Cortina Begu

A fost un weekend cam haotic la Paris, cu mii de spanioli și englezi aterizați la finala Champions League și întâmpinați cu tradiționalele gaze lacrimogene de poliția franceză, mereu lamentabilă și depășită de situație. Unde mai pui că numeroși turiști, care voiau doar să vadă marele meci și eventual să execute câte un selfie regulamentar la Turnul Eiffel, au plecat la casele lor ba fără telefoane, ba fără portofele, ba fără ceasuri. Că Parisul ăsta e pur și simplu magic, din toate punctele de vedere.

Slavă Domnului că între timp s-a făcut luni și agitația de pe străzile pariziene s-a mai dus, că tenisul nu vine la pachet cu atâta zbucium. În sportul ăsta nu există nici bișniță cu bilete făcute în Paint de un băiat care a terminat informatica, nici hoarde de suporteri gata să escaladeze garduri și să iasă din vorba jandarmilor.

Ce-i drept, ar fi spectaculos să existe și peluze pline de fanatici pe arenele de tenis. Imaginează-ți, spre exemplu, un duel încins între peluza fanilor lui Djokovic, cu zeci de flăcăi rași în cap care afișează bannere cu „OMS = Mafia”, și galeria ultra a lui Rafa Nadal, formată toată din voinici gălăgioși cu brandul stâng de vreo șase ori mai lucrat decât cel drept, ca să fie aidoma idolului lor.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Jessica Pegula – Irina Begu: 4-6, 6-2, 6-3

Coincidență sau nu, țâncii parizieni parcă nu prea s-au înghesuit pe arena Suzanne-Lenglen. Mă rog, nici francezii majori n-au dat neapărat buzna s-o vadă pe Irina cum lansează avioane pe zgura pariziană, după ce a noastră a făcut-o pachet pe localnica Leolia Ion Ion.

Fată de miliardar d-ăla adevărat, care când era mică ar fi putut lejer să-i ceară babacului să i-l aducă pe Pete Sampras să danseze la ziua ei, Jessica a suferit crunt în startul partidei. Americanca s-a trezit luată pe sus de Irinuca, intrată pe teren cu tenacitatea și încrederea ne-miliardarului născut și crescut în București.

Break-ul româncei din primul game al meciului a buimăcit-o serios pe fătuca din Buffalo, care i-a luat frica lui Begu, cum s-ar spune prin Sectorul 5. Pegula a revenit cumva la 4-4, însă și-a pierdut imediat serviciul în fața Irinei, mai decisă, mai exactă și, aici în antiteză cu stilul de viață bucureștean, cu un plan bine pus la punct.

A noastră a continuat să fie la fel de precisă și în startul setului secund. Ba cu o scurtă de i-a răscolit cârceii Jessicăi, ba cu mingi care mușcau în ciudă tușa, Irina a făcut-o pe Pegula să se simtă în permanență incomod. Un expert în citirea buzelor poate c-ar demonstra științific că miss Jessica a îngânat, la un moment dat, că „banii nu aduc fericirea” și „why, Doamne, m-ai pus să joc cu asta, că uite ce efecte bagă în minge?”.

Ca să explicăm exact ce s-a întâmplat după aceea, am avea nevoie și de alt tip de experți. Cert e că schimburile au devenit mai lungi, icnetele celor două jucătoare au căpătat tot mai mulți decibeli și în timp ce Pegula a crescut de la un punct la altul, Irina a căzut treptat. Și-a pierdut din vigoare, apoi din concentrare, până în punctul în care nici ea nu mai credea că poate să câștige.

Cum se face în casele de bogătași rasați, manierata Jessica i-a oferit Irinei pe tavă șansa de a reveni în meci, la 5-3 în setul al treilea. Dubla greșeală a americancei a dus la o minge de break pentru Begu, care a venit la fileu și a fost aproape să relanseze jocul. Mingea trimisă de a noastră s-a oprit la vreo doi centimetri mai jos de fileu, cât să stai acum și să meditezi la „ce ar fi fost dacă”.

Daria Kasatkina – Camila Giorgi: 6-2, 6-2

Camila Giorgi e un caz aparte în circuit. Majoritatea sportivelor din WTA au pe LinkedIn, la descriere, „jucătoare de tenis”, că asta e principala lor ocupație. În cazul italiencei, impresia e că pentru ea tenisul e doar o modalitate să promoveze diverse branduri și să atingă noi culmi în cariera de model. Cumva, domnișoara Camila folosește tenisul cum folosesc antreprenorii rețelele sociale: ca să-și facă negoțul cunoscut.

În fața rusoaicei Kasatkina, italianca a etalat un joc complex: a greșit și cu forehand-ul, dar și cu reverul, a părut deranjată de primul serviciu al Dariei, însă nu a returnat bine nici pe al doilea. Sigur, sunt convins că Giorgi e supărată după eliminarea asta, că una e să faci reclamă unui produs în optimi, alta e să-l vadă lumea în sferturi, când deja deschid TV-ul și fanii de weekend.

Altfel, rusoaica, pe care unii deja o văd la nivel de Iga Swiatek, a jucat la modul „acum ori niciodată”. Zicală pe care și-a spus-o sieși în rusă sau în arabă, că Daria, născută în orașul unde s-a inventat Lada, și-a mutat actele pe Dubai, ca orice om care știe că de taxe nu scapi, dar poți să le faci mai mici.

Holger Rune – Stefanos Tsitsipas: 7-5, 3-6, 6-3, 6-4

„Se joacă tenis în Danemarca? Și dacă da, au rachete adevărate și cei care nu-s de origine poloneză?”. Probabil că asta s-a întrebat mai toată lumea când l-a văzut pe Holger Rune, un viking de numai 19 ani care și-a întors cozorocul ca-n anii ‘90 fie ca să pară mai copt în fața lui Tsitsipas, fie pentru că ai lui îi citeau la culcare versurile de la Backstreet Boys.

Pesemne că tenisul masculin avea nevoie de acest Rune. Ca să nu se plictisească în următorii ani Carlitos Alcaraz, dar și ca să aibă murcianul cu cine să schimbe două vorbe despre ce mai e la modă pe Twitch. Mă rog, dacă te joci un pic cu numele lui Holger și nu ții neapărat la paritate, poate să iasă chiar „Roger”.

Stofă de laureat există la puștiul Rune, ca la Alcaraz. Să ne uităm doar la ușurința cu care l-a deposedat pe grec de propriul serviciu sau la atitudinea aia de „frățică, nu mă dă pe spate cine ești tu, eu îmi fac jocul meu”. Cât despre Tsitsipas, cică pe moacă i s-ar fi citit, încă din primul set, că era panicat. Nu-s de acord, mie mi se pare că Stefanos e așa tot timpul.

Oricum, ce-i al lui e al lui. Într-un meci care pare să însemne apariția unei noi stele, Tsitsipas are meritul că nu l-a lăsat pe danez să se desprindă ușor. A revenit de la 2-5 la 4-5 în setul al patrulea, cu nouă puncte la rând, și i-a testat rezistența psihică lui Rune. Test trecut cu brio de Roger Federune.

Iga Swiatek – Qinwen Zheng: 6-7, 6-0, 6-2

Oricât s-ar chinui celelalte jucătoare din circuit, planetele s-au așezat corespunzător și zarurile sunt făcute pentru cumătra Iga. De obicei, poloneza trebăluiește militărește și își domină sistematic adversarele fără să schițeze măcar o grimasă, dar iată că Iga o scoate cumva la capăt și când realmente are ceva probleme.

Acum s-a accidentat altfel încântătoarea Zheng, mâine-poimâine cine știe cum pe adversara lui Swiatek o sună taică-su să o cheme repede acasă fiindcă nu i se mai încarcă Facebook-ul. Chinezoaica de 19 ani a alergat-o zdravăn pe Iga în primul act, în care a salvat cinci mingi de set, a revenit în tie-break de la 2-5 și per total a lăsat senzația că are forța să rupă șirul ăla lung de victorii consecutive ale lui Swiatek.

Poloneza și-a continuat însă morișca obișnuită în al doilea set, când Zheng a slăbit ritmul și, bașca, a suferit o accidentare la coapsă. După care, vorba nostalgicilor de Vama Veche, asiatica nu a mai fost la fel. S-a mișcat tot mai bizar pe teren, aducându-mi aminte de mine când merg la fotbal, chiar și când sunt apt 100%.

Domnișoara Qinwen a renunțat la bandaj în startul setului al treilea, visând să zburde la fel ca la începutul partidei. N-a fost să fie, chit că a mai avut câteva tresăriri în fața Igăi. Igă care, nici nu se poate altfel, a măturat temeinic tot, cu conștiinciozitatea unui Recycle Bin proaspăt updatat.

Andrey Rublev – Jannik Sinner: 1-6, 6-4, 2-0 (ab. Sinner)

Se pare că în tenis nu se mănâncă prea multe mere, că a fost o zi în care medicii au avut ceva de lucru. Dacă Zheng a dus pe picioare accidentarea și a încheiat, cu chiu cu vai, meciul cu Swiatek, italianul mai mult neamț Sinner n-a putut să termine partida cu Andrey Rublev.

Herr Jannik l-a subordonat (ah, Sir Ilie) pe rus în primul set, însă apoi l-au lovit durerile la genunchiul stâng, călcâi al lui Ahile pentru Sinner încă de la meciul precedent. A intervenit doctorul, care pesemne l-a certat că nu consumă fructe, și băiatul din nordul Italiei s-a simțit ceva mai bine. Din păcate, a rămas pe Suzanne-Lenglen doar cât să piardă un set și două game-uri. Partea bună e că-i tânăr, deci mai are de făcut destule zboruri spre Paris în anii următori.