Am început să prizăm Liga 1 Orange etapă de etapă, ca pe-un soi de drog pe care nu l-ai văzut niciodată în filmele americane, dar care e făcut în casă, bio, la fum de brad, cu ingrediente găsite prin curte și servit cu garnitură mămăliguță fierbinte, mujdei de usturoi și bere la pet. Este posibil, oare, să ne placă? Ciudat, aproape de neexplicat, dar să știți că da! Și, la ce Playoff se anunță, s-ar putea chiar ca dependența să se intensifice.
Ultima etapă a sezonului regulat a avut trei meciuri-cheie, disputate la aceeași oră, duminică seara. Miza: patru echipe se băteau practic pe cele trei locuri încă nerezervate care duc în oaza liniștită a Playoff-ului, acolo unde nu există retrogradare, iar băuturile sunt scumpe și parțial decontate din banii de Champions League. Sau Europa League. Sau pur și simplu LPF, dacă ești sub asediul insolvenței și nu-ți permiți să te vezi că băieții mari prin Europa pentru că ai hainele rupte-n fund.
Revenim la cele trei partide importante: fiind meciuri-cheie, toate trei au avut nevoie de trei rezolvări sub formă de goluri parcă plagiate din Champions League care au decis cele trei echipe calificate în Playoff. Astfel, Bancu, Deac și Nistor și-au luat un doctorat temporar în mecanică și au inventat șuturi care au descris parabole desprinse din lumea deșucheată a lui Lewis Carroll și toate s-au oprit la paiangăn, vorba clujenilor. Dar mai multe despre ele în cele ce urmează.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Craiova – Mediaș 1-0
După ce au avut 3000 de spectatori la București, cu Fostul Club Steaua București, și 15.000 la Severin, cu Dinamo, a sosit momentul ca oltenii, acești nomazi après-la-lettre, să stabilească un record de audiență și-ntr-un al treilea oraș unde au jucat teoretic acasă, dar practic în deplasare în acest sezon. N-o fi el Piteștiul tocmai în Oltenia, dar ochii și fenta lui Dobrin se leagă mai mult de joie de vivre-ul din stânga Oltului decât de plictiseala muntenească din Ialomița și Teleorman, așa că 10.000 de oameni au venit la finala campionatului. Toți echipați corespunzător, în alb-albastru, cu zaibărul în nas și prazul în suflet.
Oaspeții, elevii corigenți la ultimele examene reglați fin de domnul profesor Pustai, aveau nevoie de o victorie care să transforme potențiala sărbătoare oltenească de la Pitești într-o depresie colectivă pe care doar zece weekend-uri cu maratoane de filme cu Nea Mărin ar mai fi putut-o vindeca. Dar Gazul s-a clătinat așa cum clătinau tații butelia pe vremuri când i se plângea mama că s-a stins focul în cuptor taman după ce pusese friptura. Normal, dacă ne întrebați pe noi, având în vedere că din Gaz Metan a rămas doar mirosul de mercaptan după ce echipa a fost părăsită în iarnă de cei mai buni marcatori ai săi, Axente și Llullaku, ultimul încă golgeter al ediției de campionat, cu șanse reale de a termina sezonul în vârf de deal, cântând de unul singur la bucium.
După un meci în care Craiova a atacat cum ataca pe vremuri Mihai Viteazul diviziile lui Bathory de la Șelimbăr, cu 15 cornere în dreptul gazdelor rămase mărturie a presiunii punctuale dintre coaste, echilibrul a fost rupt brutal de Nicușor Bancu, cel care a născut în minutul 62 un vaccin în vinclu într-o fază care ne-a făcut din nou să ne întoarcem la copilărie, când eram convinși că șuturile sunt fie „tari”, fie „plasate”, dar niciodată și, și.
Apăsați de nevoia de două goluri și de un public care le proptise temeinic opincile pe grumaz, medieșenii n-au mai contat și au părăsit Playoff-ul cumva spre bucuria tuturor, pentru că, fie că-i urăști, îi iubești, te enervează sau doar te amuză, oltenii care sunt convinși an de an că se bat la titlu nu-ți pot rămâne indiferenți. Chit că nu l-au mai luat de 26 de ani, pe vremea în care tenișii de Drăgășani erau încă haute couture în România.
CFR Cluj – Viitorul 1-0
Clujenii și-au sărbătorit proaspăta ieșire din insolvență cu o victorie scurtă, dar jucăușă, cu liderul. În fața unei echipe constănțene cu câțiva jucători care nu erau se aflau încă pe listele de așteptare în vara lui 1998, Deac a deschis scorul cu o execuție care i-a făcut pe nostalgici să-și șteargă lacrimile cu mânecile puloverelor, pentru că a amintit de bolta lui Adrian Ilie dintr-un meci contra Columbiei jucat parcă într-o eră nedrept de îndepărtată. Clujenii au prins astfel locul al cincilea, calificant în playoff, în ciuda depunctării cu 6 lungimi de undă la începutul campionatului, semn că ardelenii s-or urni ei mai greu, de la -6, dar recuperează pe final de cursă, ca la fel de ardeleanca Gabi Szabo pe vremuri.
Pandurii – Dinamo 0-2
Cu un fost dinamovist, Stoican, pe bancă, Pandurii au făcut tot posibilul să nu intre neinvitați și să nu cumva să strice petrecerea de absolvire a sezonului regulat a oaspeților. Înviați din morții subsolului clasamentului după venirea lui Contra, dinamoviștii s-au prezentat la Severin după două victorii consecutive în campionat (plus una cu ecou în Cupa Ligii contra Stelei) și mai aveau nevoie de încă una pentru ca și câinii să-și facă loc (cum altfel?) la masa bogaților. Nemec a marcat al treilea său gol în ultimele două meciuri după o combinație rapidă din care apărarea ruptă de foame a gorjenilor n-a înțeles nimic, după care Nistor a așezat în scârbă în vinclu un șut în diagonală de pe la 20 de metri, întregind hattrick-ul eurogolurilor propus de Bancu și Deac în celelalte meciuri jucate la aceeași oră. Conferința de presă cu antrenorii nu s-a mai ținut, după ce jucătorii lui Dinamo au dat buzna în sala de conferințe cu fulare și eșarfe luate de la petrecerea din peluză, făcându-i pe oficiali să se întrebe, firesc: ”Who Let the Dogs In?”.
Astra – Botoșani 3-0
Deși au bătut cu 3-0, campionii lui Șumudică au fost atât de adormiți în acest meci, încât doar „bulanul” specific antrenorului lor i-a salvat în câteva situații în care moldovenii au ratat pe la 0-0 cu poarta goală. Semn că problemele lor istorice cu Poarta se prelungesc. Trecem însă peste anale și ne orientăm menghina spre antrenorul Grozavu, singurul oaspete care n-a ratat. Acesta l-a înlocuit pe Golofca la jumătate de oră după ce-l trimisese pe teren și i-a învârtit un bolțar în gură în văzul camerelor televiziunilor prezente la meciu pentru tupeul de a fi făcut un meci la fel de slab precum coechipierii lui. La o oră după finalul meciului, azi-noapte, un site de sport a publicat o fotografie cu buza spartă a lui Golofca, mărturie că, uneori, fotbalul nostru se joacă pe goluri în dantură.
FCSB – Târgu Mureș 1-1
Motivați de El Patrón înainte de partidă, reghecampfiștii au reușit să facă un nou meci memorabil de mizerabil. Deși au avut în față o echipă care reușise performanța să nu marcheze în 2017, Fostul Club Steaua București i-a lăsat iarăși lui Alibec onoarea de a fi singurul fotbalist de pe teren și, de altfel – culmea, ca să vedeți de ce le merge prost – singurul înjurat de patron la final. Deși a dat o pasă de gol (pentru 1-1) și a condus toate acțiunile echipei sale, Alibec a fost luat în vizor pentru că, la 0-0, a bătut un penalty, așa cum scria inspirat Gazeta Sporturilor (nu știm dacă în glumă sau din greșeală) ”la un metru de bere pe lângă poartă”. Mureșul a avut în Marius Constantin un fel de totem al tuturor rapidiștilor rămași fără echipă, dar care poartă tatuaj inversat cu Steaua pe interiorul ventriculului drept. Cu un gol marcat și nenumărate intervenții eroice în apărare, veteranul fost fundaș al Rapidului a făcut un meci de povestit nepoților pe care probabil că-i va și avea cât de curând.
Poli Timișoara – Concordia Chiajna 1-1
Concordia, una dintre vajnicele reprezentante ale uluitorului Sector Agricol Ilfov în campionat, avea nevoie de o victorie la Timișoara pentru a se îndepărta suficient de mult de locurile retrogradabile încât s-o poată duce din ambreiaj sau chiar pe liber până la final. Și chiar părea să reușească după ce a deschis repede scorul după ce Albu a inventat o boltă cu capul și-a unit metaforic cerul și pământul ca-n romanele lui Liviu Rebreanu. A venit însă fantasticul (sau fatidicul, depinde din ce parte privești lucrurile) minut 90 pentru ca Șeroni să muncească și el intelectual, cu capul. Iar mastodontul cu mobilitate de stabilopod din apărarea Timișoarei a egalat după o lovitură liberă, trimițând meciul de pe Bega la capitolul “desigilate”.
Voluntari – CSMS Iași 0-1
Dacă tot i-am pomenit pe Bancu, Deac și Nistor, se cuvine să îl trecem la mențiuni și pe Bojan Golubovic, vârful revenit la Iași după un periplu cu flegme pe costum la FCSB. În minutul 81 al unui meci care părea că se îndreaptă către un 0-0 fără fluctuații pe monitorul de ritm cardiac al antrenorilor, sârbul a pus călcâiul la o centrare a lui Bole, aruncându-l în nirvana pe singurul suporter al Iașului prezent la meci. Dacă cumva domnul fanatic din galeria unilaterală a moldovenilor citește acest text, îl asigurăm că nu va fi niciodată singur.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
[table id=72 /]
[table id=73 /]
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
