți în motorsport. Rămâne de văzut dacă Cristea va reuși să transforme Iașul în campioana turneului dedicat echipelor rupte-n fund, în condițiile în care prima poziție în Playout are șanse mari să deschidă o nesperată ușă spre Europa în condițiile în care în meciurile pentru titlu joacă echipe între ale căror griji se numără, printre meciuri și victorii, și evitarea falimentului.
FC Voluntari – Pandurii Tg Jiu 1-1
La doar câteva zile după ce antrenorul Florin Marin a fost trimis pe jos până-n București, acesta fiind declarat cauză pierdut imediat după ce a trecut bariera de tren de la Pipera, această bornă eternă a traficului bucureștean, Voluntari a reușit contraperformanța de a începe cursa pentru evitarea retrogradării printr-un egal împotriva celor de la Pandurii Târgu Jiu. Meciul în sine a fost interesant mai degrabă prin faptul că s-a jucat pe stadonul Anghel Iordănescu cu Anghel Iordănescu în tribune în condițiile în care Generalul a folosit Voluntariul în cariera sa cel mult ca zonă de tranzit pentru a ajunge la mall-ul din Băneasa.
În fine, a fost 1-1 la final, iar gorjenii îndoaie statisticile cum îndoaie găurile negre timpul și spațiul, aceștia gustând ultima dată din cremșnit-ul victoriei prin noiembrie, pe când echipa olteană avea vestiarul încă parfumat de talentul unui jucător precum Sânmărtean și nu era amenințată de faliment ca-n filmele americane cu mafioți.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
[table id=76 /]
[table id=77 /]
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
