Fraților, e final de poveste al Ligii 1 Orange, iar rezumatul basmului e destul de simplu și e pe bază de capra vecinului. Capră care tremură, plânsă toată că nu a apucat nici sezonul ăsta să fugă în munți, ca să scape de circul behăielilor din fotbal. Dar parcă n-ar pleca, măcar de curiozitate să vadă care ied iese mai breaz după ultima etapă din Playoff, în care Viitorul, FCSB și Dinamo păstrează toate șanse la mântuire.

De altfel, Liga 1 Orange și-a făcut loc ca un hipopotam prin turnicheții unui weekend plin de sport cu români în prim-plan. Cu un CSM București pentru care ratarea finalei Ligii Campionilor la handbal a devenit între timp o contraperformanță și cu Simona Halep, Irina Begu, Sorana Cârstea și Marius Copil calificați în turul al doilea la turneul de la Madrid, ne putem declara cât de cât mulțumiți. Bineînțeles, nu la fel de mulțumiți ca după niște meciuri spectaculoase de Liga 1, care arată ca o atletă care a ras 40 de porții de Crispy Strips și care intră pe ultima sută de metri a cursei căscând enervată de atâtea scenarii și discuții purtate mai degrabă pe lângă terenul de fotbal decât pe el. C-așa-i când e să analizeze românii fotbalul: stau rezemați în par pe margine și vorbesc despre cum ar fi jucat ei fotbal dacă ar fi avut talent. E bine, în toată marea asta de păreri și acuze, ne mai rămâne un singur lucru: să râdem de fotbal, că și el râde de noi de-o vreme bună-ncoace.

În penultima etapă din Playoff, cei trei crai – Viitorul, FCSB și Dinamo în ordinea bonurilor de ordine – au stat cu ochii unii pe alții și, deși toți trei au câștigat, li s-a părut mai interesant să șadă grași pe șezlong și să analizeze peisagistica din curtea vecinului, așa că au aruncat cu pietre, roșii și scuipați în ea. Mai puțin Hagi și ai lui, care s-au baricadat pe tarlaua proprie și au început să-și vopsească gardul cu ajutorul celor de la Craiova, ajutându-se de faptul că cele două cluburi împart aceleași culori, deci nu au nevoie de nuanțe diferite pe pensulă. Dar despre asta vom vorbi pe larg mai jos.

Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

În Play-out, zeii somnului au dat iar recital. Iar dacă ești vreun masochist nedescoperit, avem vești bune: mai avem 5 etape de văzut în beciul Ligii 1 Orange, deci după ce etapa viitoare vom afla campioana, ne mai întâlnim pe aici de câteva ori pentru a vedea cui îi va sta capul unde-i stau picioarele. Deja bănuim descentrații, dar îi lăsăm să-și mestece ultima bucată de ciolan înainte de a trage spre ei cu tunul.

În sfârșit, nu uitați că după ce o să vă hliziți citind cronicile astea, urmează semifinalele din Champions League și Europa League, programate azi, mâine și poimâine. Tocmai ca să vă ajute să treceți mai ușor prin durerile unui sfârșit de campionat în care mai mult se vorbește prost decât se joacă fotbal bine. Apoi, în weekend, plonjăm cu capul înainte în realitatea fier-beton a Ligii 1 Orange. Pentru că ne așteaptă ultima etapă din Playoff, în care se va auzi expresia “jucăm cu titlu pe masă” mai des decât intră Becali în direct la Digi Sport. Și asta e mult, fraților.

Astra Giurgiu – FCSB 0-1

Că să nu mai rămână repetenți pe locul al doilea și anul acesta, mam’ mare, Memițica și Tanti Mița i-au urcat pe băieții lor în autocarul blindat cu crucea împotriva păcatelor lumești ale lui Șumudică și i-au păcălit că-i duc la Loft, în Mamaia. S-au trezit după o oră jumate la Giurgiu, unde Săpunaru îi aștepta cântând în surdină imnul Rapidului pe tunelul care duce spre teren, schimonosit un pic de la o entorsă. Dar hei, ce înseamnă o entorsă în ziua de azi când în aer se simte miros de stelist cu pretenții la trofeul Ligii 1 Orange?

Gigi Becali este scos cu greu din emisiune de prezentatorul de la DigiSport, prin telefon auzindu-se foșnetele unor hârtii. “Am făcut hârtie la UEFA după ce s-a întâmplat la Craiova-Viitorul”. Convorbirea a fost întreruptă înainte ca Becali să mulțumească suporterilor dinamoviști pentru rolele aruncate în teren în etapa trecută, fără de care nu ar fi avut pe ce să scrie. Că el nu folosește hârtie albă, are doar de la 100 de euro în sus.

Astra-FCSB a fost un meci atipic. Pentru că jumătate dintre noi se așteptau la un meci cu goluri pe bandă rulantă, sânge, înjurături, cu Meme pălmuit de Șumudică și apoi Alibec tatuându-și în direct stema FCSB-ului făcută în Paint, pe întuneric, în timp ce Săpunaru, cu două entorse și cu o mână în ghips, ar fi luptat că Traian cel adevărat, nu Traian Marc contemporanul, despre care vom vorbi puțin mai jos. Cealaltă jumătate se aștepta, cumva, ca Șumudică să le ordone fiilor săi să despice apărarea în două, ca Moise, pentru ca adversarii să nu aibă cum să-i acuze că joacă fotbal doar contra lor. Cumva împotriva vântului, pentru că știm deja că Șumudică iubește culorile roș-albastre ca pe un bolovan în molari.

Cu unii jucători încă adulmecând terenul, neștiind exact ce trebuie să facă și căutând drumul spre poarta adversă mai ceva că Hansel și Gretel în căutarea drumului spre casă, poveste pe care unii dintre jucătorii Craiovei și ai Viitorului de-abia o citesc la școală, meciul plutea pe Dunăre în dorul lelii. Alibec s-a pus însă să apese pe pedala hidrobicicletei, a executat un un-doi cu Boldrin și a centrat de pe stânga, găsindu-l în careu pe Gnohere, care trimite cu latul în plasa de pescar a lui Silviu Lung. Fază ce demonstrează că bizonul e pe cale de dispariție, dar cei rămași în specie preferă zonele umbroase de la poalele barelor porții Astrei, cum ar zice Mariana Zaharescu, vocea de la Teleenciclopedia TVR-ului.

De aici, steliștilor li se taie un pic lumina, începând să pâlpâie din lent în și mai lent, timp în care în atacul Astrei se ițea o lumină ca de răsărit. În termeni fotbalistici, asta se vede pe teren cu Budescu centrând către Niculae, care se întinde și nu ajunge la minge, pentru că e ocupat să-și caute lavaliera prin iarbă.

Niță, portarul celor de la FCSB, se ține cu dinții de masa unde este așezat trofeul Ligii 1 până sâmbătă și scoate șuturile lui Nicoară și Niculae. Dar pasele în diagonală îi debusolează pe steliști, care nu au ajuns atât de departe cu geometria, Meme predându-le momentan cercul, ca să știe cum să se așeze când le vorbește Reghe la finalul meciului despre cum cămilele din Emiratele Arabe au o cocoașă sau două cocoașe, depinde cum le călărești: cu sau fără Ana Maria. Pe final de primă repriză FCSB are o zvâcnire, dar șutul puternic al lui Momcilovic e prins de Lung. Băieții lui Reghe așteaptă pauza ca să-și verifice Instagramul și ca să mai taie un pic din avântul Astrei, care n-a băgat juniori în teren pentru că n-are de unde.

La pauză, jumătate din audiență mută pe finala concursului de gimnastică “Uite cine dansează”, pentru că parcă e mai agitație în ring decât pe teren.

În repriza a doua, FCSB rămâne fără bizon, lovit între coarne, iar în locul lui intră Muniru. FCSB rămâne în același timp și fără chef, în locul lui intrând una după alta încercările Astrei de a-l liniști pe Șumudică, al cărui zâmbet nervos și scremut începea să apară pe televizoare din ce în ce mai des, semn că scorul de pe tabelă îl ciupea mai rău ca țânțarii de Dunăre.

Meme stă pe Snapchat cu Reghe cel exilat în tribună la finalul meciului cu Dinamo și îi trimite poze cu el cu urechi de cățeluș și mesajul “miau, miau, miau”, în timp ce Alibec îi pasează perfect lui Jakolis, care trimite mult peste poartă, observând probabil niște pescăruși care acopereau cei 3 suporteri steliști care cântau nasoale despre Rapid.

Auzind suporterii, Ioniță își activează tatuajul cu Rapid și începe să care bastârci către poarta lui Niță, care e lipit încă de masa pe care trofeul tremură de frica ocaziilor Astrei, indicând cu toarta stânga spre Constanța, ca busola. Urmează vreo cinci ocazii imense de-ale băieților negri de supărare că FCSB pleacă de la Giurgiu cu 3 puncte care o ajută să ia titlul, și știm că așa ceva nu e permis într-un vestiar în care scrie 1923 pe pereți. Ioniță, Florea și Fabricio îl iau la țintă pe săracul Niță, care scoate ce poate. Iar ce nu poate să scoată, pleacă zburând pe lângă poartă.

E aproape minutul 70 și Șumudică, acest Son Goku al Ligii 1 Orange, face semi-genuflexiuni pe margine și își împreunează mâinile lângă piept de zici că-i arhiepiscop. Fix în acel moment, ai lui scuipă flăcări pe gură și se zvârcolesc printre steliști, moment în care Becali mai face o hârtie, de data asta destinată Muntelui Athos. Ioniță are în gheată egalarea, dar ocolește vinclul cum ocolesc politicienii legile. Tamaș intră și el pe teren ca să ia tradiționalul cartonaș galben, iar Muniru trimite un șut din interiorul careului și îl trezește un pic pe Lung, cu intenția să dea impresia ca FCSB a jucat fotbal în a doua repriză. Se termină 1-0 și uite că cine se aștepta la sânge, lupte și înjurături poate dormi liniștit. A fost cu mușchi încordați, dar fără pumni sub bărbie.

La interviurile de după, Ioniță înnoadă lacrimile ca pe cravata de pionier și spune că și-ar da cinci ani din viață ca să împiedice FCSB să ia campionatul. Dacă ești rapidist și-i iubești pe steliști ca pe pietrele din adidași, pupi ecranul televizorului și-l iei de nevastă. Dacă ești de partea cealaltă a baricadei, îți dai seama cât de trist a ajuns fotbalul de la noi din moment ce mulțumirea Astrei, campiona en-titre, era ca FCSB să piardă campionatul.

CS U Craiova – Viitorul 0-1

Chiar dacă lovitura liberă a meciului ar fi fost dată de Andreea Marin, când pe fundal s-ar fi auzit “Te invit aici, nu vei regreta” în loc de “Campioana unei mari iubiri”, tot nu ne-am fi așteptat la “Surprize, surprize” de la meciul dintre elevii lui Mulțescu și preșcolarii lui Hagi. Deși Viitorul a jucat în deplasare, a avut parte și la Pitești de spumele mării, pentru că mulți (steliști, în principiu) au făcut bulbuci înainte de meci cum că nea Gigi Mulțescu își bate joc de bunătate de campionat și nu-și trimite leii în arenă, lasându-i să se odihnească pentru semifinala din Cupa României cu Voluntari.

În acest context, cuvântul “blat” s-a auzit în fundal mai des decât în cofetăria Ana pe vremea când Copos vindea la fel de multe prăjituri ca bilete în Giulești. Dar Hagi e deja obișnuit, așa că dacă talent, orice le-ar fi demonstrat tuturor, practic. Drept urmare, din valurile agitate mai ceva ca Ilie Năstase la un turneu de tenis au ieșit cu mers de Baywatch poseidonii lui Hagi, pregătiți să facă ravagii, cu tricouri roz și freze gelate în loc de Trident.

Acum, să recunoaștem  că orice om cu toate țiglele pe casă s-ar fi uitat duminică seară la altceva, eventual la un curs de gătit coq au vin pe Paprika TV care te-ar fi ținut cu sufletul la gură mai ceva ca meciul de care vorbim aici, în care Viitorul părea câștigatoare de dinainte să intre jucătorii pe teren.  Dar kinderii constănțeni au părut puțin loviți de insolație, uitând care sunt scopul și durata vizitei. Țucudean, Ganea și Chițu îl lăsau pe Andrei Vlad, portarul Craiovei căruia probabil încă i se cere buletinul în barurile din Craiova, să adune toți laurii.

Bucurică iese accidentat, veste tristică pentru Mulțescu, care zice că dacă tot a strâns grupa mică pe teren, să mai bage un junior. Așa că toți craiovenii dansau pe teren ca la majoratul lui Andrei Vlad, în timp ce Benzar trăgea o minge-n bară de zici c-a vrut să o mute puțin mai la dreapta, poate așa nimereau ai lui poarta. 0-0 la pauză și deja nu se mai uita nimeni pe Paprika TV.

După pauză intră vedeta Ivan, iar cei care așteptau un noncombat machiat din partea craiovenilor încep să se scarpine în cap. Dar Ivan este probabil nerefăcut după vreun grătar de 1 mai. În celălalt careu se întâmplă, în sfârșit, ceea ce trebuia să se întâmple: Florinel Coman înscrie cu un șut la colțul lung, Râmniceanu se închină, undeva la palatul lui din Pipera se închină și Becali cu gândul la meciul cu Astra, cu Luțu lângă el, care se închină cu ambele mâini și cu piciorul stâng. România e o mare cruce, iar la Pitești e 1-0 și a trecut o oră de joc.

În acest moment, oltenii își dau seama că au venit să joace fotbal și se hotărăsc să bage și puțin vânt în pupă. Așa că Ivan pocnește mingea, dar încă se resimte de la arsurile gastrice, așa că trage slab, gândindu-se la puțin cărbune activ care să-i calmeze acidul gastric.  Până la final mai sunt de notat parada lui Râmniceanu și leșinul simulat al lui Benzar, care probabil era fan Jose Armando când era mic și își dorea să joace în telenovele. Se termină 1-0 pt Viitorul, Hagi desenează cu degetul arătător cerculețe în aer, vrând să exprime ideea că uite-așa e și Play-off-ul ăsta, ca un Bildungsroman, cu același început și sfârșit. Practic, cu Viitorul pe locul 1 și cu Mulțescu declarând că “un meci e greu pentru noi”.

După meci, potopul. Unii sunt gata să sară cu ciomege în capul lui Mulțescu, reproșându-i că a băgat juniorii ca titulari, folosindu-se la vrăjeală de alibi-ul returului din semifinala Cupei, meci care se joacă de fapt la vreo 11 zile distanță. Alții sunt  pregătiți să-i ia apărarea bătrânelului pus la zid și biciuit cu fire usturătoare de praz, cerându-i mai în glumă, mai în serios să-și respecte munca și să bage jucătorii titulari măcar în ultima etapă, când Craiova poate să-i încurce pe cei de la FCSB, if you get my drift. Totuși, concluzia ar putea fi că juniorii lui nea Gigi au jucat bine, drept dovadă că golul s-a luat după ce au intrat în teren veteranii echipei. O altă concluzie ar mai putea fi că “istoria ce-a fost ieri nu mai e valabilă astazi”, vorba regelui Hagi.

Pentru Viitorul urmează meciul cu CFR Cluj, și, vorba românului, băieții lui Hagi pot pune mână de la mână să aducă titlul la Academie sau să și-o facă cu mâna lor și să trimită frumusețe de trofeu în București.

CFR Cluj – Dinamo 0-3

Cu suporterii dinamoviști plecați la Cluj ca la Mecca, Dinamo era obligată să câștige în fața unui CFR pentru a spera la viața de apoi în Champions League, visul umed al echipei bucureștene de pe vremea în care Claudiu Niculescu avea 15 kile în minus și juca fotbal în centrul orașului, nu antrena la periferie. Peste 3000 de câini lătrau din peluza plină și pregăteau moartea căprioarei mai ceva ca Labiș.

Pe teren, portarul Traian Marc, impiegat de mișcare la CFR, a dovedit faptul că e simplu să alegi să tragi cu arcu’ în posterioarele colegilor. Prima repriză l-a scos în evidență doar pe Marc, prin ieșirile lui la centrări mai haotice decât interviurile date de adversarul Nistor. Dinamo n-a avut niciun șut pe poartă, iar CFR a cerut în ultimul minut al reprizei un penalty la Păun, care și-a înfoiat toate penele rămase tefere după duelul cu Dielna.

În repriza a doua, Marc trece printr-un moment emoționant. Dorul de discobolul din Ștefan cel Mare îl face să lăcrimeze în careu și bâlbâie mingea izbindu-se de Steliano Filip în timp ce căuta, probabil, o îmbrățișare frățească. Dar toată lumea știe ce dur e Steliano de când mergea cu pantalonii în vine în fața galeriei steliste, așa că dinamovistul cu freză de peruș nici n-a clipit în fața durerii lui Marc și a trimis mingea în poartă.

Apoi vine faza în care Hanca l-a făcut să zâmbească pe Zidane cu o piruetă la indigo pe lângă fundașul Larie. Bine, asta dacă Zidane s-ar fi uitat la meci sau dacă ar fi știut că Dinamo se bate pentru titlul sau că România încă mai are un titlu pentru care se bat niște echipe. Sau că România există. Dinamo face 2-0, moment în care Mutu caută pe YouTube „manea locul 1 valoare” și dă play pe tunelul spre vestiare. Ceferistul Tiago Lopes face crize prin careu și ia forma unui blender în funcțiune, iar Avram îl scoate din priză și-l trimite la vestiare cu un cartonaș roșu în brațe.

Spre final, Bumba transformă un penalty în minutul 7 de prelungiri, într-un moment în care suporterii CFR-ului erau deja probabil în pijama, înjurându-l pe Avram, care le mai refuză o lovitură de la 11 metri, iar Larie se întoarcea de la semințe, de unde îl trimisese Hanca cu câteva minute în urmă. Dinamo s-a bucurat o noapte de primul loc, timp destul pentru Mutu să cheme băieții și să danseze din buric, ca Borcea în vremurile când o iubea pe Shakira. Nistor e emoționat și-i dedică familiei sale golul marcat, chit că nu marcase. „Mă doare capul după acest meci” încheie Miriuță, după care Duckadam, președintele de imagine TV a FCSB-ului, s-a inflamat și a declarat că el ar fi apărat cu spatele primul gol marcat de Filip și că ar fi câștigat și Cupa Campionilor Europeni la final de meci.

Concordia Chiajna – Târgu Mureș 2-0

Un obiect neidentificat în acest Playout a fost înregistrat vineri seara, de la ora 18:00, pe terenul în care iarba e sintetică, pe motiv că cea naturală nu vrea să fie martora jocului bolnav de anemie al echipei gazdă și a crescut invers, căutând ajutor în mantaua internă a pământului. Asta pentru că echipa lui Alexa a reușit în sfârșit să câștige un meci în acest Playout, semn că în subsolul campionatului oricine poate să bată pe oricine atât timp când echipa bătută e ASA Târgu Mureș. A fost 2-0 la final, iar Ionel Ganea se gândește probabil că a făcut o eroare capitală acceptând postul de antrenor al echipei ardelene într-un moment în care aceasta nu mai dă că poată să trăiască decât în memoria fanilor și prin eventuale transplanturi de organe către echipele care vor rămâne în Liga 1 Orange și la anul.

FC Botoșani – Gaz Metan Mediaș 0-0

Două echipe cărora nu le tremură nădragii de frica retrogradării. Poate doar de frica antrenorului, în cazul celor de la Botoșani, știind că acesta are apucături de călugăr shaolin. Moldovenii au 5 egaluri și o înfrângere în ultimele șase meciuri jucate în Playout, semn că tactica lui Leo Grozavu este simplă: nu mai bate pe nimeni ca să nu fie chemat la Comisia de Disciplină. De partea cealaltă, de la Mediaș n-a vrut nimeni să facă pe Grozavu, așa ardelenii n-au dat niciun șut pe poartă. Meci liniștit recomandat celor care suferă de depresie și anxietate.

CSMS Iași – Pandurii Tg Jiu 3-0

Meciul de care toată lumea a uitat, pentru că s-a jucat în aceeași zi cu Astra – FCSB. Un 3-0 care îl liniștește pe Neagoe, care, după 90 de minute găsește o explicație adâncă, de care depinde rămânerea Iașului în Liga 1: „Dacă vom strânge mai multe puncte ca adversarii, vom reuși”. Pe malul Jiului, treaba stă altfel. La cum au jucat în meciurile din Playout, gorjenii par că se pregătesc încă de pe acum să mănânce la anul micul dejun foarte devreme, pentru că la 11 vor avea meci în fiecare sâmbătă.

FC Voluntari – Poli Timișoara 2-1

După 2-1 între Voluntari și Poli Timișoara, reținem ideea că încă mai pâlpâie fotbalul în Playout ca lumânarea aprinsă cu care te chinui să vii de la Înviere pe furtună. Într-un meci peste media Playout-ului, adică fără senzații de somnolență și ochi căzuți în gură, Voluntariul câștigă în fața unui Ionuț Popa cu mustața zburlită de la înfrângere. Cu o echipă formată în mare parte din lighioane, pentru că Balaur și Balauru au fost amândoi pe teren, Voluntari poate fi aproape sigură de un loc la masa șubredă a Ligii 1 și în sezonul următor. De partea cealaltă, Ionuț Popa a avut 5 absenți din prima echipă, așa ca niciunul bănățeni nu a avut săbiile ascuțite pentru a se lupta de la egal la egal cu grădina zoologică cu buletin de Ilfov.

Notăm însă faptul că Pedro Henrique a executat o coregrafie de zile mari la sărbătorirea golului, care a durat mai mult decât golul în sine. Poli Timișoara rămâne puțin deasupra triunghiului bermudelor tremurânde ale echipelor care se chinuie să respire și la anul aer cu noxe de Liga 1: Concordia Chiajna, Pandurii și Târgu Mureș.

Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

[table id=101 /]

[table id=102 /]