Epopeea lui Jaq la Beijing a fost intensă și ne-a dat peste cap butonul de emoții, dar s-a sfârșit exact când începusem să desenăm în minte scenarii de gală. Precum o alergătoare la concursurile alea bizare de escaladat scări, a noastră a luat-o la sprint și era premiantă după două etaje. Problema e că la etajul trei gâfâia ca un astmatic care se tratează naturist, iar blocul întreg mai are etaje încă pe atât.
Ca să fim drepți, etajul trei s-a și ivit cu scări ceva mai înalte, înclinate haotic și deloc stabile. Ți-ar fi trebuit nu doar o formă fantastică ca să treci nivelul, dar și ceva ajutor divin. Pentru că doamna Muchova, când nu-i lezată și iese din casă cu poftă de joacă, e printre cele mai greu de răpus sportive din WTA. Să joci precum cehoaica, după zece luni de pauză, e argumentul suprem că tenisul e ca mersul pe bicicletă, nu-l mai uiți în veci.
Jaq a venit la teren conștientă că încă o victorie în fața unei cehoaice cu ștaif îi îngroapă șansele de a vizita Praga în viitorul apropiat. Suntem în Europa, circulația e liberă și toată lumea fuge după bani de la turiști, dar nici chiar așa. N-ai voie să o bați pe Krejčíková, apoi să o trimiți la ai ei și pe Muchova, după care să te plimbi relaxat prin piața Wenceslas, să bei bere locală și să strângi like-uri pe Instagram.
Primul set al meciului a fost, pentru Jaq, ca o alarmă de groază, care nu se oprește nici după ce arunci telefonul în cada plină cu apă. Românca a tânjit după timp, ca să o dezlege pe Muchova. Avea nevoie să potrivească strategii, să-i prindă șpilul fetei din Olomouc, cum se zice, dar totodată să țină aproape de ea. Numai că după un clipit ceva mai lung, tabela arăta deja 4-0 pentru Muchova, căreia nici măcar nu-i dăduse prima picătură de transpirație. După jumătate de oră, primul act era deja istorie.
Pe undeva, a fost șansa unui nou început pentru Jaq. A luat-o din nou de la zero, fără povara scorului, a legat câteva puncte inteligente și a pus-o realmente în încurcătură pe cehoaică. Karolina s-a cocârjat oleacă, a comis o dublă greșeală și și-a cedat serviciul în startul setului al doilea. Jaq își ascuțise dinții, își luase iar poziția de luptă, iar în poluatul Beijing se simțea iz de remontada.
Din păcate, atitudinea ajută, sufletul așijderea, dar nu-s îndeajuns cât să te treacă podul cu Karolina Muchova. Cehoaica a îndreptat spatele și a taxat fără milă orice ezitare a lui Jaq. Au început să curgă break-urile pentru Muchova, în timp ce flacăra din jocul româncei s-a stins ușurel, concomitent cu scăderea firească a moralului. Final de drum la Beijing pentru Jaq, dar turneul ăsta are darul să însemne, până la urmă, un nou început. Ce e o poveste frumoasă fără alte povești frumoase?! Mai ales că Jaq ne-a dovedit că resurse să scrie povești are berechet.
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Beijing, Shanghai și Wuhan îți sunt oferite de 2Performant.
Naomi Osaka – Katie Volynets: 6-3, 6-2
Probabil că Naomi Osaka nu se va mai cocoța vreodată în vârful vârfurilor, pe unde altădată cutreiera precum la dânsa în sufragerie. Mai ales că de acum a făcut jurământ sportiv cu Patrick Mouratoglou, ceea ce ar trebui automat să-i ajusteze obiectivele și să-i sporească vigilența. Să stea cu un ochi pe clasament, bineînțeles, dar și cu unul pe cremele cu care se unge între antrenamente ori pe suplimentele pe care le bagă la ghiozdan.
Chiar și cu pacostea pe cap, japoneza va mai tot popi adversare prin WTA, fie și numai cu ale ei calități native pe care nici măcar Patrick nu i le poate lua. Azi și-a primit porția de realitate Katie Volynets, o domnișoară cu rădăcini ucrainene, dar care plătește lunar apă și taxă de ridicat gunoiul în California.
Că Volynets are abc-ul tenisului s-a văzut și de la Wuhan, vreo mie și ceva de kilometri mai acana de Beijing. Katie a studiat din cărți, prezintă mișcări corecte și execută regulamentar backhandul, doar că Naomi Osaka i-a demonstrat că nimic din toate astea nu prea contează. E ca și cum ai învăța ani de zile cum să-ți deschizi o tarabă în piață, dar la fața locului confiscă toți mușteriii un negustor din tată-n fiu, genul care e în stare să vândă și pietre. Unii i-ar zice școala vieții, alții experiență, în timp ce Patrick Mouratoglou ar spune că-i 100% meritul lui.
Cert e că Osaka a pus distanță între ea și Volynets încă din startul meciului, cât să nu se joace prea mult cu emoțiile tinerei sale adversare. Primul set l-a dovedit cu un break în față, iar în al doilea și-a dublat zestrea de capturi pe serviciu străin. În tot acest timp, și-a câștigat serviciul cu ușurință, spre satisfacția antrenorului Mouratoglou, care își continuă periplul prin tenis cu același tip de lejeritate. 6-3, 6-2, Osaka urcă probabil în top 50 WTA și turul următor dă nas în nas cu Coco Gauff.
Magda Linette – Jasmine Paolini: 6-4, 6-0
Există multe titulaturi profund inutile în viață. Cetățean model, membru onorific, antrenor la FCSB sau, ca să ne ocupăm și de ale noastre, favorită într-un meci din circuitul WTA. Primul înțelept care a rostit-o pe aia cu „mingea e rotundă și se poate întâmpla orice”, după Mircea Lucescu, care le-a zis primul pe toate, probabil că se referea la duelurile feminine din tenis. WTA e într-un război deschis cu predictibilitatea, așa că nici n-ar trebui să ne mire că jucătoarea revelație din 2024 a coborât grosolan steagul în fața unei veterane complet ieșite din formă.
Iga Swiatek n-a binevoit să aibă gară cu Beijingul, dar Polonia tot se descurcă să facă impresie pe tărâm chinezesc. Magda Linette, care se învârte prin circuit de 14-15 sezoane încoace, ține morțiș să arate că anii ăștia n-au trecut degeaba pe lângă ea. La spartul târgului, ce-i drept, pentru că numărătorile convenționale zic că doamna din Poznan e mai aproape de agățat racheta în cui decât de vârful carierei. Și până acum, deși a mai comis și surprize, n-a prea ținut ritmul cu primele 15-20 din lume.
Într-un meci în care Jasmine Paolini pornea cu șansa țăranului care și-a propus să taie porcul, Linette a reușit să stăpânească ostilitățile de la început până la sfârșit. S-a întrerupt doar pentru o pauză de meditație, pe la mijlocul primului set, când ștrumfa din Italia a lăsat impresia că știe cum s-o scoată la capăt. Paolini a revenit de la 0-3, a preluat conducerea și a avut șansa să se ducă chiar la 5-3. Magda s-a salvat, apoi și-a recuperat break-ul și a închis setul pe propriul serviciu. Cu puține emoții, a se citi două mingi de break ale fetei din Toscana, dar nimic care să-i dea contorul de încredere peste cap.
Moment cu însemnătate însă pentru psihicul fragil al lui Jasmine, care în al doilea set s-a dezintegrat și a încasat un covrig stânjenitor pentru CV-ul dumneaei. Surpriza anului 2024 în tenis feminin a încheiat jocul cu doar două game-uri câștigate pe propriul serviciu, asta în timp ce Magda din Poznan i-a confiscat șase break-uri. Și asta în contextul în care, înainte să vină în China, Linette a pierdut în Thailanda cu Rebecca Sramkova. Informație care poate fi reală sau s-o fi inventat eu acum, deoarece nimeni nu știe sigur dacă se joacă tenis în Thailanda ori dacă Sramkova e cu adevărat o practicantă a acestui sport sau doar un nume cu rezonanță slovacă pe care l-am scornit ad-hoc.
Și-a dat seama că se pricepe (și) la tenis când și-a admonestat aspru un unchi care, la 30-0 pentru Simona Halep, a strigat că urmează 45-0. În copilărie, Ionuț își imagina c-o să fie fotbalist, apoi a visat că va deveni muzician, după care a absolvit Științe Politice și a înțeles că nici măcar politician nu o să ajungă în viața asta. Și-a dat seama, până la urmă, că e mai înțelept să scrie, tăios și apăsat, despre toate astea.