Sabalenka cu cocoașă

---

Când o femeie își atinge forma vieții ei, nimic pe lume nu o mai poate opri. Karolina Muchova, din Olomouc, stă mărturie pentru această afirmație. După mai bine de șase luni de pauză pricinuită de o accidentare la încheietură, cehoaica s-a întors ca și cum ar fi avut o revelație transformatoare. Karolina de acum e tanc din punct de vedere psihic, în culmea puterilor fizice și joacă un tenis care combină creativitatea de tip Ronaldinho cu precizia unui sistem AI. E indestructibilă, dacă ar trebui s-o rezumăm într-un cuvânt.

Într-un meci cu o adversară care rupe tot ce prinde pe genunchi de 15 meciuri încoace, Muchova s-a așezat confortabil de la bun început. A creat trei mingi de break în primul game și chiar dacă nu le-a fructificat, i-a dat bielorusei câteva ghionturi întru trezire la realitate: „Ai grijă, Aryno, că-s din alt aluat, nu ca celelalte!”. Karolina a sărit peste politețuri și momente de tatonare și s-a pus să bată mingea la un nivel atât de ridicat încât ditamai Sabalenka s-a chinuit să țină ritmul. 

În primul set, bielorusa s-a clătinat, a strâns din dinți, ba a și acceptat că-i vioara a doua în meci. A ajuns cumva la 5-4, unde a avut primele sale mingi de break și de set, numai că Muchova a ținut spatele drept. După o desfășurare de ATP, fără break-uri, s-a ajuns în tiebreak, unde Karolina s-a impus cu 7-5, la mustață, cu un ultim punct spectaculos care le-a prins pe cele două la fileu, buză-n buză. O oră și 20 de minute, cu totul, a durat distracția din primul set, unul în care diferența a fost invizibilă. Ca atunci când te întreabă jumătatea ce rochie să aleagă pentru cină, din două modele de aceeași culoare, aceeași lungime, același sistem de prindere și particularitatea că ochiul masculin nu le poate deosebi.

În setul al doilea, au apărut și break-urile. Le-a luat Sabalenka, expansivă după pierderea primului act. Bielorusa a avut impresia, aparent corectă, că dacă își crește nivelul de joc, nu va avea probleme să întoarcă meciul. Calculele ei s-au potrivit ca unse în al doilea set, în care a lovit cu sălbăticie, că sete ar fi prea puțin spus, iar Karolina a părut că n-are atât de multe straturi în joc încât să-i reziste. 

Și tocmai de asta decisivul ne-a izbit ca un ciclon, din ăla adevărat, care chiar vine. Ceea ce mergea inevitabil spre un succes al Arynei, blindată și cu un break timpuriu, s-a transformat într-un manifest al doamnei Muchova. Egalată la doi, Sabalenka a mai ridicat o dată ștafeta, sus de tot, și a produs un break la 0. S-a ajuns la 4-2, apoi 4-3 și serviciul pentru bielorusă, situație din care orice altă jucătoare din WTA nu ar mai fi avut pe unde să scoată cămașa.

A scos-o Muchova, care a reușit să o înghesuie pe Sabalenka așa cum nici măcar regimul din Belarus nu ar fi în stare s-o facă. Ultimele game-uri ale meciului s-au simțit pentru Aryna precum o oală cu apă fierbinte pe care ți-o aruncă-n cap vecinul despre care credeai că a dat colțul. Și pentru ca meciul să se transforme într-o veritabilă carte de vizită, Muchova l-a isprăvit cu un break la 0. Cehoaica a mutat standardele sus și de acum va fi privită cu alți ochi. Cât despre Sabalenka, uitați, domnule Cetepeu, că există fete care pot s-o bată!

---

Cronicile de la Beijing, Shanghai și Wuhan îți sunt oferite de 2Performant.

---

Gael Monfils – Sebastián Báez: 6-3, 4-6, 6-4

Pe sistemul că o zi trece greu, dar anii se scurg cât ai clipi, nici nu ne-am dat seama că Gael Monfils a împlinit deja 38 de ani. Practic, de-o lună și ceva omul nostru merge vertiginos pe 39, vârstă care în lumea tenisului înseamnă, după calculele mele, vreo 90. Și Gael continuă să joace. Azi e în Spania, săptămâna viitoare în Statele Unite, de-acolo se duce în China, totul ca și cum ar avea vreo zece ani mai puțin.

Sigur, asta e la suprafață, dacă-i vezi doar CV-ul franțuzului. Dacă-i urmărești și meciurile, descoperi un Monfils mereu scurs, aproape dezintegrat, care de pe la sfârșitul celui de-al doilea set se târăște. Dar nu cedează, chiar dacă rezistă tot mai greu de la o săptămâna la alta. Impresia e că, dacă va juca până la 40 de ani, așa cum promitea acum ceva timp, va încheia meciurile cu racheta în mâna dreaptă și cu un baston în cea stângă.

De ce mai joacă Monfils? Iată o întrebare la care e dificil de dat un răspuns. La mintea noastră, cei cu bănuții drămuiți de la o lună la alta, am zice că pentru parale. Viața e tot mai grea, coșul zilnic tot mai scump, iar Gael are acasă copil mic și nevastă învățată cu binele. Totuși, departamentul de contabilitate ne informează că Monfils a adunat deja vreo 23 de milioane de dolari din tenis. Așa că pesemne nu se întreabă, ca tine, cât îi vine lumina luna viitoare sau cu ce va plăti întreținerea în decembrie. Trebuie să fie altceva, un circuit de gânduri pe care noi, necampionii, nu-l înțelegem.

Zilele astea, Monfils transpiră pentru fiecare punct în China. La propriu transpiră, că tenisul nu-i ca fotbalul să mai poți fenta efortul. Nu ai cum să te retragi în apărare și să domini jocul de acolo, prin experiență, nici să te fixezi moț în careul advers, la pomană. În tenis nu poți păcăli sistemul.

După ce a trecut de bosniacul Damir Džumhur, Gael l-a executat și pe lăudatul Sebastián Báez, băiat tânăr și vânjos, la vârsta la care șalele nu se revoltă. Báez vine din Argentina, deci nu-i prieten cu hard-ul, dar tot ar trebui să se uite în oglindă și să se apostrofeze drastic pentru c-a pierdut în fața unui nene căruia trebuie să-i plătească pensia cu taxele sale. Două ore și un sfert și-a vărsat Gael plămânii ca să-l dovedească pe sud-american, o victorie conturată târziu, cu un break salvator căzut la 4-4 în decisiv. Jos pălăria pentru Gael, din partea noastră, pe de-o parte. Pe de alta, grijă mare cu sănătatea, că-i mai bună decât toate. Alții la 38 de ani nu sar din turnee în turnee, ci aleg să se trezească în fiecare dimineață în același pat.

Zheng Qinwen – Mirra Andreeva: 5-7, 6-0, 6-4

„Bună ziua, am sunat la Departamentul de Lucruri Misterioase în Tenis?”. „Poate că da, poate că nu, adevărul e că n-o să știți niciodată.”

Cam ăsta ar fi bancul după sfertul de finală dintre Mirra și Zheng. Dacă ne-am fi chinuit înainte de meci să încropim cea mai bizară desfășurare posibilă, tot nu ne-am fi apropiat de ce ne-a rezervat, la locul faptei, realitatea. Obișnuită din Siberia cu zilele care încep devreme, Mirra s-a mobilizat repede și s-a detașat la 4-0. „E gata setul, cronicarule!”, mi-am zis mie însumi, că așa mă alint uneori, și mi-am odihnit ochiul. 

Nu era nimic gata, bineînțeles. Câteva minute și cinci game-uri mai târziu, Zheng Qinwen conducea cu 5-4 și servea pentru set. „Ce întorsătură teribilă, cronicarule!”, mi-am șoptit din nou. Doar că nu era gata nici de data asta. Mirra Andreeva s-a scuturat, a egalat mai întâi, apoi a ciupit break-ul la potou și a pus un set între ea și chinezoaică. 

Mirra are 17 ani, vârstă la care imprevizibilul își face de cap prin corp. După un așa prim set, existau două posibilități: fie să încheie iute meciul, cățărată pe valul de dopamină, fie să se culce pe-o ureche și să se ajungă la un decisiv cinstit. Mirra s-a intimidat, în timp ce Zheng s-a activat și a adunat game după game. „Doar n-o să iasă de-un covrig, cronicarule!”, mi-am spus mie însumi, că așa mă alint uneori. A ieșit de-un covrig, bineînțeles. Bonus, au curs și niște lacrimi rusești, la propriu, pentru că a fost primul 0-6 din cariera micuței din Krasnoyarsk.

În decisiv n-am mai presupus nimic, doar m-am minunat. Andreeva s-a recalibrat, că așa-i la 17 ani, a făcut break la 0 și s-a dus la 2-0. N-a apucat nici să-și fixeze gândul că-i în avantaj, pentru că Zheng și-a luat break-ul înapoi și a restabilit egalitatea. Egalitate care s-a menținut până la 4-4, când chinezoaica i-a mai confiscat un game pe serviciu Mirrei.

„Nu e gata, cronicarule, fii vigilent!”, mi-am zis, circumspect. Era gata. Zheng a servit cu convingere și a închis șandramaua, în ciuda ultimelor sforțări ale rusoaicei. Vestea bună pentru chinezoaică e că-i în semifinale. Vestea proastă e că vine Muchova și n-ai cum să te prezinți așa dacă vrei s-o și bați pe cehoaică.

---