Și uite-așa, cu dureri vecine cu nașterea naturală într-o atmosferă de film noir, s-a dus și turul Ligii 1 Orange. Evident, nu avem o concluzie foarte clară legată de echipele care au reușit să impresioneze, pentru că dicționarul fotbalului românesc de primă ligă nu a ajuns încă la litera “i” și nu știe ce-i aia “a impresiona”, demonstrându-ne însă în schimb că a învățat perfect litera “a”: de la accident la autogol, de la absurd la acatiste, de la arest la acceptare și de la abureală la amuzament. Vestea bună e că nici măcar nu e nevoie de o altă literă pentru a deprinde bazele fotbalului modern. De exemplu, încă sperăm că în retur vom vedea fotbaliști care au început să stăpânească semantic termeni precum apărare și atac, în timp ce suporterii vor deprinde în sfârșit ideea de aplauze, că de abjecții ne-am săturat cu toții.
Foto: Sportpictures.eu
Una peste alta, terminăm prima jumătate de sezon regulat cu niște idei care încep să contureze peisajul acestui an în fotbalul de primă ligă. Prima ar fi că trofeul pe care-l câștigă echipa campioană ar trebui spălat mai des. Asta pentru că toate echipele care au pus mâna pe cupa din metal s-au trezit virusate de o molimă care fie le înnoadă picioarele jucătorilor în următoarea perioadă, fie le suge banii din conturi aruncând clubul în insolvență, fie vaporizează complet entitatea juridică, fie pur și simplu atentează la istorie, palmares și siglă. Și uite-așa, campioanele își caută bezmetice identitatea în timp ce poartă pe tricouri sigle alternative care au șarmul unei mușcături de tomberonez într-o seară rece și ploioasă.
Articolele din seria Liga 1 Orange, faza pe fotoliu vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Vestea bună este însă alta: după 13 etape scurse din campionat și cu alte 13 rămase de săpat până la momentul în care vom separa puterile în stat (statul cu fundul pe plită în cazul echipelor care se vor bate în Playout să evite retrogradarea, respectiv statul cu sufletul la gură pentru cele din Playoff, care au ca target accesul în tururile dedicate marginalizaților prin cupele europene), toate echipele din Liga 1 Orange au strâns punctele care le permit să înceapă returul măcar de la zero. După ce au început campionatul cu -6 (CFR Cluj și ASA Târgu Mureș), respectiv -14 puncte (Poli Timișoara), fiind penalizate pentru că-și plătesc fotbaliștii cu gume Turbo și vorbe bune, cele trei echipe lovite de tren au ieșit în sfârșit cu capul din noroaie și se vor zbate acum să-și spele pleata în ploaia acidă care toarnă deasupra fotbalului din România.
Foto: Sportpictures.eu
Ultimii scoși din mina prăbușită sunt cei de la Timișoara, care par loviți de adrenalina spânzuratului și au legat trei victorii conseuctive pentru a aduce echipa la zero puncte în clasament, ca la Whist, deși după primele etape ai fi pariat că bănățenii vor termina campionatul eșuați undeva la granița dintre liga a treia și istoria Titanicului. Cei de la CFR Cluj n-au dus-o nici ei foarte rău la nervi, pentru că se află la două puncte de Playoff chiar și în condițiile în care primele lor șase puncte adunate în acest campionat au acoperit cratere în loc să construiască case.
Foto: Sportpictures.eu
În alte știri rezultate după finalul turului Ligii 1 subliniem faptul că Viitorul și Craiova latră la roata pe pană lentă a Maybach-ului Stelei, Botoșani și Mediaș se află pe locuri care, menținute în formă și unse corect, ar putea duce cele două echipe prin tururile preliminare ale Europa League, iar Dinamo se află într-un moment în care înnoadă victoriile cu 4-0 cu înfrângerile la fundul gol cu Chiajna și Botoșani, semn că clubul din Ștefan cel Mare ar trebui să ia cu încredere medicamente care să vindece tulburările de personalitate. Rămâne de văzut dacă Adrian Mutu, cooptat recent în poziția de Manager General, știe să administreze corect injecțiile intravenoase necesare.
Ultima etapă a turului Ligii 1 Orange ne-a arătat din nou faptul că jocurile din grupele Europa League reprezintă pietre de moară pentru loturile subțiri hrănite cu placebo ale echipelor românești. Cele mai bune exemple în acest sens sunt și singurele pe care le avem: Steaua și Astra au tras la jug la mijlocul săptămânii trecute în meciurile cu FC Zurich, respectiv Viktoria Plzen, chestiune care a avut efect de efect de napalm asupra celor două echipe în meciurile pe care acestea le-au jucat în campionat la două-trei nopți în club distanță.
Foto: Sportpictures.eu
Steaua, de exemplu, a avut meci în deplasare la ASA Târgu Mureș, echipă care e salvată de ultima poziție în clasament doar de faptul că Timișoara a început campionatul de la 10 metri sub rădăcină. Ardelenii au doar două victorii în tot turul de campionat, fiind bătuți acasă cu lingura de lemn peste falange implicit de Chiajna, Astra și Iași, echipe care în rest plutesc prin clasament cu vigoarea naufragiatului împins la mal de curent. În aceste condiții, echipa condusă de Reghecampf se aștepta probabil să transforme meciul de la Târgu Mureș în scară cu ajutorul căreia să iasă din gaura de formă în care se află de vreo lună încoace, timp în care singura victorie a bucureștenilor a fost cea de acasă contra Craiovei, partidă câștigată de fapt doar după ce arbitrul a transformat regulamentul în hârtie igienică.
Foto: Sportpictures.eu
Ei bine, nici meciul de la Mureș n-a reprezentat o reușită estetică și tehnică pentru steliști, care au înnotat degeaba prin mâl într-un meci în care Romeo Surdu a jucat rolul central al producției ardelene în prima repriză. În minutul 9, atacantul mureșean a cerut penalty la o fază în care fundașul stelist Moke a riscat sinuciderea băgându-și degetele-n foc cu siguranța unui adolescent care-și introduce șurubelnița în fund ca să-și impresioneze colegii în fața blocului. Ei bine, același Surdu a ieșit pe scenă să execute un număr de scamatorie de baltă spre finalul reprizei, atunci când i-a făcut cărare cu crampoanele prin prin părul de pe picioare lui Bourceanu, dar a scăpat de eliminare doar pentru că arbitrul Horațiu Feșnic a intrat prea mult în atmosfera molcomă a orașului din inima Ardealului.
Foto: Sportpictures.eu
Mureșenii le-au arătat până la urmă păsărica celor de la Steaua introducându-l în teren pe Kuku, un nigerian de 21 de ani care și-a făcut cuib în poarta adversarilor în minutul 75, la 10 minute după ce a ieșit să cânte pe gazon, într-o perioadă în care steliștii încercau să înfigă carata în ceafa adversarilor. Prinși cu bocancii-n propria dulceață, steliștii au reușit să-și calibreze mitraliera abia în momentul în care un fundaș central, Moke, le-a arătat atacanților poziția Inzaghi, una pe care e infinit mai dificil să o anticipi decât să o transformi în gol. Cum era însă deja minutul 90, bucureștenii nu au reușit să mai înscrie încă o dată, deși Tamaș a trimis la buza fluierului final o ștachie sol-sol care avea toate șansele să producă daune materiale dacă nu ocolea poarta așa cum stelistul a ocolit de atâtea ori propria șansă de a juca în campionate cu miros de lavandă. 1-1 și Steaua demonstrează că principala calitate a echipei este aceea că reușește să rămână pe prima poziție a clasamentului chiar și când joacă mediocru spre stins, dar asta mai ales pentru că echipele din spatele său se împiedică ușor cam des în propriile șireturi.
Foto: Sportpictures.eu
Cealaltă echipă de Europa League, Astra Giurgiu, și-a consumat tot combustibilul în victoria-surpriză cu cehii de la Plzen, acolo unde giurgiuvenii s-au zbătut cu folos (2-1) cu scopul de a lărgi lațul care începuse să preseze pe jugulară. Scăpați de ultimul loc în grupa europeană, giurgiuvenii au revenit pe meleagurile cu miros de bulz moldovenesc pentru un 0-0 fără sare, piper și la o adică fotbal în deplasarea de la Botoșani. Meciul a încheiat etapa și s-a jucat într-o atmosferă care a amintit de întâlnirile ascunse ale arhitecților din Club A pe vremea comuniștilor. Fără latura intelectuală, bineînțeles, pentru că în meciul de la Botoșani s-au împărțit mai degrabă coate-n târt decât pase și mai multe vânătăi decât faze de poartă. Deși a părut echipa mai dezmorțită pe parcursul meciului, Astra a scăpat la final cu un punct pentru că Astafei a ratat în minutul 90 o ocazie enormă într-o fază înghețată care ne-a demonstrat că Botoșaniul este prima reședință de județ care simte crivățul rusesc.
Foto: Sportpictures.eu
Cel mai tare meci al etapei s-a jucat la Mediaș, acolo unde civilizația ardeleană s-a lovit de cea oltenească într-un duel din care ies scântei din principiu. Au fost trei bare – două ale oltenilor, una a gazdelor – și patru goluri împărțite egal între cele două echipe într-un meci în care mingea s-a aruncată de la o poartă la alta ca o grenadă gata să explodeze.
Dacă e să fim tipicari până la capăt, medieșenii au reușit să marcheze de trei ori în acest meci, pentru că primul gol al oltenilor a fost înscris de fapt în propria poartă de Roberto Romeo, un tip care de la înălțimea numelui de personaj de telenovelă a reușit o execuție incertă coapsă-călcâi demnă de filmele cu loviți. Golgheterul albanez al medieșenilor și al campionatului, Azdren Llullaku, a dus mai departe blestemul pe care țara sa de origine l-a pogorât asupra României într-o seară cretină de vară la Campionatul European și a marcat două goluri în 10 minute imediat după pauză, dar Craiova a revenit și și-a așezat punctul în portofel după ce Andrei Ivan, plasturele de vreme rea a oltenilor, a marcat de 2-2. Chiar dacă oaspeții au presat cu elan hidraulic spre finalul meciului, scorul final a rămas egal, chestie care-l face pe matematicianul Cristi Pustai, antrenorul gazdelor, să aibă nevoie de computer pentru a calcula zilele trecute de la ultima înfrângere a echipei sale în campionat, eveniment care a avut loc pe când încă ne îmbrăcam în tricouri și pantaloni scurți.
Foto: Sportpictures.eu
Așa cum am aflat deja mai sus, Dinamo reușește performanța de a prezenta haosul ca pe o virtute unicat cu care bucureștenii doar cât nu se laudă pe la televiziuni. După o perioadă în care fotbalul a dispărut din fișa postului bucureștenilor și care a dus la trei înfrângeri consecutive cu Chiajna, Botoșani și Craiova plus la un antrenor aflat la limita căderii nervoase pe de o parte și la limita eliminării din organigramă de cealaltă parte, Dinamo s-a răzbunat pe Pandurii Târgu Jiu.
Bucureștenii au marcat în această partidă toate golurile care le-au lipsit în ultimele meciuri, terminând cu 4-0 un duel care a început printr-un autogol-malformație pe care portarul oltean David Lazăr a reușit să și-l treacă în CV cu marker permanent. A fost o respingere greșită din corner în propria poartă, execuție realizată cu eleganța și rafinamentul cu care-și îndoaie vasluienii furcile-n vecini. Momentul a trimis urgent echipa oaspete la fundul apei, acolo unde Pandurii s-au zbătut degeaba pentru tot restul partidei, lăsându-i pe adversari să marcheze de încă trei ori și să rateze ca-n vremurile bune. Rezultatul crunt a fost însă cea mai mică problemă pentru jucătorii echipei din Târgu Jiu înainte de a afla că pe bunurile echipei s-a pus sechestru și că vor fi nevoiți probabil să trăiască din ultimele salarii încasate la anul și la mulți ani.
Foto: Sportpictures.eu
Viitorul lui Hagi a reușit să oprească la haltă acceleratul celor de la CFR, care nu mai făcuse pauză de înfrângere de 10 etape în Liga 1. Plecați de la -6 puncte, clujenii au ajuns la poalele Playoff-ului și speră să primească înapoi punctele scăzute la începutului campionatului, situație care i-ar așeza pe clujeni în lupta pentru titlu. Până atunci, însă, ardelenii au intrat lansați în partida contra celor de la Viitorul, producând două penalty-uri în prima repriză și împiedicându-se astfel de propriul elan. Cu 0-2 la pauză, clujenii au reconstruit magistrala și au pus roțile pe șine în a doua repriză, însă miliardul de ratări i-a împiedicat pe oaspeți să scoată un punct. CFR Cluj a marcat totuși un gol, prin Bud, însă evenimentul a avut loc în minutul 84, mult prea târziu pentru ca ardelenii să mai poată scoate cașul de la stână. Rezultatul le-a prins excelent însă constănțenilor, care au terminat turul pe locul al treilea al clasamentului Ligii 1 Orange.
Foto: Sportpictures.eu
Timișoara a reușit să scape de bolovanii pe care-i căra în spate și începe returul de la zero puncte în urma celei de-a treia victorii consecutive în campionat. A fost 2-0 pentru bănățeni în această etapă în meciul de la Chiajna, o partidă presărată cu ocazii rare ca nuca din cozonacii de supermarket. Dacă gazdele au semnat pe catastiful de prezență prin câteva ocazii majore, implicit o bară transversală în minutul 65, oaspeții au reușit să câștige punctele în ultimele 10 minute, când au marcat de două ori la două faze în care apărarea Chiajnei a părut lovită de boli intracraniene. Prima a avut loc în minutul 82, când portarul Bălgrădean a executat în scârbă o lovitură liberă direct într-un adversar care a avut inspirația de a aștepta la doi metri de minge o cădere psihică a adversarului, iar a doua în prelungiri, când fundașul Albu a marcat superb, dar în propria poartă.
Foto: Sportpictures.eu
În sfîrșit, ultima etapă a turului se proptește în victoria Voluntariului la Iași, acolo unde Adrian Bălan și Mihai Căpățână au făcut 2-0 prin două goluri fabuloase marcate la interval de două minute (33 și 34) și care dacă ar fi fost înscrise în Premier League ar fi umplut jurnalele de știri cu pixeli. Bălan a trimis primul pumn în plex dintr-o lovitură liberă de la 20 de metri executată așa cum ar vrea Cristiano Ronaldo să dea când lovește mai mereu zidul, în timp ce Căpățână a profitat de faptul că Grahovac, portarul moldovenilor, a ieșit la arat să respingă prost o minge și mijlocașul ilfovenilor a marcat de la 60 de metri în poarta goală. Electrocutați de cele două palme venite consecutiv, moldovenii au încercat fără succes să replice pe parcursul reprizei secunde, însă singurul gol a venit în minutul 90+6, când italianul Piccioni a marcat golul de onoare. Nu terminăm această cronică fără să notăm că este a doua victorie a Voluntariului la Iași în ultimele două săptămâni, prima fiind cea executată de primarul Pandele, care a adus jumătate din oraș la moaște și a ocupat Iașul prin învăluire într-o încercare mioritică de pelerinaj vecin cu deportarea.
[table id=28 /]
[table id=27 /]
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
