A trecut și ultima etapă din acest an a Ligii 1 Orange, iar până pe la începutul lunii februarie va trebui să ne mulțumim privindu-i pe necăjiții de prin Anglia, care joacă de toți banii pe care-i primesc, ignorând cu grație tradițională mirosul apetisant de cârnați și gustul divin al jumărilor. Deși este o veste bună pentru jucătorii care-și duc veacul prin prima ligă, e o veste foarte proastă pentru noi, mai ales că fotbalul românesc părea că de-abia s-a încălzit (la figurat, vom vedea în textul de azi că la propriu e mai degrabă înghețat) și că a ajuns la un moment în care nu are cum să te facă să te plictisești.
Evident, treaba asta nu are neapărat legătură cu un nivel calitativ fabulos al jocului în sine, ci mai degrabă cu elemente conexe. Practic, nu vorbim de cât de bine își conduce împăratul poporul, ci de cât de mult ne face să râdem bufonul de la curtea domnească.
Foto: Sportpictures.eu
Când totul pare să intre într-un ritm plictisitor, fotbalul nostru rezolvă rapid cazul și trimite câte o echipă în faliment. Dacă nu e cu lichidare și insolvență, e cu penalizări din cauza salariilor plătite ca urările venite din partea prietenilor: la Anul Nou și la Paști. Dacă nu e cu amenzi cuntificate în puncte, e cu antrenori care pleacă azi de la echipă trimițându-și vorbe contondente cu patronul doar pentru ca a doua zi să revină la sentimente mai parfumate după o ciorbă mâncată împreună cu șefu’ la bani. Dacă nu e demisii-fantomă, e cu echipe venite din liga secundă pentru a se bate la titlu. Dacă nu e cu surprize de-astea, e cu de-alealalte, în care echipa care transferă toți jucătorii răsăriți din campionat reușește să câștige doar când plouă cu jeleuri.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Dacă nu e cu victorii rare, e cu meciuri jucate cu 100 de spectatori în tribune pe stadioane de 60.000 de locuri. Dacă nu e cu lipsă de cvorum, e cu echipe care încep campionatul de la -6 sau -16 puncte, dar reușesc cumva să se ajungă pe poziții de Playoff, dovadă că în prima divizie există echipe mai proaste decât cele din curtea școlii, singura arenă din lume în care meciurile încep cu handicap în cazul adversarilor de valoare. Iar dacă nu e cu handicapuri de-astea, e cu meciuri întrerupte pentru că echipele nu vor să revină după pauză de la vestiare din cauză că terenul seamănă cu un gazon, dar de fapt e numai bun pentru a organiza probe hibride ale Olimpiadei de Iarnă.
E frumos în prima divizie, prieteni. Iar dacă mai aveți prieteni care susțin că nu au ce să urmărească în meciurile din Liga 1 Orange, trimiteți-i la textul ăsta, care le amintește că fotbalul de la noi e ca un film cu intrigă fabuloasă, dar cu actori de mâna a doua care nu reușesc să-și găsească de muncă în afară decât dacă apelează la senzaționala industrie a filmului din țările în care dromaderul e principalul mijloc de transport la nivel național.
Foto: Sportpictures.eu
Steaua București – Poli Timișoara 1-0
Vești bune pentru artă și cultură. Dacă excludem meciurile contra celor de la Dinamo și eventual partidele din cupele Europene, singurele evenimente la care în suporteri se trezește brusc sentimentul arzător al apartenenței la culori, că despre siglă nu mai poate fi vorba, media de spectatori la meciurile de acasă ale celor de la Steaua este mai mică decât numărul de plătitori la spectacolele de teatru de la Odeon. Iar cel mai crunt exemplu a fost meciul contra celor de la Timișoara, când Arena Națională a mustit de spectatorii dornici să-și sprijine echipa favorită într-un moment în care aceasta chiar avea nevoie de un arac în care să se lase relaxată într-o rână. Au fost puțin peste 200 de oameni în tribunele unui stadion care putea fi terminat mult mai repede dacă constructorii aveau ideea de a monta doar vreo 500 de scaune, caz în care arena ar fi fost practic pe jumătate plină în ultimul meci al anului pe care steliștii l-au jucat acasă.
Foto: Sportpictures.eu
Evident, există miliarde de explicații legate de prezența mai slabă decât la cursurile materiilor opționale din liceu. Și toate au legătură cu limita psihologică a răbdării pe care o poate avea un suporter. În primul rând, Steaua reușise performanța de a cădea pe locul al treilea în campionat cu doar o etapă în urmă, Viitorul și Gaz Metan Mediaș depășind în clasament formația născută în Ghencea, dar care de ceva vreme și-a schimbat buletinul pe Piața Muncii. Apoi, steliștii și-au adus suporterii la limita dintre apoplexie și aruncarea televizorului pe balcon după ce au fost eliminați pe rând din Europa League și apoi din Cupa României. Ultima competiție a fost părăsită și înșelată după ce galacticii de la Mioveni, care-și joacă meciurile sâmbăta la ore de mic dejun, au reușit să bată Steaua cu doar câteva zile înainte într-un meci în care marcatori au fost Nilă și Achim, cunoscuți mai degrabă pentru convocarea la lotul național antrenat de Marin Preda decât pentru amprenta lor asupra fotbalului. Trecând peste motivele subiective, faptul că meciul s-a jucat practic în congelator nu a ajutat deloc la potențiala decizie a oamenilor de bine de a-și petrece seara de sâmbătă mestecând gheață în loc să zacă pe canapeaua de acasă cu o sticlă de bere gata să le hidrateze tenul.
Foto: Sportpictures.eu
Una peste alta, revenind la fotbal, steliștii au reușit să câștige la limită meciul contra Timișoarei, echipă care în mod normal ar fi trebuit să se prezinte pe Național Arena cu șansele porcului care așteaptă Crăciunul guițând cu tupeu. Nu a fost însă ușor: chiar dacă Adi Popa a marcat spre finalul primei reprize, bănățenii au intrat în a doua repriză hotărâți să-și consume ultima gură de oxigen căutând egalarea. Și au și reușit-o, după o fază inspirată din flipper, însă arbitrul asistent a decis că nu contează un punct în plus sau în minus pentru o echipă care a plecat la începutul campionatului de la cota -16 și le-a anulat bănățenilor singura sursă de fericire pe care o mai au pe lângă conferințele de presă ale primarului Robu, cunoscut și ca omul care a plantat palmieri într-un oraș care a văzut ultima dată marea prin Cretacic.
Foto: Sportpictures.eu
Meciul nu s-a terminat însă până când Bourceanu nu a pictat ultima tușă de sânge pe pânza albă. Mijlocașul Stelei – căruia pare că i-a fost extirpat fotbalul din organism în scurta sa ieșire în Turcia – i-a lăsat amintire lui Neagu două șanțuri de evacuare a apelor pluviale direct pe tibie, motiv pentru care a fost trimis să încălzească apa la vestiare pentru colegii care l-au urmat la final de meci.
Foto: Sportpictures.eu
Viitorul – FC Botoșani 3-1
În timp ce marile nume ale campionatului – câte or mai fi rămas între echipe care până acum trei-patru ani erau campioane pe sate la mulsul vacii – se chinuie să-și găsească drumul în viață într-o ediție de campionat care a semănat cu un rollercoaster scăpat de sub control care poate fi frânat doar de arbitri sau de câte un jucător de valoare aruncat peste bord pentru a ușura vagonul, grădinița construită de Hagi lângă Constanța începe să ne ofere din ce în ce mai des indiciile unei creșteri sănătoase, realizată fără E-uri, conservanți și îngrășăminte chimice.
După ce în urmă cu o etapă s-au cățărat pe locul întâi al Ligii 1 Orange, profitând de faptul că Steaua și-a sucit gleznele pe terenul minat de la Giurgiu, cei de la Viitorul și-au confirmat poziția scobind adânc în lemnul botoșănean cu ajutorul lui Răzvan Marin. Artist din valul nou care a pus mâna pe daltă sub îndrumarea maestrului Gică, Marin confirmă faptul că în fotbalul românesc există jucători de valoare, totul e ca aceștia să nu fie zugrumați de șpăgi și manete ale antrenorilor care-i descoperă și apoi îi leagă cu laț de gleznă, sperând să le aducă roata de cașcaval în cioc fără să părăsească cuibul.
Foto: Sportpictures.eu
Răzvan Marin a terminat meciul cu Botoșaniul cu două pase decisive și un gol marcat în a doua repriză, rezolvând fără să-și ude prea mult tricoul un meci care părea complicat după ce moldovenii au deschis scorul în secunda a noua, pe când constănțenii se aflau încă în tatonări pentru a se împrieteni cu temperaturile care transformă litoralul în deșert pe timp de iarnă.
După 21 de etape, Viitorul sună bine, a plin, și s-a pironit pe prima poziție a campionatului, de unde așteaptă ultimele cinci etape ale sezonului regulat și apoi asaltul final din Playoff spre un titlu pe care Hagi l-a anticipat încă din vară, când a declarat cu subiect și predicat că echipa sa se luptă pentru salvarea de la retrogradare. Doar că Regelui i-a ieșit pronosticul ceva mai devreme în acest sezon.
Foto: Sportpictures.eu
CSM Iași – Dinamo București 3-1
O desfășurare asemănătoare a avut și meciul pe care Dinamo l-a pierdut la Iași, deși bucureștenii deschiseseră scorul în minutul 7. Problema echipei antrenate de Andone a fost însă că s-a retras în apărare, așa cum a auzit că se face tradițional în Moldova de câteva secole încoace, lăsându-i pe ieșeni să călărească cu sete câinii pe întreaga lungime a partidei.
Foto: Sportpictures.eu
S-a terminat 3-1 pentru Iași, care adună patru victorii în ultimele cinci meciuri din Liga 1 Orange, moldovenii dovedind că se simt la fel de bine în frig ca Bear Grylls în fața unei mese pline de proteine găsite pe sub bolovanii din junglă. Din păcate pentru ei, șansele de a hăpăi un loc de Playoff-ul se limitează la aspectul teoretic al problemei, singura posibilă mână de ajutor venind din partea Federației, care amenință cu depunctarea o mână de echipe aflate spre vărsarea în mare, dar care-și plătesc jucătorii cu elanul cu care-și plătesc românii amenzile rutiere.
Nici Dinamo nu se află într-o poziție fabuloasă. Echipa bucureșteană alternează victoriile cu ecou cu înfrângeri degrabă dătătoare de dureri de encefal, arătând ca un soi de pacient care vrea să-și îmbunătățească circulația supunându-se consecutiv băilor cu gheață și celor fierbinți. Însă, din păcate pentru dinamoviști, circulația din București rămâne însă blocată din motive independente de voința lor.
Foto: Sportpictures.eu
Gaz Metan Mediaș – Astra Giurgiu 0-1
Ultimul meci jucat în acest an la Mediaș a părut mai degrabă un soi de partidă demonstrativă Pustai & Friends vs. Șumudică & Friends în care mulți dintre jucătorii celor două echipe au încercat să-și impresioneze pentru ultima dată suporterii înainte de retragere. Evident, nu vorbim de retrageri în sensul propriu al termenului, ci de un exod de jucători, pentru că ambele echipe vor pierde în acestă vacanță de iarnă cele mai valoroase piulițe, care vor fi vândute pe câte un pumn de sare, o sticlă de ulei și un sac de cartofi, doar-doar or rămâne ceilalți jucători cu ceva de ros în restul campionatului.
Eroul meciului a fost până la urmă Alibec, care a marcat singurul gol la ultimul său meci pentru Astra Giurgiu înainte ca jucătorul lui Șumudică să fie transformat într-un soi de cal troian și trimis în cetatea adversarilor de la Steaua. Rămâne de văzut cine va ieși pe plus și cine pe minus în ecuație la finalul permutărilor, pentru că știm cu toții faptul că Alibec are talentul de a lovi bășica cu același elan cu care-și dă autoșuturi în propriul fund atunci când e nevoie de el.
Foto: Sportpictures.eu
Una peste alta, Astra reușește să se apropie la un singur punct de zona de Playoff după ce acum trei etape, după înfrângerea cu CFR Cluj pe propriul teren, părea că echipa campioană așteaptă un simplu semn ca să se întoarcă în pământ, după modelul biblic. Mai mult, giurguvenii au rămas singura echipă care reprezintă România prin evenimentele cu frac din Europa, ceea ce va transforma pauza sarmale într-o perioadă interesantă din punctul de vedere al transferurilor.
Dincolo, Gaz Metan e amenințată de o criză de sciatică după ce-și va pierde o bună bucată din coloana vertebrală (a se citi golgheterul Llullaku plus alți câțiva oameni de bază), ardelenii fiind amenințați de ceva vreme și cu o depunctare, chestie care a rămas, se pare, singura metodă prin care nou-promovata poate fi oprită de la câștigarea titlului.
FC Voluntari – CFR Cluj 2-1
A fost nevoie de vreo 21 de etape din Liga 1 Orange pentru a ajunge în fața primului meci fără miză reală din această ediție de campionat. Asta pentru că jucătorii celor de la Voluntari stau așezați relaxați ca la spa în zona Playout-ului, într-o poziție care le oferă o teoretică relaxare mentală: e clar că nu au șanse să câștige vreun trofeu și că singurele meciuri internaționale pot să aibă loc în cantonamente, iar pe de altă parte e aproape clar că au îndeajuns de multe puncte încât să nu fie pârliți la fund de focurile retrogradării, mai ales în condițiile în care Timișoara, Târgu Mureș și mai nou Pandurii miros a leș. De cealaltă parte, CFR Cluj este una dintre surprizele campionatului, urcând în zona Playoff-ului după un maraton în care ardelenii au fost nevoiți și au reușit să recupereze cele 6 puncte care le-au atârnat de gât la începutul sezonului.
Foto: Sportpictures.eu
Ei bine, meciul dintre ilfoveni și clujeni ar fi trebuit să se termine în pace și liniște ca-n poziile lui Coșbuc, dar arbitrii au aflat din cărți și manuale că fotbalul se joacă pe goluri, drept urmare au făcut tot ce-au putut pentru ca acestea să-și facă apariția. În prima repriză au validat un gol al clujenilor, deși șutul lui Bud a întâlnit în implacabilul său drum spre plasă un coechipier aflat în offside care a apucat să-și ferească scăfârlia înainte de impactul cu obuzul colegului său. Apoi, spre final de meci, pe când telespectatorii clujeni care urmăreau partida adormiseră de ceva vreme, ilfovenii au egalat dintr-un penalty cu scame-n sânge și au câștigat în ultimul minut al prelungirilor prelungirilor prelungirilor printr-un gol marcat dintr-un offside clar ca preferințele românilor când vine vorba de a alege între sushi și ceafă la grătar. A fost, deci, înfrângere pentru clujeni și vești bune pentru giurguvenii de la Astra, care astfel rămân cu șanse la calificarea în Playoff.
Foto: Sportpictures.eu
Concordia Chiajna – CS U Craiova 0-0
Craiova este o altă echipă care a arătat în acest sezon că ar avea talent să se lupte pentru prima poziție în clasament, dar preferă să le ofere suporterilor un raport pâine/circ favorabil celei de-a doua abordări. Deși au dominat în principiu meciul jucat la Chiajna, în deschiderea etapei, oltenii au plecat spre caltaboș cu un singur punct stors dintr-un 0-0 care nu ajută nici la ten, nici la ficat.
Foto: Sportpictures.eu
Craiova se mulțumește astfel cu o poziționare strategică la cinci puncte de liderul Viitorul și la trei de Steaua, arbitrând cursa pentru Playoff și sperând ca înjumătățirea punctelor de după sezonul regulat să-i găsească de partea corectă a prazului. Pentru Chiajna, însă, singura luminiță din tunel e una pierdută pe tavan, ilfovenii urmând să scape probabil de retrogradare doar pentru că Timișoara și Târgu Mureș aleargă fără picioare în această ediție de campionat.
Foto: Sportpictures.eu
ASA Târgu Mureș – Pandurii Târgu Jiu 2-0 (întrerupt)
Ajungem și la meciul-vedetă al acestei etape. O partidă care nu părea interesantă decât prin prisma faptului că cele două echipe reprezintă în Liga 1 Orange orașe care au în denumire particula “târg” s-a transformat într-o târguială pe bune la pauză, moment în care jucătorii oaspeți au refuzat să revină pe teren din cauză că acesta se preta mai degrabă la proba de patinaj viteză de la Jocurile Olimpice de Iarnă decât la fotbal.
Foto: Sportpictures.eu
Mânați din spate de datorii, de penalizări și de amenzi, cei de la Târgu Mureș au decis să utilizeze instalația de încălzire de sub gazon exclusiv în dosarul de licențiere, aceasta jucând rol de exponat de muzeu pe timp de iarnă. Conform gurilor rele, instalația nu este pornită pe multe stadioane din România din cauza faptului că operarea sa ar costa în jur de 500 de euro pe zi, bani cu care echipele de la noi preferă să-și plătească patru-cinci jucători, și pe ăia cu întârziere. Drept urmare, meciul de la Târgu Mureș s-a jucat pe un gazon care ne-a făcut să înțelegem în sfârșit sensul ideii de hochei pe iarbă.
Foto: Sportpictures.eu
Chiar dacă a făcut cunoștință violent și foarte personal cu efectele accelerației gravitaționale și chiar dacă jucătorii păreau la un moment dat balerinele de la Bolșoi, arbitrul Marius Avram a insistat ca meciul să aibă loc, deși singurul sport cu mingea care ar fi putut avea loc în acel moment la Mureș era golful extrem. După ce s-au scremut ca-n sketch-urile lui Benny Hill timp de 45 de minute, timp în care au luat și două goluri, jucătorii celor de la Pandurii au decis la pauză să intre mai repede în vacanța de iarnă, mai ales că nici plata în reluare a salariilor nu le recomanda o participare atât de aplecată asupra fenomenului.
Foto: Sportpictures.eu
Cum Marius Avram e un ateu al regulamentelor, mizând pe litera, și nu pe spiritul acestora, arbitrul bucureștean a preferat să ignore faptul că terenul din Târgu Mureș semăna cu lacul Bâlea pe timp de iarnă și le-a oferit practic victoria gazdelor. Iar Târgu Mureș va primi probabil cele trei puncte din pix, deși erau oricum pe cale să le obțină pe patinoar, în luptă umăr la umăr și patină la patină.
Pauză de masă, revenim în februarie.
[table id=57 /]
[table id=58 /]
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
